Jocuri şi jucării pentru 2-3 ani

15 Sep 2009 by

Atunci când copilul începe să vorbească, fie şi stâlcit, e mai simplu să inventezi jocuri şi orice obiect din jur poate fi transformat în jucărie.condurii

Este, de asemenea, vârsta la care puteţi schimba cărţile de muşama cu cele cu copertă tare şi pagini cartonate. Foarte bine au fost primite de Irina cărţile cu sclipici, cele cu ferestruici şi cele care “făceau ceva”. E bine să precizez că am cumpărat cărţi şi din farmacii, din aeroporturi, am primit cărţi de la copii mai mari.  Cărţile de la Teora, cele decupate şi cele în relief, cărţile 3d (sau pop-up) de la Crişan, au fost investiţii foarte bune. Dacă vi se pare interesant, aş putea pregăti o listă cu cărţile cu pricina, poate le mai găsiţi prin librării.

Jucăriile de baie sunt fascinante pentru aceste vârste. Există carioci speciale de la Crayola, cu care copiii pot desena pe faianţă. Apoi sunt vaporaşele, raţele, cănuţele, paharele de iaurt, sticluţele, moriştile de nisip care pot fi folosite cu succes şi în cadă, cel mai important lucru, însă, e să vă asiguraţi că apa nu e la un nivel periculos şi că temperatura ei rămâne constantă. Baia cu jucării se chema la noi “baie mare” şi dura la început 10 minute în care se putea bălăci şi vreo două în care o scuturam de nisip şi o spălam efectiv. Astăzi, la patru ani şi jumătate, Irina îşi face singură duş, după ce se joacă şi câte 30 de minute în apă. Ştie să-şi potrivească apa singură, dar eu sunt mereu acolo, să nu se  frigă.

2996316795_e7ae1bfa48Dar să revenim la jocuri. Un joc care a avut succes pe la doi ani  (încă îl jucăm) a fost “prinde sfera”. Două mingii metalice, de relaxare, din cele chinezeşti, care scot şi un clinchet discret au fost rulate pe covor, înainte şi înapoi, de multe, multe ori. Eu stăteam într-un colţ, ea stătea în celălalt capăt. O minge pleca de la mine, una de la ea, în acelaşi timp. Sferele clopoţeau şi ea se bucura să le audă, spunea că i se pare că-l aude pe Dumnezeu. De unde i-a venit ideea asta, nu ştiu. În timp, sferele au fost înlocuite de mingiuţe din ce în ce mai mici şi colorate, rulate şi mai repede, şi mai repede. Aşa a învăţat să prindă, să ruleze, nu să arunce, a făcut mişcare şi nu s-a spart niciun bibelou (Pentru că nu avem niciunul).

La Carrefour am găsit o căsuţă de muşama, pusă pe un schelet făcut din ţevi de plastic. A fost bucuria ei şi disperarea noastră, pentru că se tot ascundea în căsuţă, mai ales când voiam s-o îmbrăcăm. Pe acelaşi schelet, am pus şaluri de-ale mele, şaluri şi eşarfe colorate, care schimbau “pereţii” şi o amuzau, pentru că din mătase fiind unele, fluturau uşor şi trecea “prin ele”.212141

beads_FullDe la doi ani şi jumătate încolo, creta colorată şi tabla, cariocile şi rola de hârtie au fost nelipsite din casă. Tabla de la Ikea e minunată. De asemenea, piramida cu cercuri colorate, piramida din cutiuţe, bancul de cuie cu ciocan de lemn şi spirala, toate de la Ikea, au fost jucăriile cele mai iubite, le-am cumpărat şi în Anglia şi în România, le-am dat cadou, le-am donat pe ale noastre când am crescut. Avantajul jucăriilor de la Ikea e că sunt din lemn frumos vopsit cu culori non-toxice. Şi nu costă prea mult. “Nu costă prea mult” a fost mereu un criteriu pentru că aceste jucării nu durează.

Pe la doi ani am început să merg cu Irina la teatru pentru copii. Nu la teatru de păpuşi, însă, ci la cel cu actori. Am mers la piesele din parcul Herăstrău şi la cele de la Ion Creangă. Este bine să avertizaţi copiii înainte de a-i duce la teatru. Ei se pot speria de faptul că muzica este tare sau că se stinge lumina. Există piese pentru 2-3 ani, cei de la Creangă sunt absolut minunaţi, îmi amintesc acum de una singură dintre ele: “Baloane Colorate”. “Scufiţa roşie” însă a speriat-o rău. La fel “Capra cu trei iezi”. Nu duceţi copiii la piese complicate şi cenzuraţi la început poveştile de groază.

