La ce visezi tu
Când faci emisiuni despre oameni şi locuri, ca să le poţi face, trebuie să te apropii de oameni şi de locuri, să le asculţi poveştile, să le absorbi, să le filtrezi, să ţi le asumi şi apoi să le spui mai departe. Aşa se face la radio.
Săptămâna asta, în pregătirea unui interviu pe care îl voi face marţi la nouă şi ceva, a trebuit să răspund la întrebarea asta: La ce visezi tu?
Primul lucru pe care l-am avut în minte a fost: o casă. Acasă. Visez la o casă din care să nu mai trebuiască să plec.
Nu-mi trebuie o vilă. M-aş bucura să existe suficiente camere pentru mine şi cei ce mai locuiesc cu mine. O cameră în plus, în caz că avem oaspeţi. Una în care să ne adunăm seara înainte să ne spunem noapte bună. Şi o bucătărie spaţioasă, în care să avem loc, eu şi toată zestrea mea de căni, crăticioare, castroane şi tigăi cu capac. În pod, dacă aş avea loc, lângă un geam rotund şi colorat mi-aş pune masa de lucru şi o lampă mică. N-aş umple casa de mobilier. Aş construi o bibliotecă pe un perete şi în rest m-aş opri la strictul necesar. Nu-mi plac bibelourile. Îmi place însă să mă joc cu lumini şi umbre şi culori. Visez o casă luminoasă şi aerisită, cu obloane zdravene de lemn, care să ţină departe şi arşiţa verii şi vânturile iernii.
Mi-ar plăcea un petec de curte în care să existe măcar un copac bătrân. Nu ştiu dacă m-aş complica prea tare cu ronduri de flori şi peluze studiate, probabil aş lăsa iarba să crească în voie şi aş tăia-o doar când ar întrece orice limite. Mi-ar plăcea să pot planta o tufă de liliac şi una de magnolii iar gardurile le-aş acoperi cu caprifoliu, pentru parfum şi pentru bobiţele de nectar dulce pe care ştiu să le extrag din flori. De una din crengile solide ale copacului bătrân aş lega leagănul Irinei. Mi-ar plăcea şi o bancă mică, mai lângă trunchiul copacului şi o poliţă pe care să pot ţine o carte şi o cană de cafea.
Desigur, ar trebui şi un garaj pentru Costică şi o cuşcă pentru Bozo.
Aş vrea să fie locul a cărui uşă e mereu deschisă. Să ştie Irina că se poate întoarce oricând şi ca să râdem, şi ca să plângem, şi ca să despicăm firele în patru, şi ca să găsim soluţii. Acasă.
Într-o zi, îi spun. Într-o zi o să se poată. Până atunci doar visăm. Până atunci, acasă suntem oriunde ne aflăm împreună. Până atunci familia ei sunt eu şi familia mea e ea. Şi de-aia, câteodată, ea e mai serioasă decât se cuvine. Tot de-aia, deseori, eu sunt mai puţin matură decât e cazul.
Dar ăsta e visul meu. Visez despre locuri pentru prins rădăcini. La ce visezi tu, care citeşti? Spune-mi şi mie.
Related Posts
Tags
Share This
Eu visez la o lume inundata de iubire.
si eu visez la casa mea din care sa nu mai trebuiasca sa ma mut niciodata si pe care sa o modelez dupa placul meu, si la familia mea, care sa-mi fie alaturi si pe care sa o iubesc! nici eu nu vreau palate ci doar o casuta mica cu flori la poarta si un pisic in curte!
Visez la o poieniță, cu iarbă crudă, verde, până la glezne. Cu rouă. Cu picioare goale alergânde. Cu brazi în jur. Cu aer proaspăt, de munte. Cu jocuri tăvălite. Cu apă de izvor împroșcate. Cu zmeură grea pe ramuri.
eu visez sa vad lumea, sa calatoresc, sa pot spune “acolo am fost”, sa fac poze multe, multe…..
avand in vedere ca visul cu “acasa” e realizat, desi mai am de platit la el inca vreo 14 ani, am trecut la acesta, pe care incet incet, incerc sa-l transform in realitate…..
ganduri bune !!
Eu vreau sa traiesc intr-o “colonie” de prieteni:-)
Gasim un loc unde sa facem un fel de hippy-sat? …cu WCul in casa:D
Eu visez la o viata fara griji prea mari..la parinti sanatosi, la un serviciu sigur, la oameni mai buni, la siguranta….
Visez la momentul in care noi, mariamirabela si printzul consort, degetzica si maimicadegetzica, plecam aiurea pentru un an, pentru doi sau pentru mai multi. Asa cum a plecat Bradut.
Am casa, am pomii, am iarba. Am familia. Leaganul vine curand (cand mai cresc pomii, e aproape).
Acuma am de dereticat de 3 ori mai mult, iarba trebuie tunsa (aici primesti amenda daca esti prea hippy …), sunt mereu obsedata de buruieni, de florile care mi se imbolnavesc, de … de … de …
Crezi ca ne oprim vreodata din vrut? Din visat?
As vrea … of, cred ca tot ce vreau e sa fim sanatosi si sa le putem duce pe toate. Asa cum sunt. 🙂
Foarte frumos visul tau si aproape de ceea ce vad si eu… Asa ca nu m-am putut abtine, mai ales ca am dat peste material frumos si mi-am compus propria imagine. http://primulorice.blogspot.com/2010/02/repaus.html
Iar violetul tau imi place mult de tot, e foarte bun pentru reverie ! 🙂