Know How pentru mame de boboci

18 Sep 2012 by

Îmi pare rău că nu m-am gândit mai devreme să scriu acest articol pentru toate acelea dintre voi care ieri aţi trăit prima zi de şcoală a bebeluşului. Să nu credeţi că a doua oară va fi mai uşoară, poate că n-or să vă mai scuture emoţiile chiar ca-n primul an, dar tot veţi simţi nevoia să vă lipiţi de gardul şcolii până la 11.50 şi să-i luaţi acasă mai repede, să nu-i trimiteţi chiar din prima zi la after-school, să le mai daţi o după-amiază cu păpuşi şi prieteni. La noi aşa s-a întâmplat şi nu regret, Irina şi Nati au avut o primă zi de şcoală frumoasă, s-au bucurat să se revadă, să-şi vadă colegii, clasa cea nouă şi să se aşeze din nou în bănci după cum le taie capul.

Azi dimineaţă, foarte devreme, m-a sunat Mălina să mă întrebe mici chestii a propos de cum pregătim bobocii de şcoală şi mi-am dat seama că e un subiect bun. Nu zic să faceţi ca mine, zic cum fac eu şi voi poate vă inspiraţi de pe aici, mai adaptaţi la circumstanţele proprii şi sper să nu aveţi un şoc la fel de mare cum am trăit noi anul trecut.

Şedinţa cu părinţii

E bine să nu întârziaţi, e bine să mergeţi ambii părinţi, e bine să vă luaţi de scris, că veţi avea de notat. E bine să aveţi în portofel cel puţin 100 de lei. Fondul clasei, deşi este declarat ilegal de doamna ministru, încă se colectează. Sumele se stabilesc în funcţie de dorinţa părinţilor, variază între 50 de lei şi sume pe care nu vreau să le gândesc. Se organizează comitetul de părinţi din care e bine să încercaţi să faceţi parte. La noi a fost pe bază de voluntariat, nu m-am oferit şi rău am făcut. Sunt 3 membri şi un preşedinte, aceştia stabilesc împreună cu învăţătoarea bunul mers al clasei.

La această şedinţă e posibil să vi se ceară extra contribuţii. Poate vreţi să cumpăraţi un proiector, să puneţi aer condiţionat, să achiziţionaţi un laptop, să schimbaţi băncile sau parchetul. Înainte să vă oferiţi voluntari întrebaţi dacă încăperea în care vă aflaţi va fi clasa copiilor timp de patru ani. În caz că nu (şi şansele sunt mici să rămână în aceeaşi clasă) gândiţi-vă dacă chiar doriţi să schimbaţi parchetul. Tot la această şedinţă învăţătoarea anunţă manualele după care vor studia copiii. Manualele sunt însoţite de Caiete speciale, de obicei în câte 2 volume, de culegeri de texte şi culegeri de probleme, pe care va trebui să le achiziţionaţi. La noi, toate aceste caiete şi culegeri sunt deja cumpărate de tova, ne scuteşte de o alergătură. Nu mai ştiu exact suma pe care am plătit-o anul trecut, dar a fost undeva în jur de 100 de lei. Tot la această şedinţă vi se va comunica necesarul de rechizite.

Cine face ghiozdanul

Veţi fi tentaţi să-i lăsaţi să-şi facă ghiozdanul singuri. Tova noastră a insistat la fiecare şedinţă să nu facem aşa, să avem grijă ce pun în ghiozdan şi mai ales ce scot din ghiozdan, pentru că, de multe ori, ca să nu uite un caiet sau altul, au tendinţa să care după ei TOATE caietele şi toate cărţile. Oricum ghiozdanele vor fi grele. Făcutul ghiozdanului poate fi parte din ritualul de seară şi e bine să fiţi acolo. Nouă ni s-au cerut două stilouri în penar. Veţi descoperi în timp că penarele echipate pe care aţi dat câteva zeci de lei se descompun rapid aşa că e bine să aveţi dubluri din toate, dar păstraţi-le în sertarul biroului vostru.  Nu cumpăraţi chestii fancy, le vor strica şi le vor pierde. Sunt tove care recomandă pixurile Frixion, sunt tove care îi lasă cu pic, altele nici nu vor să audă. Creioanele care trebuie ascuţite, cele cu mină neagră sunt o pacoste. Anul trecut am găsit la Cora seturi de pixuri-creion de 0,7 din plastic, în diverse culori, foarte rentabile d.p.d.v. al raportului calitate-performanţă-durabilitate-preţ. Gumele de şters şi creioanele colorate dispar şi ele într-un ritm ameţitor, deci e bine să nu vă enervaţi inutil, luaţi-l ca pe un dat. Idem patroanele pentru stilouri.

