Insomnii de luna a noua
Iar m-am trezit la 4 dimineața și pas de te mai culcă la loc… Așa că am dat drumul la tv și am aflat că guvernul a trimis în Parlament o nouă variantă pentru legea adopțiilor. Citez din Capital:
“Guvernul a modificat legea adopţiei astfel încât copiii abandonaţi să fie mai uşor şi mai repede adoptaţi.
Schimbările legislative adoptate au în vedere declararea copiilor ca adoptabili mult mai repede. Astfel, dacă în acest moment un copil petrece în sistem câţiva ani, în viitor vor fi declaraţi adoptabili după un an.” Restul articolului aici.
Am prieteni care au trecut prin iadul sistemului românesc de adopție. Pentru ei mă bucur și pentru toți cei ce vor beneficia de legea asta, dacă dă Dumnezeu și parlamentarii votează modificările.
Iată, deci, că între atâtea vești rele și nenorociri (am închis tv înainte să văd reportajul despre fructele și legumele care numai sănătoase nu mai sunt, din pricina pesticidelor) se întâmplă și lucruri bune.
În altă ordine de idei, am dat ieri peste blogul Ancăi, mămică de trei copii, care și-a luat familia și s-a mutat la țară. O știu de pe forumul unde am petrecut prima mămicie, e o femeie foarte citită și foarte deșteaptă, care după al treilea copil a trăit un soi de epifanie, care a îndreptat-o spre biserica ortodoxă. Între timp a renunțat să mai scrie pe blog (de mai bine de un an, dacă nu-s deja doi) și face chestii mult mai concrete. Își crește copiii și coace pâine. I-am răsfoit îndelung blogul și am stat să mă gândesc că spre deosebire de mine, care scriu despre mucenici cumpărați de la Băcănia Veche și povești mai mult sau mai puțin frivole, Anca face o chestie concretă. Coace pâine. Sunt zile în care regret că nu am o meserie concretă, al cărei rezultat să fie un bine palpabil. Din perspectiva poveștii Ancăi și a familiei ei, downshifting-ul nu mai pare chiar așa, o modă între corporatiști.
O să mai dezvolt tema asta, poate după următoarea insomnie.
Related Posts
Tags
Share This
Si eu tot de la 04 ma invart prin casa. Si asta fiindca working mum pica lata ca musca cand ajunge acasa, mai e in stare de pregatit copilul de nani si cam atat…. NU inteleg de ce spui ca iti pare rau ca nu ai o meserie concreta si nu faci ceva palpabil. NU se poate lua chiar la pipait ce faci aici pe blog, dar cartile le tinem in mana la rasfoit. Si ce s-ar intampla daca toata lumea ar coace paine si s-ar rupe de lume?
Eh, astenii de primavara. Presupun ca e nevoie si de paine coapta si de povesti non-violente.
Anca era in biserica dinainte de primul copil 😉
Tu stii mai bine. Ruptura definitiva de oras si net inteleg insa ca a fost dupa bb3.
Iar eu ma bucur ca te-am intalnit pe tine si blogul tau care imi place foarte mult. Te asteapta la mine un buchet de flori 🙂 nu este un premiu din acela cu reguli si nu trebuie sa-l transmiti mai departe daca nu vrei. Blogul meu a implinit un an iar florile sunt o apreciere si un “multumesc” pentru cele pe care in acest rastimp le-am descoperit si le citesc cu placere 🙂
Merci pentru flori si la multi ani, Rouxy!
Mai Ada, de ce nu ma lasa blogul tau sa deschid linkurile in alta pagina?
Vreau sa le deschid separat, ca blogul tau sa ramana deschis sa-l mai pot rasfoi,… si nu pot!
1, stai jos.. it’s not fair!
🙁
Raluca, imi pare rau, ca sa faci asta trebuie click dreapta. Tot click dreapta se foloseste pentru a copia texte. Mi-am gasit textele copiate fara a fi atribuite pe alte site-uri si de aceea a trebuit sa iau masuri. Dar toate linkurile pe care le pun eu in posturi se deschid automat in alta fereastra. Deci, fa click cu incredere, site-ul asta ramane deschis.
Ada, la mine toate linkurile de pe site-ul tau mi se deschid in aceeasi pagina. La click dreapta imi apare minunatia aia de 1!Stai jos 😀
N-are nimic, iti urmaresc blogul cu aceeasi placere.
Nastere usoara si de-abia astept poze cu Cele Doua Surori.
Ce browser folositi? Noi am testat pe IE, Mozilla si Opera si linkurile deschid un tab nou sau o sesiune noua de browser, functie de cum au fost facute setarile, iar pagina de pornire de pe blog este pastrata deschisa.
Downshiftingul asta are o hiba: daca-l vrei cu fericire, trebuie sa-l duci pana la capat. E lucru mult acolo. Jumatate de coborat la vale ramane doar jumatate. Eu nu ma pot hotari sa-mi las picioarele sa lunece spre jos cu totul. Inca am nevoie sa stiu pe ce lume (stramba ori ba) sunt. Si-asa am ales sa le cresc si pe fete, cu, ma scuzati, posteriorul in doua luntrii. Coc paine, cresc rosii si patrunjel, da’n curand ma intorc si-n lume, la dat cu sapa, cumva. 🙁 Nici eu nu stiu cum e bine.