Kinetobebe, prima vizita
Încep prin a spune că am mers la Kinetobebe cu inima deschisă și zâmbetul pe buze. Îi pândeam de ceva vreme, au din când în când campanii de reduceri pe Groupon – și sunt reduceri esențiale. Evident, când am aflat eu de Kinetobebe, campania lor se terminase. Le-am scris, am întrebat de prețuri, am înghițit în sec (doar din motive de CIC, altfel, sunt prețuri rezonabile) și am mers mai departe.
Ca să aveți un punct de reper: 10 ședințe de babygym fac 300 de lei, ceea ce înseamnă cam 30 de lei pe oră, mai ieftin decât înotul Irinei, care costă 35 de lei ședința.
Spre marea mea bucurie, fix înainte de botez au reapărut pe Groupon cu 70 de lei pentru 4 ședințe de babygym, numai bine să te lămurești daca are sens să faci abonament. Și-am pus mâna pe homebank token și-am întrebat contul dacă-mi dă și mie 70 de lei să plătesc la băieții ăștia un voucher și contul a zis hâc, că nu mai avea decât 40 de lei. Pe care, onor Banca, nu spun care, i-a și retras a doua zi, comision de administrare a nu știu ce.
Tare tristă eram (unde trist e un eufemism pentru spumele Mării Negre în plină furtună) că iar ratez bunătate de deal. Ei, ș-aci intervin prietenii.
Mă vede Ana pe mess și zice:
– Da’ ce mai faci?
– Spume.
Povestesc pe larg. Ea zâmbește din emoticoane și zice.
– Auzi, hai că-ți iau eu un voucher că și-așa nu știam ce cadou să-i iau Liei de botez.
Și-a răsărit soarele. Ana a plătit voucherul, mi l-a trimis pe mail, noi ne-am văzut de botez, mutat, transbordat copilul la țară cu o scurtă escală la mare și uite-așa s-a făcut mijlocul lui august. Voucherul expiră la 1 septembrie.
Cu tot entuziasmul de care mai sunt în stare (din motivele mărturisite deja ieri) am sunat la kinetobebe să mă programez. Și sună, sună, sună în pustiu, a pustiu, la kinetobebe nu era nimeni acasă. Le-am scris atunci un mail explicând eu frumos că aș vrea să nu pierd voucherul, că pe mine chiar mă interesează și dacă tot nu e nimeni acasă la ei, poate mă sună ei când vin.
Luni seara sună telefonul. O voce blondă susură abia inteligibil (copilul era în concertul de seară):
– Bună ziua, de la kinetobebe vă deranjez!
– Ura!
Stabilim de comun acord că ora 16 e imposibilă pentru Lia, ea la ora aceea are somnul de frumusețe, și mă programează pentru mâine, marți, ora 12.
Mâine, marți, ora 11.50, mă-nființez cu copilul fresh, gata de aerobic sau ce or face ei acolo. La kinetobebe nu era nimeni acasă. Luminile stinse, telefonul îl vedeam eu beculind de pe hol, în gol. Mă uit la ceas. E fără zece, hai să zicem…
Din nefericire pentru mine, kinetobebe e vis-a-vis de un centru Herbalife. Ce urmează, vă dați seama. Cum stăteam eu pe canapea și blestemam ghinionul, o tânără pensionară, trupeșă și cu mărgele roșii s-a oferit să-mi țină de urât. Explicându-mi, împotriva voinței mele, binefacerile prafurilor de la Herbalife. N-am nimic împotriva celor de la Herbalife, pe mine chestiile piramidale mă fac să mă treacă fiori și cum sunt pățită cu diverse cure și diverse substanțe, m-am aricit cât am putut eu de politicos și i-am spus doamnei excesiv de drăguțe că nu vreau prafuri, nici bani mai mulți nu vreau (asta e o minciună, aș vrea, dar nu câștigați așa), nu-mi trebuie nici birou downtown și nici abziebield-uri pentru mașină, eu mă simt bine cu mine însămi și până la urmă nici nu mă interesează cine e Messi și de ce mănâncă el praf pentru cosmonauți. Howgh. În timp ce țineam piept ispitei herbalifistice, discutam la telefon cu domnișoara drăguță de la Groupon care reușise să-i găsească pe cei de la kinetobebe și nu oriunde. Erau la o înmormântare. Cinste doamnei Monica. Acolo, din vâltoarea înmormântării a găsit tactul și politețea necesare să-mi șteargă supărarea că am găsit obloanele trase. Mi-a propus să nu mă supăr, că uite, ne reprogramăm cât mai repede.
