Inboxul lui Alice

25 Aug 2009 by Ada

Dacă v-aţi întâmplat ieri pe la amiază la Cora Lujerului şi-aţi zărit o gospodină cumsecade citind absorbită dintr-o carte format de buzunar, deasupra unui coş de cumpărături, eu eram. Cartea e de fapt o culegere de e-mail-uri, adresate unuia sau alteia, povestind iubiri pătimaşe, dureri crunte, săruturi furate pe coridoare, amantlâcuri frumos poleite în expresii consacrate, un şir de aventuri incredibile. Sf-uri din punctul meu de vedere, dar tare iscusit aşternute negru pe alb, de o femeie care ştie ce face.
Cartea nu e un tratat de seducţie. Fetele de-a zecea s-ar descurca puţin mai bine la poveştile de amor desfăşurate în principal pe e-mail.
Cartea nu e un jurnal intim. E doar dosarul cu şină în care autoarea îşi păstrează mail-urile printate.
Cartea e o pasională, perpetuă declaraţie de dragoste a unei femei pentru altă femeie. Nu, nu e cu femei care se culcă una cu alta.
E o odă închinată iubirii de dragul de a iubi, cea fără un obiect anume, sunt confesiunile unei femei îndrăgostite de însăşi starea ei de îndrăgostire, care se minte de fiecare dată că nu M a fost “the one”, sigur A este, iar când A e alpha male, intră în scenă G sau B, sau C. Şi de fiecare dată, femeia e cea care caută, insistă, cere, pretinde, cedează în faţa celuilalt, pentru ca după doar zece minute să iasă pe coridor, la o ţigară, sau până la budă, şi pe drum să reuşească aşa, ca din întâmplare, să mai sărute pe unul la care până atunci poate că nu se gândise.
Ce-am înţeles din cartea asta:
1. În viaţă e cam cum era în curtea şcolii. Fetele de la uman se încurcă mereu cu băieţii de la info. Gaşca e relativ mică, toată lumea se iubeşte cu toată lumea.
Apoi schimbă impresii. Şi e bine.
2. Nu există femeie urâtă, liposucţiunea şi botox-ul te întineresc cu zece ani. Cu echipa potrivită în spate (formată din nutriţionist, maseur, cosmeticiană, chirurg estetician, ş.a.) toate putem fi zeiţe, chiar şi după ce facem doi copii. (Da, măi, sigur că ştiam.)
3. Poţi iubi de mai multe ori în viaţă. Şi e ok să spui de fiecare dată “n-am iubit pe nimeni aşa cum te-am iubit pe tine”. Pentru că e adevărat, dacă tu crezi asta.
4. Cei ce cred în visele lor, reuşesc dacă se urnesc şi le pun în practică. E adevărat, poţi ajunge de la o garsonieră de serviciu la o vilă cu trei nivele în doar câţiva ani, dacă pui osul la treabă.
Concluzie: e fun să zburzi din floare în floare şi pe urmă să strigi “Nu există dragoste… am să mor! ba există… Doamne, ce bine e să fii viu! Ce grozav e să-i spui sufletului tău pereche baby-love… Ba m-am înşelat, ce penibilă trebuie să fi fost cu baby-this şi baby that, abia ACUM l-am întâlnit pe bărbatul vieţii mele.” Şi mai şi faci bani scriind despre asta, dacă eşti în gaşca potrivită.
Deci, dacă mai aveaţi vreun dubiu în privinţa celor mai sus enumerate, aruncaţi un ochi în inbox-ului lui Alice. Se cheamă “Noi suntem zeiţe”. Costă 27.95. Are la Cora. E în raftul de lângă frigiderele cu ouă.

PS: V-o împrumut eu dacă vă trebuie musai. V-o dau de tot.
O prietenă îmi sugerează să o închiriez cu 2 lei. Cartea. Nu pe autoare.