Kitticutza*
*”Hello, Kitticutza! Ce faci, frumușico?”
Lia, când se întoarce de la școală.
Adică de ce n-am voie pe masă?
Nici pe scaun? Nu?
Hai, pe boxă?
Mmmm, pe canapea pot? Pot, pot, pot?
Joacă-te cu mine. Hai, acum, fă ceva.
Mi-e foame. Unde e mămica mea? Unde-s frățiorii mei?
De ce zdupăie copilul scund? De ce mă ia pe sus copilul înalt?
Unde e tipul ăla cu buzunare la cămașă?
Lapte? Lapte! Lapte!?
Am să te apuc de degete! O să mă cocoț pe tine. Ca pe copac, da. Am multe gheare și nu mi-e frică să le folosesc.
Te mușșșșșc.
O bilă! Ha! Să o vânăm. O prind, o prind, o prind. E a mea! Nuca! Nuca! Nuca!
Dă-mi bobițeeeee. Dă-mi. Dă-mi.
Iubește-măăăă, acum. Gata, nu mă mai iubi, lasă-mă în pace! Te mușșșșc!
Ce e punctul ăsta roșu? Ce e? Unde a dispărut? Uite-l! Trebuie să-l prind.
Ce, ce, ce miroase așa? Iarba mâței? Mniiiaammmm.
Ce e chestia asta moale și vișinie? Pot să intru? E a mea?
Sssssomn.
Sigur nu mă lași pe masă?