Industria tutunului a primit o grea lovitură

13 May 2011 by Ada

Joia de la 17 la 19 Cristina e la magazinul ei de pe Dacia 103.  Acolo are o mulțime de chestii minunate, pe care le puteți găsi și pe net, dar zău că pipăite au alt efect. Am fost, deci, să pipăim și să vedem de-aproape o Manduca, mult lăudată și ridicată în slăvi de multe mame în a căror părere avem încredere. După ce ne-am lămurit, cu bebelușul vârât în Manduca proaspăt achiziționată și o pernă de alăptat la subraț, ne-am înființat în Grădina Ioanid, unul dintre cele mai fermecate locuri din Bucureștiul ăsta. E tare frumos la Ioanid și-n plus, doar treci strada și ai ajuns în Grădina Icoanei. Un vis. Mie îmi place mai mult la Ioanid, sunt mai mulți copaci și grădina în sine are un aer mai intim, mai cald, mai apropiat. Am descoperit-o grație Ralucăi, care ne-a scos la plimbare într-o zi cu soare, prilej cu care am văzut de-aproape și un Marsupi Plus. Deloc de neglijat, mi-a plăcut și de el, dar Manduca a câștigat detașat, cu argumentul că o poate duce cu succes chiar și pe domnișoara Irina. Domnișoara Irina are aproximativ un metru douăzeci și o mulțime de kilograme.

Revenind la trecutul nu foarte îndepărtat, după ce Irina și-a înnoroit bine adidașii și pantalonii, după ce și ceasul din burtica fetiței celei mici a dat alarma, am sărit în mașină și ne-am teleportat acasă, unde, surpriză (ahem), nu era nimic de mâncare. Nimic înseamnă ciorba de luni, tot soiul de mezeluri și brânzeturi și o mulțime de ouă și de paste, dar totuși… nimic atrăgător, hai să zicem așa.

Am pus, deci, mâna pe telefon și am comandat pizza. La Domino’s, casă respectabilă, care pune niște blaturi minunate sub diversele topping-uri și mai are și avantajul că e la două străzi de noi, așa că livrează super rapid. La orice pizza mare, drăgălașii de la Domino’s oferă un sticloi de băutură carbogazoasă din gama recent crucificată chiar și pe acest blog. Din discuția pe tema “hai să nu mai luăm cola, mai bine luăm fanta” copilul (cel mare, cel mic dormea dus) a tras concluzia că e rost de suc. Și a vrut și ea. Deși ea nu bea sucuri cu bul(in)e, pentru că o înțeapă la limbă.

Cu această ocazie am aflat că fetele de la grădi beau cola. Și mănâncă și bomboane cu cola. Cum puteam rata așa o minge ridicată grațios la fileu? Am deschis deci textul cu pricina și i-am recitat copilei povestea despre cât de dăunătoare este cola, ce efecte are cofeina, ce poate face zahărul, mă rog, tot tacâmul, spus pe înțelesul dânsei.

– Și-atunci, Laur de ce bea?

– Laur e adult și poate să aleagă. El știe tot ce ți-am spus și ție. Dacă el alege să bea cola, e problema lui. Ca și Buni, știe că nu-i bine să fumeze dar tot fumează. Și mai și dă bani pe țigări.

– Ce mă enervează când zice că iar trebuie să cumpărăm țigări. Eu îi tot zic să nu fumeze.

– Irina, Buni e și ea adult. Tu ești copil. Nu-i poți spune tu ce să facă. Tu ai grijă de ce faci tu.

– Jur! Jur pe cerceii mei că n-am să fumez niciodată.

Eat this, Marlboro Man…