Jocuri şi jucării pentru bebeluşi

14 Sep 2009 by

Trebuie spus că mereu jucăriile şi obiectele din jurul Irinei au vorbit şi s-au mişcat, au fost animate – amănuntul e foarte important, pentru că imaginaţia de azi a domnişoarei aşa s-a clădit. Nu mereu obiectele folosite pentru jocurile cu Irina erau jucării. Asta a învăţat-o să se adapteze şi să se folosească de tot ce are.

Bebeluşilor le plac jucăriile muzicale. Când cumpăraţi jucării muzicale aveţi însă grijă să aibă buton de volum. De dragul urechilor bebeluşului, dar şi spre menajarea propriilor nervi. Jucăriile cele mai atent gândite sunt cele de la V-tech. Sunt scumpe, dar îşi merită banii.

Le plac luminile. Puteţi cumpăra una din acele jucării care proiectează lumini colorate pe tavan. Sau puteţi folosi filtre colorate puse deasupra unei veioze. Sau puteţi tapeta tavanul şi pereţii cu steluţe fosforescente. Irina a primit de la Bistriţa un fel de candelabru pe care l-am târât în toate casele noastre. E format din două cercuri de care sunt atârnate cu fir de gută steluţe. Când se stinge lumina, par că plutesc prin aer. Sunt minunate. Şi cele lipite pe perete sunt faine. Dar lipiţi-le bine. Şi nu la nivelul copilului. Când a învăţat să se ridice în picioare şi să meargă ţinându-se de marginea pătuţului, au început să cadă şi stelele de pe pereţi. Le smulgea cu chiuituri de bucurie… Pentru zilele însorite, puteţi face rost de propriile voastre curcubee, dacă atârnaţi la geam un cristal tăiat în prisme. Avem şi acum, e bucuria dimineţilor noastre.

Le plac texturile. Chestiile care foşnesc. Bucăţelele de pluş, cele de catifea, cele de raiat, cele de voal. Dacă aveţi răbdare şi petice vechi, puteţi confecţiona singure o păturică mică, dacă le coaseţi bine, unul lângă altul.

Până la un an, când a învăţat să prindă cu degeţelele, jucăria preferată a Irinei a fost fermoarul de la pulloverul lui tati. Se agăţa de el cu o putere fantastică. Imediat ce a învăţat să stea în fund, am atârnat de grinda de pe hol un leagăn de plastic, pe care l-am decorat ba cu elefanţi, ba cu fluturaşi, ba cu steluţe, în funcţie de anotimp, inspiraţie şi ce prostii mai găseam prin magazine. A fost foarte apreciat până la vârsta de trei ani.

Cea mai iubită zornăitoare a fost o sticlă de apă minerală în care am pus câteva boabe de fasole, apoi i-am strâns bine capacul şi am lăsat copilul să o zornăie. Pentru variaţie puteţi folosi boabe uscate de mazăre sau de porumb. A fost şi o bună jucărie de dentiţie. Aveţi grijă, însă, să înşurubaţi bine dopul. Boabele sunt periculoase, pot intra în nas şi pot fi înghiţite. Nu lăsaţi copilul nesupravegheat.

Foarte bune au fost nişte jucărele de atârnat la căruţ, cumpărate de la Helpnet, jucării fără baterii, care cântau când le apăsai pe burtică. Nu ştiu dacă se mai găsesc.

Primul joc “de-adevăratelea” a fost cu o minge mică de cauciuc pe care i-o trimiteam şi o rugam să mi-o dea înapoi.

Pe la opt luni, Irina îşi hrănea păpuşa cu un biberon mic. O gură lua ea, o gură păpuşa. N-au luat viruşi, nici ea, nici păpuşa.

Am trecut apoi la cuburi de pluş, unele din ele cu forme decupate, care puteau fi trecute prin orificiile lor sau împinse în interiorul cubului. Din cuburi făceam castele, pe care ea le dărâma bucuroasă.

Când n-a mai fost bebeluş (pentru mine încă e, dar să nu-i spuneţi), Irina avea o capacitate de concentrare de maxim 3 minute. Erau deci multe reprize de câte trei minute care trebuiau umplute cu ceva. Discutăm deja de etapa în care începuse să vorbească şi cunoştea cât de cât formele şi culorile.

