In joaca!
– Buna dimineata, Irina.
– Buna dimineata, mami.
– Ai visat frumos?
– Da!
– Ce ai visat?
– Un ingelash male!
– Si ce facea ingerasul?
– Ma mangaia cu labuta!
– Irina, ingerii nu au labute, au aripi si manute. Altceva ai mai visat?
– Da!
– Ce?
– Un elefant!
– Si elefantul ce facea?
– Ma mangaia cu labuta!
– Vai de mine! Ia ai grija mamico, elefantii sunt cam grei!
– Sunt grei?
– Da!
– De te?
– Pentru ca sunt mari.
– De te?
– Asa sunt ei, mari si gri. Elefantul din visul tau ce culoare era?
– Losu.
– Esti sigura ca era elefant?
– Da!
– Dupa ce stii?
– Avea tlompa.
– Ahaaa! Bravo!
– Mami mie mi-e flica de elefant?
– De ce sa-ti fie frica?
– Pentlu ca…. ma papa cu tlompa.
– Trompa e un fel de nas asa, nu poate sa te pape cu trompa.
– Mrrrrrrr…
– De ce faci asa?
– Te muc!
– De ce ma musti?
– Te pap!
– Irina! Daca ma musti, te bat! Irina!! Nu ma musca! Nuuuu! Copil rau!
– In joaaaaca, mami! In joaaaca!
🙂
Ah, Slavă Cerului… pentru o clipă chiar am crezut în “THE END” :-))
🙂 it’s just a game!
Ce ma bucur sa va regasesc aici! Am recitit acum, cat doarme Miruna, aprope tot blogul vechi si am trecut de atatea ori de la ras la plans ca nu mai stiu de mine… Copiii astia chiar schimba tot, iar tu scrii minunat despre ei!