Iunie, Verde, Senin

8 Jun 2017 by

Ieri a ieșit soarele după câteva zile bune de ploaie, dar asta știți, că am mai scris despre asta. Ce n-am povestit e că la ora trei când m-am dus după fete încă nu se sunase. Miercurea Irina are sport la ultima oră și sportul se face afară, pe un câmp proaspăt eliberat de păpădii, lat cam cât o jumătate de stadion de fotbal și frumos ca-n poza aia de am avut-o cu toții pe desktop, pe vremea lui Windows 95 (eheee, maică, pă vremea mea crăpa windows-ul mai rar, acu… dar să nu ne prost dispunem!). 

Erau deci copiii pe câmp și alergau așa în plin soare, jucau un soi de leapșa pe echipe de vânător la rândul lui vânat de alt vânător în timp ce vâna vânatul. Era liniște, că încă nu țârâie cicadele, urmează, de luni încolo, când se încinge tare. Nu se auzeau decât copiii dându-și indicații unii altora și râzând. Sus era un cer senin, bleu (comme le ciel) fără urmă de nor. La vreo două sute de metri, în șir indian, grupa de grădi a Liei tocmai se întorcea de la leagăne, furnici mititele cu șepci colorate și picioare subțiri, ținându-se de mâini, să nu se piardă.

Și-am stat pe loc și am tras aer în piept și i-am cuprins pe toți cu privirea, prinși așa între un covor imens de iarbă și un cer senin fără sfârșit, jucându-se în orele de școală, fără stressul de la București. 

M-am apropiat apoi de clasa Irinei, m-am salutat cu profa de sport și A, băiețelul cu autism mi-a zâmbit și mi-a zis Hi, Mom!

She’s my mom! a sărit de colo mândra. 

Și-apoi s-a sunat și copiii și-au luat bicicletele și ne-am dus înapoi la leagăne, unde una din mame venise cu o ladă frigorifică mică și împărțea înghețate pe băț și freezies copiilor din gașca ei. Lia mea nu era în gașca ei și uite așa se duse naibii zenul. Pentru că e copil și vrea și ea freezie. Care e un soi de tub de celofan cu niște suc de fructe înghețat. Cu o tonă de zahăr și vopsele. Și dacă nu d-ăla, măcar înghețată pe băț. 

E ok, s-a dus mama la magazinul săracilor, Walmart, și a găsit niște freezies relativ neucigătoare, fără zahăr adăugat, fără coloranți sintetici, se îngheață as we speak în congelatorul meu minuscul. 8 grame de zahăr per pachețel. Un fleac, două lingurițe… 

Și spre seară, cu un soare încăpățânat în ochi, am început să-i povestesc Irinei ce mișto ar fi o carieră în nutriție, în țara asta în care copiii sunt pompați cu zahăr de mici  .

 

 Dar păstrez în minte verde senin cu copiii mei alergând liberi și merg mai departe. 

 

Related Posts

Tags

Share This

2 Comments

  1. Ozana

    Da, tocmai am văzut jumate din That Sugar Film. E tragic. Recomand filmul, la noi e pe Amazon Instant Video (free with Prime).

    • Ada

      vazut chiar saptamanile trecute mi se pare ca am si scris despre asta ummmm nu mai stiu. da. e horror. pana si irina a inteles asta.

css.php
Privacy Policy