Jocuri pentru șase ani: Humpty-Dumpty’s wall game

21 Jun 2011 by Ada

Este un joc pe care Irina l-a primit de la grădi, la serbarea de sfârșit de an. Mi-a spus că l-au jucat des la grădiniță. Despre ce e vorba: mai întâi copiii trebuie să construiască zidul pe care stă Humpty Dumpty. Apoi, cu o mistrie mică, trebuie să scoată cărămizile din zid, fără ca Humpty-Dumpty să se prăbușească. Pierde cine îl dărâmă pe Humpty Dumpty.

Irina se juca foarte încântată cu acest joc pe covorul din camera ei. Din păcate a avut nefericita inspirație să mă întrebe dacă nu vreau să mă joc și eu. Eu vreau să mă joc, pentru că știu că e important să te joci cu copilul. Am luat cutia, am întors-o pe toate părțile, am citit instrucțiunile, am cercetat piesele. Pe cutie scrie că e un joc de îndemânare, care stimulează logica și ajută copilul să rezolve conflicte(?). Înainte să fac pe deșteapta am zis hai să ne jucăm să vedem ce conflicte rezolvăm.

Am început deci să construiesc zidul împreună cu infanta. Bifăm că acest joc învață copilul să construiască înainte să dărâme. Desigur, copilul e mai tentat să prelungească infinit construirea zidului prin adăugarea unui invizibil mortar pe fiecare cărămidă, decât să se gândească la filosofia din spatele acestui “să construim împreună”, ceea ce poate deveni iritant pentru adult. Din păcate oricum am fi pus cărămizile (care au pe una dintre fețe o liniuță utilă – am zis eu – la fixare și îmbinare) zidul ieșea strâmb. N-a ieșit drept nici cu o cărămidă pe față/o cărămidă pe dos, nici cu toate cărămizile orientate la fel, din proiectare n-are cum să iasă drept (mi-a explicat dl ing) pentru simplul motiv că rama în care construiești zidul are unele indenturi mai late decât cărămizile în sine, deci s-a rezolvat, nu se poate.

După ce am ridicat zidul, l-am proptit pe Humpty Dumpty în mijloc și-am început să ne jucăm. Tentația cea mai mare pentru copilul din dotare era să dărâme zidul, nicidecum să-l salveze pe Humpty Dumpty (E de plastic, mama, nu-l doare). Desigur, zidul se dărâmă spectaculos, zboară cărămizi prin aer, presupun că apetitul pentru distrugere al celor mici e stimulat de această parte din joc. Ei, stai și explică-i copilului că ideea nu e să construim zidul 15 minute ca apoi să-l dărâmăm în 15 secunde. Dimpotrivă, trebuie să stăm să ne gândim dacă scoatem o cărămidă, ce se întâmplă cu cele de deasupra, dacă șubrezim un sistem dându-i o gaură, care vor fi efectele asupra întregului  (iată, deci, și rezolvarea conflictelor, să zicem că învățăm copilul să ia în considerare consecințele unei acțiuni).N-am fost prea convingătoare. Irina n-avea chef să se gândească, ea avea de dărâmat un zid și basta.

După patru jocuri și o sesiune de studiu asupra tehnologiei de construcție a zidului, am rugat-o să pună piesele în cutia lor. Cum zidul era gata construit, copila s-a gândit că-l poate lua așa cum e și îndesa în cutie. Aș. S-a prăbușit apocaliptic, cărămizi mititele și galbene au căzut cu mare zgomot pe parchet și s-au împrăștiat în toată casa.

Aș fi cumpărat eu însămi acest joc?

Nu.

Se bucură Irina de el?

Da, dacă o las în legea ei și n-o mai pisez cu regulile mele.

L-am mai văzut din dimineața în care s-a împrăștiat pe jos?

Nu

Vi-l recomand?

Doar dacă aveți copii pasionați de construcții.