În dimineața asta, în casa mea…
… dorm patru copii, în trei paturi, în două camere. În dimineața asta și eu și Irina avem prietene în vizită. Am făcut cafea și acum pândesc să se trezească toată lumea. Irina e trează de la șase și moșește somnul prietenei ei. Lia e cea mai entuziasmată de toată povestea. În pătuțul ei înconjurat de plușuri și perne în formă de nori doarme… UN BĂIAT MARE! Lia nu prea are ocazia să vadă băieți copii mari dar pe ăsta îl cheamă Luca și în amintirile ei foarte vii despre România, e un Luca, al Irinei, cu care împodobeam noi bradul în fiecare an. În mintea ei, la noi a venit Luca.
Afară a nins proaspăt, e un strat de zăpadă de câțiva centimetri buni, probabil e frig și cu puțin noroc copiii vor face un om de zăpadă. Eu vreau să le propun să încerce. E liniște și miroase a cafea. Regret că nu am luat o căsuță de turtă dulce, dar Lia are pregătit atelierul lui Moș Crăciun, numai bun de înșirat pe măsuța din fața canapelei.
E bine. Mulțumesc, Doamne. Punem în borcanul cu bucurii un bilețel pe care scriem: 22 decembrie, ziua în care și eu și Irina am avut prietene în vizită.
AMR 3 zile până la Crăciun.
indiferent in ce case ai locuit ai facut sa para in povestile tale ca sunt palate. e atata liniste si bine in cuvintele tale… iar Dante, baiatul meu, tocmai ce a ascultat povestea La ce viseaza oamenii de zapada si a exclamat: ce frumoooss! si a adormit fericit.
Draga Ada,
Am primit cartea la ce viseaza oamenii de zapada si a fost citita si recitita in fiecare seara.
Craciun fericit!
Mcu drag,
Daniela
Ma bucur din tot sufletul! Craciun fericit!