Pacheţelul

Copiii primesc de la şcoală cutiuţe de lapte şi câte un corn. Au trei pauze în care oricum vor fi ocupaţi să alerge şi să se joace. Nu îi încărcaţi cu mâncare, sunt şanse mari să nu mănânce.  E bine să le spuneţi totuşi că pentru a nu adormi cu capul pe bancă trebuie să şi mănânce. Irina primeşte în fiecare zi un sandwhich şi un fruct, pe lângă asta mai primeşte uneori şi ceva dulce. O întreb ce fel de sandwhich îşi doreşte şi ce fruct preferă. Nu-i dau zilnic mezeluri, caut să alternez cu caşcaval, brânză almette, pateu de ficat, somon afumat, piept de pui fiert la abur şi feliat, muşchi de porc la cuptor tăat felii subţiri, uneori chiar gemuri care îi plac. A fost o vreme în care puneam foi de salată, feliuţe de roşie sau de ardei. După câteva săptămâni mi-a zis să nu mai pun că nu le mănâncă. Foarte bine. Nu i-am mai pus. Dacă le daţi mere, nu alegeţi merele cele mai mari şi cele mai lucioase, căutaţi mere medii, ca să vă asiguraţi că le mănâncă, nu doar muşcă şi le aruncă. Irina mănâncă şi struguri cu plăcere, deci îi dau boabele gata spălate. I-am dat şi afine şi zmeură dar acestea au fost răsfăţuri ocazionale. E bine să aibă ceva dulce la ei pentru că de obicei fac schimburi. Ceva dulce înseamnă un Barni, o Eugenia, un biscuit cu cremă, o ciocolată kinder mică sau o bomboană. Irina cere în mod repetat câte două din fiecare, ca să-i dea una şi Nataliei. Natalia face şi ea la fel. Anul trecut i-am pus mult timp în fiecare zi câte un răsfăţ, apoi mi-am dat seama că totuşi nu e musai să aibă zilnic nişte zahăr. Am rărit-o treptat şi nimeni n-a suferit.

Foarte important este să aibă mâncarea într-o cutiuţă care să ţină alimentele separat de caiete şi cărţi. De asemenea, sticla de apă să se închidă bine şi pe cât posibil să fie pusă în buzunarul lateral al ghiozdanului. Dacă sunteţi persoane care funcţionează greu dimineaţa la prima oră, pregătiţi pacheţelul de cu seară. Nu înveliţi sandwhich-urile în şerveţele de hârtie dacă le faceţi de seara, pentru că în frigider e posibil să se umezească şi n-aţi rezolvat nimic. La noi merge foarte bine cu folie argintie sau folie transparentă.

Echipamentul de sport

Soarta nescrisă a echipamentului sportiv este să fie pregătit cu greutate şi uitat cu nonşalanţă, ba lângă birou, ba la cuier. Anul trecut Irina a primit I(nsuficient) la sport din exact acest motiv. Îşi uita mereu echipamentul. Nu am soluţie pentru asta încă, istoria s-a repetat şi azi dimineaţă. Aseară i-am spus să-şi pregătească pantalonii, şosetele de schimb şi tricoul, ne-am consultat în privinţa pungii în care să le pună şi azi la 7.25 DUPĂ ce îi verificasem eu însămi ghiozdanul înainte de a pleca de acasă, mi-am dat seama că avea la ea Româna, Matematica şi caietele aferente, hainele de schimb pentru after-school şi… vreo şapte zâne. Deja o lăsasem la şcoală când mi-am dat seama că punga curată în care îşi pusese echipamentul pentru sport nu era nicăieri.

Cam atât despre echipamentul sportiv, e doar un avertisment că şi asta face parte din viaţa de părinte de şcolar în clasele primare. 

Ce ar mai fi bine să aibă în ghiozdan

Şerveţele umede din cele antibacteriene şi batiste uscate, pentru nas, eventual o sticluţă mică de gel pentru spălat pe mâini. Atenţie, acest gel are proprietatea magică de a se consuma foarte repede, poate şi din entuziasmul de moment al copiilor, cărora le place “să se spele pe mâini” de dragul parfumului şi de lene să se mai ducă la chiuvetă. Irina s-a spălat cu acest gel pe mâini în special acasă. Pe fetiţe e bine să le învăţaţi dacă merg la toaletă să şteargă colacul de budă cu un şerveţel umed (există unele speciale la DM) înainte de a se aşeza. De asemenea, la Kaufland existau anul trecut pachete cu câte 12 colace de hârtie care se pun peste cel de plastic de pe budă. Din păcate au dispărut, eu nu le-am mai văzut, dacă vedeţi pe undeva, daţi-mi şi mie un semn.

