Investiţiile mele
Am un portofoliu serios de investiţii. Deja, de la trei titluri în sus, se cheamă că sunt un investitor strategic. Pentru doi dintre furnizorii mei de sănătate, chiar cred că sunt o persoană suficient de importantă, încât să fiu tratată foarte frumos şi cu atenţia care mi se cuvine. Sunt CLIENT fidel.
Cei de la Legume Proaspete mă consideră abonat de bază. Comand, ce e drept, aproape săptămânal, legume şi zarzavaturi şi sper că de săptămâna asta în punga mea vor fi şi fructe. Am frigiderul plin cu salată şi alte crudităţi, aştept să gust căpşunile. Când comand pentru mine, comand şi pentru soacra şi pentru cumnata, ba chiar am povestit şi la serviciu ce minuni de salată ca din grădina ursului primesc eu. Naşa Liei e şi ea abonată la dealerul meu de salată.
Sunt unul dintre fericiţii 20 de clienţi ai Casei cu Gemene, care mâine vor primi acasă produse lactate de calitatea 1. Le-am testat săptămâna trecută, am fost încântată, mi-am corupt şi soacra, care de duminică încoace numai despre urda sărată în diferite variante de plăcintă mai vorbeşte. Fină-mea va comanda şi ea în curând, presimt că voi fi redistribuitor de lactate.
De săptămâna trecută am identificat şi o sursă de miere, carne, ouă şi altele asemenea. Sunt la prima comandă, deci în privinţa lor încă nu mă pronunţ. Ce pot spune e că aseară am ciopârţit şi am pus în punguţe fasole verde şi fasole galbenă, un pui de ţară, dovlecei, mărar, pătrunjel şi leuştean. Am în frigider 32 de ouă (superofertă, la 10 comandate, 6 din partea casei) de la găini care habar nu au ce e aia baterie, o telemea de capră cu nimic mai prejos decât aia din supermarket şi, în plus, am avut ocazia ca aseară să plimb puiul bio până la soacră-mea, fix când steliştii îmi invadaseră cartierul, ceea ce a cauzat o hemoragie de poliţişti de circulaţie care m-au obligat să ajung pe undeva prin Titan, deşi eu ţineam musai să mă duc pe Calea Călăraşilor. De ce fac eu d-astea noaptea după o zi de muncă? Pentru că:
1. Nu mai am loc în congelator.
2. Puiul de ţară nu rezistă la frigider ca ăla de la supermarket.
3. Tocmai o convinsesem pe soacră-mea să dea 32 de lei pe un pui şi doar gândul că Măria Sa, puiul Bio, s-ar împuţi, mă făcea să vreau să-l duc mai repede la soacră-mea. Care are loc în congelator.
A fost frumos, puiului i-a plăcut Bucureştiul noaptea, când am ajuns la destinaţie, după 45 de minute, îmi cam tremurau picioarele de la atâta pedalat (acceleraţie, frână, ambreiaj, da capo).
Dar am trei buline albe în plus la soacră-mea.
Avantajele sistemului meu de trafic cu diverse alimente proaspete sunt clare. Scap de mersul la piaţă, pun pe masa familiei mâncăruri mai puţin chimizate şi, datorită fidelităţii mele, susţin economia mică a cel puţin trei familii, care produc şi pentru mine şi ai mei. Satisfacţia cea mai mare e că salariul meu nu se mai varsă în buzunarele marilor jucători de pe piaţa de desfacere a alimentelor ci, iată, contribuie la menţinerea afacerii mamei a două gemene şi a tatălui Anastasiei.
Sunt sigură că pentru aceşti oameni nu e simplu să facă tot ceea ce fac. Şi acest articol e modul meu de a le mulţumi că, măcar din când în când, îmi dau ocazia să fac parte dintr-o mişcare de rezistenţă care, deşi prea discretă, există. Rezistenţa împotriva plasticului, a industriei chimice, a industriei de medicamente, a industriei de desfacere, care de multe ori lucrează nu pentru individ, ci pentru corporaţie.
Nu vând nimic, voiam doar să mă laud.
