La drum cu fiica mea
Are un rucsac nou în care am pus lucrurile câte trei. Trei bluze, trei dresuri, trei maieuri, trei pantaloni…
E rucsacul ei cu Ariel, pe care îl ţineam ascuns în cămară, mă gândeam că va fi un bun cadou într-o zi înainte de salariu până când ieri mi-a spus: “Mami, îmi dai ghiozdanul ăla din cămară?”. Şi-aşa planul meu s-a făcut cioburi şi-am zis “Sigur, îl păstram pentru o ocazie deosebită şi iată că acum avem o ocazie.”
Ziua de azi nu a fost una uşoară. A fost una dintre acele zile în care Irina a pus multe întrebări şi toate începeau cu “Mami!?! ştii ceva?”. Dacă eu nu am vrut să vorbesc, “Poate că vrea Costică, nu, mami? Cum să fie răguşit? Costică, băiatule, eşti răguşit? Hai să ne spunem ghicitori, vrei, Costicăăăă!”
Dar să revenim la călătorie. Bagajul ei e gata. Am pregătit gustări, vom lua o carte cu poveşti şi câteva jucării, nişte creioane şi o carte de colorat. Al meu se va face în cursul dimineţii. A sunat-o pe buni să-i spună că pleacă în călătorie şi cu ocazia aceasta am aflat că îi e frică. Îi e frică să nu plece fără să-şi ia rămas bun. Îi e frică să plece noaptea de-acasă, că-s câini răi pe lângă bloc, care ies la vânătoare. Îi e frică să plece fără Pisa, deşi am asigurat-o că Pisa merge cu noi. Îi e frică să meargă noaptea cu trenul, chiar dacă o saă aibă pijamale. Şi mai are încă vreo cincizeci de frici mai mici, pe care probabil mi le va împărtăşi cu amănunte toată duminica până la plecare.
Am asigurat-o că nu i se va întâmpla nimic rău. Abia aşteaptă să-şi vadă străbunicii. Străbunicii deja se pregătesc (de săptămâna trecută se tot pregătesc). Eu mi-am pus ipodul la încărcat, am uns aparatele de înregistrat (mă duc totuşi cu treabă) şi-acum mă fâţâi. Aşa păţesc mereu înainte de călătorii. În plus mă chinuie un pui de răceală, rău de tot îmi dă târcoale aşa că şi eu îi dau în cap cu diverse prafuri fierbinţi şi medicamente a căror denumire conţine şi cifre la sfârşit. Ibuprofen 400, paracetamol 1000. Vai mie.
Am emoţii uriaşe, mai mari decât la târg, acolo măcar ştiam că oameni sunt, măcar cei ce treceau întâmplător pe lângă locul lansării. Dar acum nu ştiu cum va fi librăria, nu ştiu câţi oameni vor veni, dacă vor veni… Prietena mea Milena a zis că mai ştie ea nişte copii. Adi Hădean mi-a făcut un mare serviciu şi a anunţat pe blogul lui lansarea, ceea ce, adunat cu informaţia de mai sus, îmi dă speranţe.
Avem mulţi oameni de văzut la Cluj. Pe Mama Luci şi pe Ţuchi, pe Gloria şi pe Sabina, pe Milena cu Mara şi Mihu şi Dorin, pe Călin Grigorovici cu puii lui, pe Schumitza care m-a anunţat că sigur vine, pe o Monica pe care n-am văzut-o niciodată dar cu care am vorbit mult pe un forum, şi cuvântul de ordine pentru toţi a fost: aveţi prieteni cu copii? Luaţi-i cu voi.
Parcă ar fi Ziua de Naştere a lui Firicel, într-un oraş nou în care nu prea cunoaştem mulţi copii şi atunci, ca să nu plângă, deschidem larg porţile şi fluturăm baloane colorate, poate intră cineva.
Dar sunt şi optimistă. La Cluj sunt ca acasă, chiar dacă n-am mai fost acolo demult. Acolo am început să-mi trăiesc profesia de om de radio, acolo, pe undele unui post care nu mai există, mergând cu trenul de noapte şi luând cu asalt casa Mamei Lucia, dormind în camera Gloriei cât ea era plecată la studii în Germania, jucându-mă cu Bulinuţă, cel mai simpatic teckel pe care l-am cunoscut vreodată, dându-mi coate în faţa microfonului cu oameni care azi sunt mari, atât de mari că probabil m-au uitat, exersând îndelung respiraţii, şasesaşiînşasesaci şi boubreazbârlobreazdinvacilebârlobrezeanului, numărând, numărând în gând cuvinte ca să îmi dea minute, acolo, acolo la Cluj, oraş pe care îl moştenesc mereu de la bunicul, oraş după care tânjesc, oraş în care sunt mereu nepoata de la Bucureşti. Şi-acum mă duc să i-o prezint oraşului pe fata mea, Irina şi pe cealaltă fetiţă, pe Firicel, şi mă gândesc doar că mi-ar plăcea să le primească aşa cum m-a primit şi pe mine.