 Cum să faceţi să fie bine, dacă faceţi lecţiile cu copiii acasă.

Nu uitaţi nici o clipă că sunt foarte mici. Nu vă aşteptaţi să fie rapizi, atenţi, consecvenţi. Număraţi până la 25 înainte să deschideţi gura. Vor greşi des, vor plânge, vor cere picul, vor vrea ei singur să-şi rupă foile, veţi trăi împreună mici momente de isterie. Nu le daţi peste degete, nu le daţi cu cartea în cap (e posibil să fiţi tentaţi), nu uitaţi că sunt DOAR bastonaşe. Desigur, eu vorbesc, pentru că am renunţat să mai fac lecţii cu Irina acasă, după ce mi-am dat seama că e în pericol de a fi făcută una cu biroul frumos.

Despre Religie şi Limba Străină sau mitul materiilor opţionale.

Vorba vine, opţionale. Religia este programată în aşa fel încât să vreţi să nu înveţe copilul despre când unde şi cum ne facem cruce, nu puteţi să îl scoateţi din oră. E la mijlocul programului şi alternativa nu există. Doar n-o să stea copilul pe hol, nu? Lasă, că nu-i strică să afle despre Adam şi Eva şi cum a făcut Dumnezeu lumea. Limba străină este opţională dar toată lumea o frecventează şi asta nu este ceva rău. Dar manualele le cumpăraţi dumneavoastră, dimpreună cu caietul elevului şi alte materiale didactice ce vor fi cumpărate pe parcurs.

Despre Gazeta matematică, Bondărel şcolărel , Mihaela şi concursurile şcolare

Revistele costă de la 6 lei în sus şi apar cu o frecvenţă minim bilunară. Desigur, nu trebuie să le cumpăraţi. Dar toţi copiii, au, mami, revistă d-aia cu tatuaje şi cu CD şi a zis Doamna că Gazeta Matematică ne trebuie. Pampam. Despre concursuri şi medalii, citiţi pe larg în postul despre serbarea Abecedarului.

Excursii şi tabere

Cel puţin una din fiecare. O excursie la început, ca să ne împrietenim, apoi o tabără în vacanţa de Paşte şi una în vacanţa de vară. Taberele şcolare costă cam 700 de lei pentru cinci zile, desigur, în condiţii de trei stele minim şi “toţi copiii merg, mami”.

Crăciunul şi Paştele

Copiii vor să vă facă o surpriză. Surpriza costă 20 de lei. Veţi primi obiecte de ghips frumos pictate de cei mici. Eu am primit o coroniţă, un Moş Crăciun, o farfurie şi o ulcică. Foarte frumoase. Desigur va trebui să faceţi şi dumneavoastră o surpriză Tovei. De aceea e bine să fiţi în comitetul de părinţi. Tot cu aceste ocazii, copiii vor primi la şcoală cadouri. Şi acesta este un motiv să fiţi în comitet, ca să nu vă treziţi că Moşul de la şcoală aduce chestii mai fancy decât ăla de acasă.

Fotografia oficială

Pe asta chiar n-o puteţi refuza, lasă că aveţi tone de fotografii acasă, dar pe asta trebuie s-o cumpăraţi. Nu e o poză oarecare, se face şi poza pentru carnetul de elev, tip legitimaţie, vă dă şi o coală de poze ce se pot lipi pe diverse şi un triptic frumos, de carton, cu poze cu şcoala, cu copilul şi clasa cu tova. Frumos. Minim 60 de lei, funcţie de fotograf.