Am cumpărat de la Bamboo un set de cutiuţe de voal brodat cu catifea. Ele sunt aşa: o cutie mare, în formă de pătrat, în ea intră alte 4 cutiuţe mai mici: una rotundă, una ovala, una pătrată şi una dreptunghiulară.

În ea am pus mărgele de sticlă de diferite forme şi culori: inimoare, semilune, floricele, cuburi, dreptunghiuri. Puneam toate mărgelele pe o păturică şi după ce îi povesteam despre cutiuţe, o rugam să-mi dea o semilună, sau o inimioară, pe care le puneam într-o anume cutie.

De ce era bun jocul ăsta? Pentru că pipăia texturi diferite, îşi fixa mai bine noţiunile de formă, culoare şi dimensiune. Când a mai crescut, i-am pus pe jos o muşama colorată, i-am dat o găletuşă cu apă şi-am lăsat-o să spele mărgeluţele, apoi trebuia să le şteargă şi să le pună la uscat pe o sită de plastic. Abia pe urmă începeam sortarea.

Mare bucurie au fost marionetele de diverse forme. Pe marginea plină a pătuţului cu gratii am dat reprezentaţii fantastice, fie cu finger puppets (aduse de la Ikea Franţa, că pe vremea noastră nu exista Ikea în România), fie cu creioane care au în capăt mici figurine de lemn. Ele vorbeau pe diverse voci şi în general spuneau chestii cunoscute, de genul: “Bună, Irina, ce mai faci, unde e mama ta? Ai o păpuşă? Unde e?” Deci, nimic complicat. La Carrefour am găsit o marionetă-căţel, care şi lătra când dădea din bot. Împreună cu Ursuleţul albastru primit de la Nana au cântat de multe ori “Old McDonald had a farm”. Până am răguşit.

Când s-a ţinut bine pe picioare, am jucat fotbal cu o minge de burete. Când a învăţat să danseze, i-am pus muzică (dar NU Cutiuţa muzicală, care mi s-a părut stupidă. Un singur cântec de leagăn am suportat din seria aceea).

Printre jucăriile cele mai iubite de Irina a fost un autobuz cu forme de sortat.

De la 1 şi jumătate spre doi, am folosit cu bucurie filmuleţele “Baby Einstein”. “Baby Einstein” au fost prima mea declaraţie de independenţă. O lăsam pe canapea la film şi apucam să fac dus. Sau să merg la toaletă. Sau să… orice se poate face în 30-40 de minute. Nu stăteam eu departe de ea chiar 40 de minute, pentru că e bine să explicaţi copilului ce vede. Apoi am trecut la Teletubbies, difuzaţi de BBC Prime pe UPC. Nu ştiu dacă mai există acum BBC Prime în grilă, dar “Balamory”, “Big Cook, Little Cook”, “Smarteenies” şi “Teletubbies” au fost cafeaua ei de dimineaţă, până am schimbat providerul de cablu. Avantajul acestor filmuleţe e că sunt complet nonviolente, durează maxim 20 de minute, sunt muzicale şi vă oferă o mulţime de idei pentru umplut timpul copiilor. M-am surprins uitându-mă la Balamory şi când Irina nu era acasă, atenţie deci, dau dependenţă. Acum văd că Minimax difuzează Sesame Street în limba română, ceea ce e la fel de frumos. Totuşi, până pe la trei ani, n-am lăsat-o mai mult de o oră la televizor, pe zi.

Tot la Bamboo am găsit o cutie de lemn în care erau diverse hăinuţe pentru un ursuleţ şi diverse chipuri cu expresii de toate felurile. Un fel de puzzle fără indenturile specifice, uşor de păstrat şi bun pentru a afla cum se simte copilul. Când era tristă, şi ursuleţul ei era trist. Din acelaşi loc, am cumpărat puzzle de lemn, cu ţumburuş, imagini simple, în chenar, cu patru piese. Foarte uşor de rezolvat şi o bucurie de amestecat şi refăcut la nesfârşit.