La trei ani, am început să-i cumpăr DVD-uri din colecţia celor de 9 lei. A fost o investiţie proastă. Am cumpărat foarte multe, ca apoi să descopăr că traducerile sunt proaste, filmele sunt de fapt re-make-uri ale Disney-urilor clasice, ideile pe care le propagau nu erau tocmai ok. Am căzut în capcana preţului mic. Când am descoperit DVD-urile originale de la Disney, dublate genial în româneşte, am regretat că am cumpărat 5 dvd-uri proaste în locul unui singur DVD bun. Am trecut la Disney şi am rămas la Disney. Am cumpărat  tot ce exista pe piaţă în limba română, am mai primit şi de la prieteni (mulţumesc, Ruxi şi Andreea!) şi până în ziua de azi, dacă văd ceva nou pe raft, iau, fără regrete. Classic Disney rocks! Am făcut şi schimb de dvd-uri.

Acest post nu este sponsorizat nici de Bamboo, nici de Ikea, nici de Disney. E doar modul meu de a le mulţumi că au adus jucării şi filme bune de crescut Irina. Dacă îmi mai amintesc jocuri, am să le mai postez. Până una, alta, mâine vă povestesc cum am convins-o să mănânce legume. Chiar şi pe cele verzi.

9 Comments

  1. multumesc pentru articolul asta. unele dintre jocuri/ jucarii le incercasem deja, altele nu. au fost binevenite, noi suntem in cautare continua de “entertainment” 🙂

  2. Cu placere Adina, daca stii si altele, spune-ni-le si noua!

  3. Am o intrebare. Cand ai zis de “Capra cu trei iezi” te refereai la piesa de teatru de la Ion Creanga sau la povestea originala? Pentru ca noua ne-a placut piesa (intradevar vazuta in vara asta, cand cel mic avea peste 4 ani jumate) desi la varstele mici, 2-3 ani povestea a fost respinsa pe rand de ambii copii, pe acelasi principiu, prea violenta.
    Pentru varsta asta, 2-3 ani foarte apreciate la noi au fost cartile cu Cami (Cami nu vrea baita, Cami se teme de tobogan…) si cuburile clasice de construit, cele care se imbina gen lego doar ca-s mari. De precizat ca eu am 2 baieti.

    • nu stiu daca e de la ion creanga, noi am prins-o in herastrau, pe o scena in aer liber.

  4. Cristina

    Multumesc pentru idei, o sa le tin minte pentru cand o veni timpul 🙂 Deocamdata, sunt pe cale sa devin matusa unui baietel pe care il asteptam in 2, 3 saptamani. Si de luni de zile ma tot gandesc ca vreau sa dau un cadou, ceva dragut si care sa ramana si mamei (sora mea) si tatalui. In fond, pentru ei ziua asta e mai mare decat pentru bebe care de abia peste ani o sa realizeze ce e aceea o zi de nastere. Insa nu am prea multe idei, asa ca ma gandesc sa intreb pe cele care sunt deja mame: ce ati primit la nasterea (primului) copil? Ce v-ati fi dorit sa primiti? Ce v-ati dori acum sa fi primit? Trebuie sa fie insa ceva suficient de compact si de rezistent, pentru ca o sa il duc cu mine pe avion de aici tocmai pana in Canada. Multumesc frumos!

    • Mi-as fi dorit sa primesc un set dintr-ala care contine o rama si ceva pasta in care poti imprima talpita sau manuta copilului. Cred ca e un cadou emotionant pentru toti trei. Ma mai gandesc si revin. Orice ai lua, nu lua ceva care canta!

  5. Cristina

    Hm, asta din pacate e deja aranjata, pe acolo toti bebeii au piciorusele si manutele imprimate la nastere… Gasisem o carte, “Mame de baieti” (si perechea “Tati de fete”), dar nu mi s-a parut foarte reusita, plus ca ce au pe acolo si le pot lua singuri sau le primesc de la prietenii de acolo. O sa ma duc maine prin magazine, dar mi-e teama ca oferta pentru parinti nu e la fel de generoasa. Sau poate nu am stiut eu sa ma uit. Orice idee e mai mult decat apreciata. Si scuze ca m-am bagat in discutie off topic…

  6. Cristina, esti binevenita. Nu esti off topic, chiar mi-ai dat idei.

  7. M-am prins intre timp ca piesa cu Capra cu Trei iezi noi am vazut-o la Tandarica… Cei de la teatrul Ion Creanga abia acum au pus in scena povestea asta.

css.php
Privacy Policy