Treaba cu after-school-ul

Dacă n-aveţi în dotare bunici valizi sau vecine dispuse să ia de la şcoală copilul şi să facă şi lecţiile cu el, va trebui, în cele din urmă, să optaţi pentru after-school. Nu degeaba se termină şcoala la 12, ea se termină la această oră imposibilă tocmai pentru a face loc unei noi industrii. Industria supravegherii temelor. Noi mergem la after-school, cu Tova noastră şi o jumătate din clasă. N-am nimic de reproşat, dau un ban dar copila vine acasă cu temele făcute cu Tova, am scăpat de un stress major. Desigur, timp de înot, pian, pictură, chitară sau orice alte opţionale nu mai rămâne decât în week-end când, sincer, nu ştiu ce să fac mai repede. E şi acesta un aspect pentru care nu am soluţie. Dr. G mi-a atras atenţia să încerc să nu-i încarc prea tare programul extra şcolar, pentru că, deşi nu mi se pare, copilul are nevoie şi de timpi morţi. Inutili din punctul meu de vedere, pentru că-i foloseşte ca să ne creierească. Dacă n-aveţi profe de pian în bloc, măcar lăsaţi cursurile de artă şi muzică şi sporturile pentru sfârşitul săptămânii. E obositor pentru toată lumea alergatul prin oraş de la o şcoală la alt curs. Zic şi eu. Desigur, există mame care cu asta se ocupă: plimbă copiii de acasă la şcoală şi de la şcoală la alte cursuri. Cinste lor. I wish I could.

Despre haine, jachete şi pardesie

E foarte posibil să aibă şi alţi copii exact aceleaşi haine. De-aia e bine, ca la grădi, să scrie pe ele numele copilului. Sunt firme care vând etichete personalizate, poate nu e o idee rea nici asta, dacă nu vreţi să scrieţi cu carioca. Irina a venit la sfârşitul anului cu aceeaşi haină dar mai mică. După anchete îndelungate am tras concluzia că a crescut brusc şi i-a rămas foarte mică. Fie. Anul ăsta m-am învăţat minte.

Nu ştiu dacă nu cumva v-am ameţit cu acest post kilometric, eu sper să vă fie de folos. Succes la şcoală, luaţi nişte Magne B6 şi mai vorbim pe parcurs. Nu disperaţi, trec toate, chiar şi clasa I trece.

Related Posts

Tags

Share This

13 Comments

  1. Gabriela

    Nooua la scoala ni s-a spus sa le scriem numele pe fiecare creion, guma de sters si carioca pentru ca se pierd intr-un ritm ametitor si macar daca sunt pe jos sa stie cui sa il returneze doamna. Cu un marker permanent subtire intr-o seara le-am scris pe toate.

  2. oaki

    Un plus din partea mea la chestia cu hainele identice. M-am dus intr-o tabara prin generala cu manusi noi de ski, proaspat cumparate pentru tabara respectiva, si m-am intors cu unele jerpelite cu doua numere mai mici.

  3. Sotul meu, ca sa se asigure ca nu uit ceva important acasa, imi pune punga pe clanta de la usa de la iesire. Poate functioneaza si la voi cu echipamentul sportiv.

  4. Sau mai punem bilete mari pe usa de la iesire, fixate cu magneti, gen “nu uita echipamentul acasa”

  5. Deea

    Păi na, al meu a trecul în cls a VIII-a si continuă să piardă caiete, cărți, coperți, gume de sters, raportoare, liniare, etc., etc., cu o viteză fantastică. Ne-am obisnuit, ne-am adaptat, cumpărărm numai produsele cele mai ieftine (branduri de magazin) care oricum nu-s proaste deloc. Anul trecut si-a uitat în autobuz jacheta, in altă zi rucsacul cu echipamentul de sport. La religie, în cei 7 ani de scoală de până acum, a aflat de toate, în funcție de profesor: în unii ani că o să ajungă în iad pt că nu s-a împărtăsit 🙂 , anul trecut au primit informații complete si foarte plastice despre posedare, exorcizări si fantome. Noroc că nu-i impresionabil copilu! Noi oarecum ne-am consolat cu ideea că ăsta-i sistemul, încercăm să stoarcem ce-i mai bun din el si bagatelizăm si facem misto de părțile nasoale. Dacă-l văd din cale afară stresat sau obosit (s-a întâmplat, nu des din fericire, dar s-a mai întâmplat), plasez niste glumițe acolo, detensionez situația, îi zic că nu mai trebuie să facă teme în ziua respectivă si poate citi orice are el chef. Sistemul nu e grozav, e adevărat, dar oamenii fac diferența, si până acum, la scoala lui, noi am avut noroc, în proporție de 80 la sută, să zicem, de oameni minunați sau cel puțin decenți. Acuma asteptăm cu interes liceul, să vedem ce-o fi si pe-acolo….

