Karma, tobele și clarinetul

14 Sep 2017 by Ada

Povesteam în urmă cu niște ani despre unul din vecinii mei din Drumul Taberei, instrumentist de clasă la vreo formație populară ceva, care confunda apartamentul cu sala de repetiții și, cu o tenacitate de invidiat, îmi făcea creierii praf la cele mai interesante ore din zi și din noapte. Ce să vă spun, ori Karma asta e o mare doamnă (Not), ori problemele sunt peste tot aceleași, cert e că anul trecut de Crăciun, vecinii noștri au considerat că e o idee bună să încurajeze pasiunea pentru muzică a băiețelului lor (un puști la vreo twenty something) pentru… tobe. Așa că, Moșul i-a adus tobe. Multe tobe. 

Mhm. 

Băiatul ăsta care n-are job și stă cu mă-sa, e foarte consecvent în pasiunea lui și bate, bate, bate zilnic câteva ore, nu se lasă, cred că vrea să se facă toboșar când o să fie (mai) mare. 

Noa, aici e mai greu cu mersul la ușa vecinului și întrebatul dacă n-ar vrea totuși să bată mai rar, eventual mai din pivniță ca să nu ne mai facă urechile franjuri. Am stat de vorbă cu intendentul. Intendentul a zis că omul fiind în casa lui face ce vrea, dacă mă deranjează chiar așa de tare, să fac eu o scrisoare către administrație și el o să discute cu persoanele dar nu promite că se rezolvă. Făcut lăcrămație, mers intendentul la vecinul, vecinul a ridicat din umeri, a zis că înțelege că am copii relativ mici dar puștiul va continua să repete, asta e viața. Poate cel mult să îl mute în camera lipită de casa celorlalți vecini, care și ei au un băiat adolescent și poate pe ăla îl deranjează mai puțin decât o enervează pe Lia că la 8 bubuie ceva fix în peretele ei. (Vă reamintesc, în Canada casele sunt făcute din carton presat izolat cu vată de sticlă, grosso modo, se aude tot spre dă-te mai încolo să văd și eu ce faceți, măcar atâta bucurie să am).

După câteva luni de bubuială, cum dădu firul ierbii, vecinul meu și-a construit într-o singură zi un deck pe care a instalat un gazebo. Mai pe românește, și-a făcut o podea de lemn pe 80% din suprafața curții și acolo a pus un cort de pânză maro, frumos, cu o masă, niște scaune și o mică ladă frigorifică. 

Vecinii mei au doi băieți. Cel mai mare dintre ei lucrează la un magazin de piese auto, e foarte simpatic, are însă două defecte foarte mari. 1: Are o prietenă blondă care vorbește mult, tare și cam urât pentru urechile Liei. 2: Atât el, cât și prietena lui și fratele toboșar fumează. Nu, dragă cititorule, nu țigări, alea-s parfum. Ce fumează ei nu știu, uneori miroase a ciocolată arsă, miros greu și dens, care rezistă și se insinuează și-n living-ul meu, nu mai vorbesc de grădină… Bănuim că e o șișa cu ceva tutun aromat, dar nu putem băga mâna în foc că e doar atât. Alteori miroase a sconcs, semn clar că e un pic de iarbă în bong. 

Cum spuneam, e o țară liberă, liberală și libertină, intendentul meu a ridicat din nou din umeri și a zis I am sorry cucoană, de când a dat Frumușelul liber la iarbă nu mai avem ce le face, nici eu, nici poliția, voi să fiți sănătoși. Nu vă stresați, că e plantă medicinală, ce atâta tragedie, un fum la mâna a doua, acolo. 

De tobe n-am unde să fug, iar pentru fumul la mâna a doua aleg să trimit copilul în casă și să închid geamurile, asta e. Cu vorbitul până noaptea târziu iar nu am soluție. 

Ce am însă, de ieri, e un copil care a ales să învețe să cânte la un instrument, că așa li se dă ocazia la școală.

Să-și exploreze talentele. Și puiul mamei și-a ales clarinetul.

Care, deocamdată sună ca și cum l-ar fi prins cineva pe KJJ, l-ar fi tăiat cu unul din cuțitele alea cu zimți, care taie și cauciucul și lemnul, și pe urmă ar fi dat cu sare pe răni, ca să nu se infecteze. 

Am râs mult cu Irina și m-am declarat dispusă să o las să repete zilnic, dacă se poate în grădină sau în garaj sau la Lia în cameră, așa, de dragul acusticii. 

Până la urmă, de ce să nu contribuim și noi la armonia comunității. 

Mai am un singur stress. De curând s-a mutat de lângă mine vecina care fusese măritată cu un român și avea doi copii mari, un băiat talentat la regie film și o fată care compunea niște piese superbe pentru pian pe care le repeta uneori noaptea (dar jur că muzica ei nu mă deranja, așa de frumoasă era!). În locul ei vine o familie cu un băiețel de 4 ani și un bebeluș ce se va naște la sfârșitul lunii.

O să fie interesant, ce pot să zic.