Iubesc toamna

13 Sep 2010 by

Ce zile frumoase şi uşor de suportat am avut în week-end! Iubesc toamna, în special zilele în care nu plouă. Dimineţile în care norii se dau la o parte din calea soarelui, exact când te trezeşti, ca să-ţi bucure începutul. Parcul Circului e minunat, abia îi aştept culorile, sunt copaci atât de diferiţi pe aleile lui, va fi un bun prilej de fotografii.

E de-ajuns să-nchid ochii şi deja simt… miros de pâine caldă în dimineţi de sâmbătă. Plăcintă cu brânză sau dovleac pentru după-amieze de duminică. Pantofii cu toc şi fustele până la genunchi, ciorapii fini, culorile pe care nu le-am putut purta toată vara din pricină de prea mult soare, hăinuţa roşie de astă primăvară şi zilele cu vânt bun. Vânt bun de zmeie, amieze bune de biciclit, zilele în care mirosul de cafea fierbinte va ascunde în el toate semnificaţiile secrete, desluşite direct cu creierul, neprocesate, asumate.

Serile liniştite, copiii culcaţi mai devreme, că doar e noapte, ia uită-te pe geam, e beznă afară… Mirosul de frunze ude după vreo ploaie, inevitabilă.

Castane lucioase şi copii mergând la şcoală, soarele întâmpinat cu zâmbet în loc de încrâncenare, întorsul pe partea cealaltă în pat, trasul păturii mai bine sub bărbie, serile la teatru, filmele noi, mirosul de carte proaspăt ieşită de sub tipar la Gaudeamus, lecturile pentru copiii altora, alte volume de basme înregistrate, muzica, muzica sună altfel toamna, totul e mai blând, mai atenuat, mai aproape de dezintegrare, drumul spre înoirea din primăvară. Vin sărbătorile, le simt, le simt ritmul trepidându-mi în vene.

Nu, azi nu mă gândesc la aglomeraţie, nici la zilele de plumb, refuz să iau în calcul ploile reci şi cerurile întunecate, mă bucur de soarele suportabil şi de explozia de culori.N-am fost la mare, e singurul meu regret pe anul ăsta. Mi-era dor de o baie în valuri. Poate anul viitor.

Să aveţi o toamnă frumoasă! Primiţi-o cum se cuvine.

În dimineaţa asta, Irina s-a trezit, s-a spălat pe dinţi şi pe faţă, a mers la bucătărie, şi-a luat un croissant, a scos laptele din frigider, a umplut un pahar pe jumătate şi l-a pus la microunde, a păstrat încă o dată pe atât lapte rece în paharul meu de plastic de la fierul de călcat, să-l combine cu cel pus la încălzit, a văzut că a dat lapte pe jos, a luat mopul din baie, a şters, a scos laptele din cuptor, l-a combinat cu cel rece, şi-a pus cacao şi a mâncat.

Irina are 5 ani, 7 luni, 3 săptămâni şi cinci zile.

Related Posts

Tags

Share This

7 Comments

  1. Amin! 🙂

    E sublimă toamna de care vorbești tu… și eu abia o aștept, o miros pretutindeni, o caut în fiecare copac, în fiecare norișor alb și pufos de pe cer, o văd în fiecare boabă de strugure din curtea casei, în perele ce cad în iarba grădinii tot mai des… Plăcinta cu mere, cu dovleac… o friptură cu sos de gutui și câte un pahar de vin seara, în locul berii de vară…

    Of, câtă încântare!

  2. Si eu iubesc toamna,e anotimpul in care ma regasesc cel mai mult,desi sunt nascuta la final de primavara.Abia astept sa isi intre in drepturi pe deplin,sa calc pe frunze aramii in parc,sa fie nitel mai rece…Simt ca ma nasc din nou,in fiecare toamna.

  3. ruxij

    frumos articol;)multumim

  4. Buna, vrei sa facem schimb de linkuri?
    Daca te intereseaza te rog sa-mi dai un mesaj pe adresa biancasebastiana@yahoo.com, la mine poti sa pui
    titlu site: Viata e frumoasa!
    Multumesc mult.
    Bianca.

  5. Buna Ada. Long time no see! Eu iti tot citesc posturile dar sunt zgarcita cu timpul de scris. Mie nu imi place toamna. Imi place primavara.Dar ai descris-o atat de proaspata si rumena in obraji, colorata si calduta ca o paturica de catifea, calduroasa dar usoara. Verdictul? Imi place si toamna acum. O toamna frumoasa si tie!

css.php
Privacy Policy