  6. ady

    daca mi se permite sa-mi amintesc de propria experienta scolareasca: 🙂
    1. luati lectii de persuasiune si/sau mici inselatorii. tata si acum isi aminteste de seara aceea de acum 25 de ani (peste cateva luni, nu se stie exact cate) cand caietul de teme la matematica prezenta copiate frumos, extercitiile din manual. si pentru ca “tovarasa (dap, am prins vremea aia) a zis sa le scriem, tati” era singurul raspuns la orice incercare de convingere logica, a trebuit sa pretinda ca-i telefoneaza invatatorei care “a zis sa le si rezolvi”. si nu, juristul din mine nu dadea semne timpurii. in urma cercetarilor intreprinse s-a dovedit ca un singur elev mai rezolvase exercitiile. dupa sistemul mentionat mai sus sau dupa “tu faci ce zic eu, nu ce zice tovarasa”, nu se stie. dupa aceea invatatoarea a fost foarte atenta ce spune. 🙂
    2. cum zice si ada, inarmati-va cu multa rabdare la teme. eu n-am sa uit in veci dupa-amiaza aceea magnifica de toamna in care tata m-a invatat sa-l fac pe 3. si avand in vedere ca pe vremea aia se lucra si sambata, sacrificiului unicei dupa-amieze libere din saptamana mi se pare si mai grozav. pentru o singura cifra. ceva mai tarziu, la 8, s-a lasat cu o mica tragedie pentru ca tata nu-l face ca bucla aia rasucita. dar fie invatatoarea a fost de treaba, fie eu mai afurisita, dar si azi in fac pe 8 de mana sub forma a doua cerculete suprapuse, ca tata.
    3. aveti grija cum umbla fratii mai mici in lucrurile scolarului. si daca s-a intamplat vreo “tragedie”, vorbiti cu invatatoarea. seara in care fratele meu mai mic (doar cu 2 ani) a profitat de o taietura cu stiloul de pe caietul meu special de matematica si a impodobit-o cu un fermoar (desenat cu acelasi stilou, romanesc, care lasa fff multa cerneala) a fost o tragedie fata de care “romeo si julieta” e o comedie draguta.
    4. lasati copilul sa doarma la pranz daca simte nevoia. eu dormeam la pranz si in ultimele clase de liceu (cand invatam dimineata). am incercat intr-o zi sa nu dorm. putin a lipsit sa nu adorm mai tarziu cu capul pe caiete.

  7. Foarte interesant, mai aleas ca la mine e arzatoare chestiunea. Clar sunt la inceput, ca ai vorbit despre chestii la care nici nu m-am gandit inca 🙂

    Si eu pun pe clanta sacosa cu ce nu trebuie sa uit 😀

  8. doar doua mici comentarii:
    ghiozdanul e responsabilitatea elevului, nu a parintelui. invatatoarele sunt de acord cu asta, mama e degrevata de orice obligatii prinvind prezenta diverselor articole in ghiozdat. de-aia are urechi, sa auda, si carnetel sa-si noteze daca nu tine minte.

    religia o pot pune cand vor, sunt OBLIGATI sa asigure securitatea copilului in ora aceea. eu am anuntat din august ca nu face, sa tina cont la orar sau sa pregateasca alternativa. si presimt un mare, dar mare show, mai ales ca directoarea este de religie. astept inca orarul.

    • Cristina, asa am zis si eu cu ghiozdanul si cand am vazut ca Irina ducea in spate zilnic Toate caietele si cartile de frica sa nu uite ceva acasa si sa o certe doamna iar, am inceput sa controlez procesul de pregatire. Better safe than sorry.

  9. babymanager

    good to know! multumim 🙂

  10. LIV

    Aleluia! Si cand gasesti Distonocalm in farmacii, da-mi un semn! Tine-ne pumnii! Azi a fost a 4-a zi de scoala!

  11. Postul asta e de printat! 😀 mai am 2, sau sper eu 3 ani, sa ma pregatesc!
    Pana atunci am sedinta cu parintii sapt viitoare, marti la grupa mica, miercuri la grupa mijlocie, gradinita noua. Sa-mi pregatesc portofelul, si distonocalmul! 🙂
    Comitet de parinti! … mi-e ca nu o sa am loc de altele 🙁

    Azi Lu a vrut-o pe Firicel la gradinita, le-a placut! 🙂 eu m-am bucurat, ma cam socasem cand am auzit ca le citeste “punguta cu doi bani”, eu trecusem de povestea asta de acum vreo doi ani 🙂

    Bafta multa in continuare!

    Si ziceai ca pe 24, la ora 21! sa-mi notez undeva 😀

css.php
Privacy Policy