Related Posts
Tags
Share This
Ce bine, da, un model pentru mine, chiar mi-am propus sa merg la Casa cu Gemene de care am aflat de la tine si nu e prea departe de mine. In plus, neaparat sa implementez un sistem de-asta de legume-fructe crescute frumos. Si pui. Sunt bune postarile astea, cand vad ca altii pot, cine stie, poate ma mobilizez si eu.
Iar mi-a mancat comentariul :((((
Si noi ne luam ce putem de la micii producatori: miere de la o mamica pe care am cunoscut-o in parc, lapte de la un mic producator de cartier, oua de la un domn mai in etate de la serviciul sotului, branza de la stana de la socrii mei de la tara. As vrea sa imi iau masina de paina…e cam scumpa deocamdata, dar e pe lista.
Salut Elena!
… cum sa incep? 🙂
Nu-ti trebuie masina de paine! 🙂
Eu fac paine in casa de aproape doi ani de zile, dupa o reteta extrem de simpla si fara framantare. Fac de doua-trei ori pe saptamana, nu asa ocazional 🙂
Stai sa vad daca pot scrie link-ul de la reteta postata pe blogul meu … poate o incerci, nu presupune foarte mult efort si te scuteste de investitia intr-un aparat pe care este posibil sa nu-l folosesti multa vreme.
Gata, ar trebui sa te duca direct la post, daca dai click pe numele meu.
Scuze Ada daca sunt deplasata, sper ca nu! 🙂
Nu, vreau si eu reteta de paine, desi masina de paine am.
Multumesc mult, mai facusem eu ceva asemanator, dar a iesit ciudat, cu prea multe gauri (era imposibil sa intind niscaiva unt pe felie). Am sa fac reteta asta cat de repede, sa stii, si eu sunt dezgustata de gustul de burete al painii din comert. Cea care imi place si nu are porcarii e 7 lei 500 g….cam scump.
Noi stam la tara si mai avem si familiile in afara Bucurestiului, ceea ce clar ne da niste avantaje. Chiar si asa, prin piete mai avem sansa sa gasim mancare cat de cat naturala. Greu, dar gasim.
In weekenduri facem paine de casa (avem si masina, e buna sa doarma pisica pe ea), as face mai des dar seara ajungem numai dupa 9 acasa cand deja e foarte tarziu. Am invatat sa fac paine dupa jumatate de an-un an de rateuri.
Reteta e simpla: 500 g de faina tip 000 sau 350 se amesteca cu o lingurita buna de sare si cam jumatate de ceasca de ulei de masline (asta e marele secret, iese painea pufoasa de la el). Un cub de 25 de grame de drojdie (din ala mic adica sau jumatate dintr-un cub mare) se dizolva i 300-350 ml de apa calduta cu o lingurita de zahar. Se toarna apa cu drojdia peste faina amestecata cu sare si ulei si se incepe framantarea -nu trebuie sa isi dea nimeni sufletul la etapa asta, cand se termina de incorporat faina se mai mesteca 2-3 minute si aia e, de obicei dureaza cam 7-8 minute toata distractia. Se acopera cu folie si se lasa intr-unloc (caldut, zice lumea, la mine merge pe blat in bucatarie) sa se dospeasca pana isi dubleaza volumul. Cam 20 de minute acum vara. Cand s- a dospit, se da sa se incalzeasca cuptorul la 220 de grade.
Seframanta un pic inca o data (nu prea mult), se pune in forme, se cresteaza cu un cutit(asta nu e obligatoriu, dar necrestata crapa la copt). Se unge cu ou batut (optional). Cand cuptorul s-a incalzit, se reduce temperatura la 200 de grade si se introduc formele. E gata cand painea e rumena si suna a gol coaja cand e ciocanita :))
Daca nu aveti drojdie proaspata, merge la plic (un plic =un cub). In faina se pot adauga seminte, masline scurse, rosii uscate etc. daca se adauga ceva umed, se mareste unpic cantitatea de faina
multumesc pentru reteta de paine, Flori!
am devenit si noi clienti Legume Proaspete, multumim!
e ok sursa de carne si oua despre care povesteai?
Ummmm da, dar cam scumpa if u ask me.