Iri-Irinuca

18 Mar 2010 by

Iri-Irinuca. Aşa-i spune. Şi când o cheamă la masă, şi când îi aliniază hăinuţele pe pat, şi când se întind pe jos la puzzle-uri cu câte 100 de piese.

Iri-irinuca, uşor lălăit, cu voce de soprană, aproape incantaţie.

Şi iada, cu corniţele cât casa, ţopăie şi râde mânzeşte, nu mă prinzi, nu mă prinzi, babă fără… Se opreşte, se uită precaută în jur, aşteptând ochiul magic din fruntea mamei să clipească puţin mai des ca de obicei, apoi respiră uşurată şi o ia de la capăt: nu mă prinzi, nu mă prinzi…

Aneto! o strigă obrăznicătura, te rog să-mi dai, să-mi faci, să-mi aduci.

Şi Ana nu poate să nu dea, să nu facă, să nu aducă.

Şi ferească Sfântul să dispară Ana, că imediat se face apelul şi răsună goarna domniţei: “Da’ Ana unde e? Da’ vine înapoi? Da’ când vine?”

– Ana, maşina ta vorbeşte?

– Nu.

– A noastră vorbeşte!

– Pe limba maşinilor?

– Nu, pe limba oamenilor.

– Nu se poate, măi, Irina.

– Ba da, întreab-o pe mama.

– Doamna Andreea! Auziţi ce zice Irina, că maşina vorbeşte pe limba oamenilor.

– Da, doamna Ana, vorbeşte.

– Cum, doamnă, aşa ca mine şi ca dumneavoastră?

– Da! Ştie poezii şi ghicitori, visează, mănâncă benzină şi o să se ducă în Raiul Maşinilor.

– N-am ştiut, doamnă, înseamnă că e o maşină deosebită.

– Costică e cea mai curajoasă maşină din lume! clopoţeşte mândruţa, ţopăind cu nădejde în pat.

Ana clatină din cap şi se pregăteşte de următoarea mirare…

– … Şi Leo e un prinţ leu care se transformă în om şi e cel mai mare dintre fraţi şi are grijă de fraţii lui mai mici, leuţii, şi locuieşte în Ţara Leilor şi când merge pe stradă se îmbracă în costum de om, ca să nu se sperie lumea de el, că-l prinde şi-l bagă în cuşcă.

– Nu se poate, măi, Irinuca, nu există aşa ceva!

– Ba da, întreab-o pe mama!

– Doamna Andreea… auziţi ce zice Irinuca…

– Da, doamna Ana, aşa e. Şi în Ţara leilor, copiii care nu sunt cuminţi sunt serviţi pe farfurii de argint leilor cei mari, care numai ce-i văd şi zic: Mmmmmm, a venit cinaaaa!

– Fantastic! Habar nu am avut că există aşa ceva.

Râdem, ne privim şi ne facem cu ochiul, mintea Irinei sigur e pictată în toate culorile curcubeului şi e populată doar de fiinţe fantastice, capabile să zboare şi să se îmbrace în ce costume vor ele, sirene care prind aripi şi zboară precum fluturii, insule fantastice cu flori de diamante, prinţi care se transformă în lei şi dragoni blânzi gata să alunge vise rele…

– Mami! Ana nu mă crede că şi tu creşti pe lângă mine!

– Doamnă, eu i-am zis că oamenii mari nu mai cresc!

– Ba da, Ana, şi mămicile cresc pe lângă copiii lor, aşa e.

– Daaa? N-am ştiut!

– Să ştiţi că Irina nu minte. Dacă vă mai spune câte o chestie de-asta surprinzătoare, aşa e! De la mine ştie.

– Am înţeles!

– Aneto! Care e culoarea ta preferată? M-am hotărât să îţi fac un desen. Ţi-am desenat o casă, uite aici e curtea, asta e uşa, dar cum vrei să-ţi fac acoperişul?

– Păi acum se poartă ţiglele astea roşii, aşa e modern. Dar culoarea mea preferată e albastru.

– Bine, să-ţi fac cu albastru, ia zi, îţi place? Mami! Albastru e culoarea preferată a Anei!