Pe curând, deci! Vă vom scrie de la Cluj.
Related Posts
Tags
Share This
Succes la Cluj! Si calatorie frumoasa.
Multumesc, Ceska!
te rog din suflet, trasmite-i Milenei toate bune din partea mea si ca o rog sa-mi mai trimita filmulete cu mara la pian.Eu nu mai am adresa ei de mail, dar daca nu o are ea, i-o dai tu:)
Va pup, sa calatoriti cu bine! Si cand treceti prin busteni, faceti cu mana:)
Succes!
S-a facut. O sa facem poze.
succes
Grazzie!
am eu emotii pentru voi 🙂
mi-ar fi placut sa fim acolo si noi, intr-o zi o voi duce acolo pe fiica mea, eu am facut facultatea la cluj, doar 4 ani, dar mi-a ramas lipit de suflet pe termen nelimitat
drum bun sa aveti, libraria plina si zile cu soare
va imbratisez!
Giani, prognoza meteo nu e vesela. Dar cu atatea ganduri bune spre noi, imposibil sa nu iasa soarele. Macar cu dinti, dar sigur va face act de prezenta.
Drum bun si bafta maxima! INgerii sa fie cu voi! astept cu nerabdare povestirea despre aceste zile.
Sa rupeti gura targului cum se spune!
Doamne-ajuta, Claudia!
drum bun, sa fie toate bune si frumoase, sa va amuzati impreuna!!! si sa vii cu povesti….
(stii tu, Ada, cit de mult mi-as fi dorit pentru Elouan carti de povesti in romana, carti intr-adevar frumoase, acele carti de care te indragostesti la prima vedere si pe care , copil, le iei seara in pat cu tine…. n-am avut timp sa caut, ultimul voiaj in Ro fu infernal si nu mi-a lasat decit citeva minute intr-o librarie micuta de provincie… Dar anul acesta stiu la usa cui sa sun!!! sourire)
Teodora, dar exista si posta:) Editura s-a jurat ca trimite si in strainatate. Ia sa te uiti pe site-ul lor. Daca nu, zi-mi si ma duc eu la posta cu Firicel.
pentru o lenesa ca mine, dai si numele editurii???
editura aramis. Daca dai click aici pe site pe patratelul ala unde scrie comanda o carte te duce direct la pagina cu firicel.
Drum bun si mult mult succes! Cu Firicel nu ai cum sa nu ii cuceresti pe clujeni.
Salutati Clujul si din partea mea…pana la vara cand ajung sa il salut eu. E orasul vacantelor copilariei mele, a studentiei, a primului sarut…eh, multe multe amintiri ma leaga de orasul acela frumos. M-a adoptat cu drag si eu pe el, il iau in suflet peste tot…
S-a facut!
Calatorie placuta si mult succes! Am un feeling, asa, mai deosebit, pentru Cluj Napoca! Sigur va fi bine!
Oare veti ajuge si pe la Constanta, cu Irina si D-ra Firicel?
N-am cumparat inca “Povestile…”, dar presimt ca ne vom indragosti de ele, si eu, si Flavia, si bebelusa din burtica! Sa nu uit, si lui tati ii plac povestile!
Aurelia, M-a mai intrebat si ziuacolorata daca nu venim si la Constanta. Eu as veni, trebuie doar sa ma asigur ca am cu cine sta de vorba si unde. Daca se strang mai multe mamici care vor sa ne intalnim, vin cu drag, am o prietena la care as putea sta peste noapte.
Iti tin pumnii stransi pentru luni, la lansare. Si pentru calatoria cu trenul, la ce nameti sunt deja…
Sa ajungeti cu bine si sa fie mai frumos ca la Bucuresti!
Da, sper sa nu inghete sinele…
Eu din pacate sunt peste ocean, dar tot clujeanca am ramas in suflet.Va doresc drum bun si mult succes.De aici de departe eu va tin pumnii sa iasa totul ca la carte.
Ada, o sa fie bine. Sunt convinsa de asta!
Sunt o bunicuta care se bucura enorm de cate ori tiparul mai scoate la lumina scrieri pentru cei mici. Au atata nevoie!
Mult, mult succes si neaparat sa spuneti de unde putem cumpara.
Multumesc. Cartea poate fi cumparata de pe site-ul editurii Aramis. Daca apasati pe “comanda o carte” veti gasi linkul spre pagina cartii.
drum bun incoace! va astept cu drag si sper sa nu intarzii 😀
Ada a intrat in direct la Antena1 adineauri, din ce am inteles trenul nu mai are locomotiva… In vagoane inca e cald. O putem ajuta cumva?
unde a ramas trenul?
Uff, era inca in Bucuresti. Tot e bine ca nu pe un camp undeva…
I-am zis soarelui de dimineata sa sufle un pic spre Romanica, sa trimita locomotiva la treaba si sa le tina de cald si noroc Adei si Irinei! Pupam fetele! Impresiile noi le citim saptamana viitoare, ne calatorim si noi acusica, tot familionu’! 🙂