Trei telefoane mai târziu re-stabiliserăm o întâlnire individuală pentru miercuri ora 14.15.
Știți cum se parchează pe Moșilor? Simplu. Dați doi lei și intrați în parcarea barului lipit de Calea Moșilor 158, unde se află kinetobebe.
Și în sfârșit să vă spun cum e la kinetobebe.
E… colorat, luminos, curat, calm. Calm până când a pus doamna Monica bebelușul pe burtică. Din acea secundă n-a mai fost nimic calm. De unde la început Lioara a fost numai zâmbet și ocheade și gângureli, cum s-a văzut pe burtă, stihiile iadului s-au dezlănțuit. A plâns copilul meu cum n-a plâns nici în cel mai rău puseu de creștere. Și nu pentru că o durea ceva. Nu. Dar cum s-o pui pe burtă!? Trebuie să-și țină capul sus atunci. Trebuie să folosească mușchi despre care habar nu are că-i are. Trebuie să se țină băț. Și e mai simplu să stai pe spate cu capul pe partea stângă, că nu degeaba i s-a rărit părul de tot pe stânga și deloc pe dreapta. Într-un cuvânt, a ținut-o într-un plâns și-o jale preț de vreo douăzeci de minute. Dar doamna Monica a mai văzut bebeluși ca Lia. Nu se sperie ea de trei chirăituri. A vorbit cu mine calmă în continuare, mi-a explicat ce este torticolis-ul la bebeluși, cum se repară, ce am de făcut, de câte ori și cum e mai bine.După 45 de minute, n-a mai zis copilul meu nici pâs. A adormit buștean, de oboseală și supărare. Acum când scriu e liniștită și senină. A mâncat bine, n-a mai plâns deloc.
Marți mergem, în sfârșit la babygym: asta înseamnă un grup de 6 mămici cu 6 bebeluși de vârste apropiate care învață de la un kinetoterapeut cum să facă gimnastică împreună cu bebelușii lor. Vom povesti, deci, și marțea viitoare, ce și cum cu babygym. Până atunci țineți minte că la Kinetobebe e colorat, cald, luminos și – la început- calm.
Deci ,mingea exista ,instructaj in desfasurare puteti trece la fapte ,spor la treaba
De aia cu coarne zici?
Excelent articol, Ada, iti multumim! Si la Kinetobebe nu se compara cu sala de fiziokinetoterapie de la Grigore Alexandrescu, pur si simplu nu se compara. De-abia astept sa povestesti cum a fost si data viitoare.
E foarte frumos. Nu vreau sa stiu cum e la Grigore, nici nu vreau sa aflu.
draga Ada, eu am o minge de-asta pe care nu o mai folosesc din lipsa de spatiu. o vrei? e mov 🙂
As vrea-o, mai ales ca e mov. Dar stai sa ma lamuresc daca am loc s-o folosesc. Keep in touch.
Torticolis la bebelusi… Inca am pielea de gaina. Mie mi-a facut Mihai in vara asta si-a fost ingrozitor.
Nu, nu… stai! Nu e CHIAR torticolis e un inceput de torticolis. Lia are capsorul mobil dar s-a obisnuit sa stea doar pe o parte si de-aia, muschiul din partea cealalta e mai putin dezvoltat. N-o doare, nu plange, trebuie doar convinsa sa tina capsorul pe ambele parti. In plus e cam lenesa, e mai simplu sa stea decat sa faca chestii. De-aia nici nu se rostogoleste din proprie initiativa. Se muta ea de pe o parte pe alta, dar nu face o rotire completa. E usor hipotona, adica e putin cam moale. E si vina mea, ca n-am tras de ea, am lasat-o in ritmul ei. Dar o sa incerc sa o pun nitel la treaba.
off topic
imi poti da un numar de telefon pt o cazare la 2 mai? daca a fost ok unde ati stat voi
multumesc
Da, cu placere, cand vrei sa mergi? Iti las pe YM.
ada, ai grija cu un lucru la KB. daca se intampla sa nu puteti ajunge vreodata, anunta. ei nu iti spun asta, dar altfel pierzi sedinta.
Merci, Maria, scria pe o foaie pe care am semnat-o acolo. Oricum, multumesc de sfat:)
stiu cum e cu stihiile iadului dezlantuite din pricina de torticolis… a parte de asa ceva de la Vladimir, zilnic. 🙁 .. dar dau roade, si de ieri isi intoarce singur capul de pe o parte pe cealalta.
Prima data, imi venea sa fug din cabinet… acum m-am obisnuit.
Va tin pumnii sa rezolvati repede inceputul de torticolis! 😉
Incet, incet, se fac ei mari:) Va pup!