La Ikea, la departamentul de decoraţiuni interioare, am găsit un set de cutii de cadou. Presupun că erau vreo 8, de diferite culori, rotunde. Intrau una într-alta, de la mic la mare. Ele au fost multă vreme un turn fantastic pe care se cocoţau nişte furnicuţe, “uite-aşaaaa”. Pe măsură ce clădeam împreună turnul, o puneam să spună culorile (uneori şi-n engleză, just for fun).

Mâine povestim despre etapa 2-3 ani. Dacă mai ştiţi jocuri pentru bebeluşi, vă rog să le scrieţi, poate facem un compendiu 🙂

Related Posts

Share This

6 Comments

  1. zicolorata

    Pe langa Baby Einstein eu am mai avut o declaratie de independenta: pe youtube sunt niste cantecele in limba spaniola dupa care Pupicu e lesinat, le-am strans eu intr-un calul numit “guaiainfantil” Cu Baby Einstein – multumesc cerului ca exista 🙂 – si cu cantecelele astea am simtit eu pt prima data ce bine e cand faci un dus de 10 minute.

    Eu stau la curte si toata vara i-am pus pe jos pahare, borcane si alte recipiente din plastic, i-am dat o sticla si i-am aratat cum sa le umple. I-am spus sa aiba grija sa nu dea continutul pe dinafara si era de-a dreptul fascinat. Cand se umpleau toate le ducea rand pe rand si le turna in piscinuta. Si o lua de la capat.

    Iti multumesc pt ponturi, am de unde sa ma mai inspir.

    Am uitat sa precizez, baiatul meu are 1,8 ani acum

    • Ruxi, am notat! sa umple, sa nu dea pe-afara! Buna idee. Ptiiii….
      (in caz ca nu v-ati prins, am dubla personalitate, admin sunt tot eu, Ada)

  2. buna dimineata
    va citesc in fiecare zi, tot respectul si admiratia pentru irina si mama ei, am invatat multe din “povestile” ei, am furat trucuri si idei, pentru Ioana mea….

    astazi….sunt cu ochii umflati de plans, e a doua zi de gradinita si daca ieri a fost ok, n-a plans deloc, s-a jucat, a mancat singura(premiera), astazi…..a inceput sa planga la 5 minute dupa ce am ajuns in clasa, desi plecase de-acasa cu avant si voie buna….si da-i plans, de mi se rupea inima, cu cat incerca educatoarea sa o potoleasca, cu atat plangea mai tare….i-am vorbit, i-am explicat, am linistit-o, cand ne-am intors in clasa…..a luat-o de la capat….am stat la usa, plangand si eu, cand o auzeam cum striga ” o vreau pe mama, mama!!!”

    am plecat cu inima flenduri si lacrimand, dupa juma de ora in care am pandit pe geam, vazand-o ca macar nu mai plange, dar trista si privind incontinuu spre usa….

    acum, nici nu pot lucra….numa la ea ma gandesc, abia astept ora 13 sa ma duc sa o iau…..

    cat mai dureaza oare??? ca daca mai face asa, cred ca o sa cedez…..

    stiu ca n-are legatura cu postul acesta…dar

    o zi frumoasa va doresc!!!

  3. deci eu, acum, cumpar sau nu jucarii? si daca da, ce? (altfel, mai am multe intrebari, n-am mai trecut printr-o situatie de tip documentare de la 0 :))

    • Maria, cumpara un carusel. Oricat te-ar tenta plusurile, ai grija, sunt colectoare de praf si acarieni.
      Restul jucariilor, la vremea lor. Nu te grabi, ai tot timpul sa cheltui bani aiurea:) Pentru inceput, un carusel ti-e destul. La Vtech au chestii super-super, şi-a luat maria mirabela unul cu o “mama gasca” de-am plans eu pe langa el.
      Dar ai grija ca e scump. In rest, daca-ti pot fi de folos, cu placere.

  4. ooo, cu siguranta te voi mai intreba 🙂 multumesc, ma uit la v tech asta. deocamdata ma abtin la cumparaturi, dar e din ce in ce mai greu

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dragă client, | In joaca - […] Iar voi, spiridușii Moșului, alegeți cu înțelepciune. Nu uitați, Moșul vine și la bunici, și la mătuși și la…
css.php
Privacy Policy