Impresii de la un meeting trist
Dacă n-aţi mai ieşit afară de azi dimineaţă, aflaţi că e foarte frig, umezeală cât cuprinde, burniţează şi bate vântul.
Cu toate astea, două tab-uri şi câteva zeci de jandarmi au fost la datorie în faţa Ministerului Muncii. Am ajuns acolo la ora 12, ora anunţată peste tot. Se strânseseră deja vreo două sute de persoane. Mame cu copii, bunici, taţi, bebeluşi, copii de-o şchioapă.
Nu ştiu câţi s-au mai strâns până la finalul meeting-ului, a trebuit să plec. Dar, aşa cum bine observa colegul meu de serviciu, tatăl lui Filip, nu se sperie Ministerul Muncii de 200 de oameni strânşi după un ţarc. Probabil încă nu ne-a ajuns cuţitul la os şi încă nu ne plâng copiii de foame.
Mă întreb, cum am putea să stârnim galeriile echipelor de fotbal din Bucureşti. Ce să le promitem ca să ni se alăture? Să-i speriem că se suspendă Liga 1 din lipsă de fonduri. Pun pariu că ei ar veni mai mulţi la guvern.
Related Posts
Tags
Share This
eu am vrut sa ajung, dar a intarziat bona.
Trist! M-am abtinut sa zic, la momentul in care s-a anuntat mitingul, ca e anuntat degeaba. Nimic nu e (chiar) degeaba. Doar ca mitingul a fost cateva ore si dupa ce lumea s-a imprastiat, ploaia a udat pancardele si vantul le-a suflat aiurea, nimeni nu mai stie ca cineva a demonstrat. Ma gandeam ca se poate infiinta o organizatie sau exista deja asa ceva? Un sindicat al mamelor?
Imi pare extrem de rau ca nu s-a adunat mai multa lume. Am fost cu gandurilel alaturi de voi.
Pana si vremea a tinut cu nenorocitii astia.
Dar nimic nu e degeaba~