În fiecare zi, Irina şi Ana pictează, modelează, fac fişe, cos frumos, ţes frumos. Ana colorează tenace cartonaşe, abia stând pe scăunelul care de-acum i-a rămas mic până şi Irinei. Dilemele în această casă ţin strict de fragilitatea firişoarelor de hârtie din jocul “să ţesem frumos”, misterul cel mai mare a rămas “unde e capul de elf din fişa cu obiecte ascunse”, problema cea mai gravă e că ne lipseşte o piesă din puzzle-ul cu prinţese în trei dimensiuni şi scopul major în viaţa micuţei e să nu mai depăşească iarăşi contururile.

– Doamnă, nu e pentru copii ăsta, abia am putut eu, dar uite ce frumos am făcut, zece pentru Ana, cu felicitări, nu, Irinuco?

– Mami, recunosc, fişa asta chiar că a fost grea.

Olguţa lui Teodoreanu ar zâmbi la Iri-Irinuca, amazoana, care cu privirile în tavanul lui Costică, imitând perfect tonul Anei, spune ca pe apă:

– Sfântă fecioară Maria, maica lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi şi ajută-ne să ne întoarcem cu bine acasă.

Apoi îndeasă şi o cruce mare, fără să-şi dezlipească ochii din tavan, şi spune:

– Acum putem să mergem!

Related Posts

Tags

Share This

17 Comments

  1. Da, ce-am mai iubit-o pe Olguta. Pentru frumusetea ei mi-a fost fericirea mai mare cu trei caprite. Si m-am gandit de multe ori ca Anna mea ar fi fost o Olguta pe cinste, da’ stii cum …
    In rest … taaare frumos. 🙂

  2. Asa de frumos ai scris, Ada! Cele mai obisnuite intamplari capata niste dimensiuni de poveste atunci cand tu scrii despre ele! Ai darul asta special de a surprinde detaliul, vorbele vorbite si nevorbite si uitaturile cele mai sugubete. Asa frumoasa este viata dupa ce te citesc! Multumesc!

  3. Da, da, da. Zici ca-s replicile Olgutei.
    Da, da, da. Ce-am mai adorat-o pe Olguta. Ma identificam cu ea si mi-era mila de Monica.
    Frumos mai stii tu sa ne duci pe alte taramuri minunate…

  4. ceska777

    Olguta era capricorn! Musai! Daca Iri-Irinuca e Olguta Aneta ar trebui sa fie Mos Gheorghe?! Numai ca D-na Ana e prea tanaraaaaaaa…

  5. Oana

    Buna, Ada! Daca printre colegi/prieteni/cunostinte se gasesc si persoane cu copii mai marisori, cu potential, iti las un link catre proiectul nostru. http://www.toptalents.ro. Multumesc, Oana

  6. mama lui andrei

    sorry…. ce sunt alea fise?
    cum mai stati cu sanatatea? stii ca dupa bromhovaxom seria a 2 a nu am mai racit cu febra? doar dupa 10 sapt un pic de guturai….

    • Mama lui Andrei, copiii nostri au fise de rezolvat la gradi. Diverse mici exercitii. Si la noi a tinut prima data… Acum terminam si noi tura 1 pe anul asta.

  7. cum e cu bromhovaxomul asta? e atat de bun? pot sa-i dau fara sa mi-l recomande doctorul?? ca i-am tot dat diverse siropuri naruriste sau nu pt imunitate, dar nu vad rezultate….

  8. mama lui andrei

    cred ca si copilul meu are din astea la gradi dar la noi se cheama cred altfel……. a venit o data cu ele acasa pt ca l-am luat mai devreme de la gradi si a fost destul de complicat sa le rezolvam… adica sa le faca el singur… nu stiu cum o sa fie la scoala…. s-ar putea sa fim colegi in clasa 1 ai ceva ganduri despre scoala la care o vei da pe iri-irinuca? cred ca ar fi un topic bun de schimbat pareri despre scoli din drumul taberei…. eu nu sunt in stare sa gasesc pe net forumurile despre scoli…

    • Zaira, noi ne vom muta de unde stam la toamna. Nu stiu unde vom sta si pana nu aflu degeaba vorbesc despre scoli. Daca ramanem in zona, se poate sa fim colegi de clasa, pentru ca da, Irina va merge la scoala in septembrie 2011. Am inteles ca sunt scoli bune pe aici, unele au si afterschool – ceea ce pentru noi va fi un criteriu de selectie. E de discutat.

  9. livia de la fundatie

    🙂 mai adu-o pe la noi.

css.php
Privacy Policy