Întâmplări din lumea Zurli
– Tu ştii ce-mi place mie la Zurli?
Era 12.20, Lia se târâse pe treptele din Sala mare de Spectacole a Palatului Copiilor aproape tot spectacolul, dar Irina zâmbea cu gura până la urechi şi avea chef de comentat.
– Ia, uimeşte-mă.
– Că pe faţa lor e mereu un fel de bucurie pură.
UH, ah, oh….
– Nu pot să te contrazic, Irina, acum hai să mergem, că ne grăbim.
– De ce ne grăbim, ţie nu ţi-a plăcut spectacolul?
– Păi au fost cam aceleaşi chestii…
– Nu e adevărat! Cântecul cu cucu-bau nu-l ştiai şi a mai fost ăla de la început despre care au zis că e nou şi jocul ăla cu palmele…
– Ah, jocul ăla cu palmele, l-am uitat complet, dar ăla, ăla e din copilăria mea.
– Vezi. N-a fost chiar la fel, dar tu erai ocupată să alergi după Lia.
– Păi da, mi-era teamă să nu cadă în cap.
– Hai că a fost frumos.
– Desigur, toată viaţa mea e un “Ţineţi pasul accelerăm, atenţiune, accelerăm…”
– Am o căsuţăăăă miiiicăăăă, lălăie Lia.
Bună dimineaţa.