La Petya

9 Jun 2014 by Ada

E o crasma mica, un pic mai sus de Biserica Lipoveneasca, pe acelasi trotuar. Black Sea se numeste oficial. Nu-s multe mese dar crasma in sine e construita in jurul unui nuc. Trunchiul e vopsit cu verde, ceea ce a facut-o pe Irina sa creada ca e un copac de plastic, dar frunzele crescute inauntru i-au distrus un pic siguranta de sine.

De gatit, gateste Alina. Gateste bine, din marfa proaspata. Adica nu-s cartofi congelati luati de la metro. Sunt cartofi curatati si taiati pur si simplu. Prajiti in ulei care e schimbat des. Telemeaua e telemea, papanasul e urias, limonada e cu miere si frunze din menta din gradina, salata de icre e minunata, vinetele sunt coapte pe jar, ceapa e grozava iar medicamentul e adus din Ardeal. Medicamentul e un paharel de palinca, pe care n-aveti decat sa-l beti daca va trebuie tarie pe caldurile astea. Mie una, nu mi-a trebuit.

Era plin la Petya, dar noi eram cu ghid local si am primit tratament preferential. Am fost primite la umbrar, chiar in curtea lui Petya. O curte plina de flori de toate culorile, cu o masa adapostita sub un chiosc imbracat in caprifoliu, care mirosea cum nu va puteti inchipui ca miroase caprifoliul pe la sapte seara decat daca ati crescut pe langa asa ceva. Despre trandafirii superbi din gradina nu pot povesti decat cu strangere de inima. Florile sunt  mandria, pasiunea si patima bunicii lui Petya. Pentru Lia insa asta nu insemna nimic. A vazut o floare frumoasa, a intins mana, a luat-o si mi-a intins-o.

-Poftim, Mami, putu tine.

Ca-n filme, nici n-apucasem bine sa-mi fac selfie-ul, sa o cert pe Lia si sa ii explic ca ne omoara bunica lui Petya, la mai putin de doua minute, bunica si-a inceput rondul de seara.

– Bine ati venit, dar nu va atingeti de flori.

Dracu’ m-a pus sa recunosc ca avertismentul era tardiv, Lia deja incalcase legile locului. Mi-a tras bunica un perdaf, pe meritate si cu argumente foarte viabile. Pai vii in curtea omului si plodul crescut pe balcon se apuca sa rupa? Pai cata apa si cata grija si cata truda si daca toti cei ce intra in curte rup cate o floare, ce ne facem.

Corect. Ma facusem mica. Bunica a stiut dintr-o singura privire care floare lipseste, era printre cele mai frumoase, aproape ca se trecuse dar era inca la locul ei pana sa venim noi.

Apoi a venit masa si am uitat de suparare, dupa inca o runda de scuze si cenusa in cap.

Ce sa va povestesc, n-am comandat chestii exotice, dar ce am comandat a fost bun si prea mult. Data viitoare stiu ca un adult si doi copii mananca foarte bine dintr-o portie de cartofi cu branza rasa, ca dupa o salata de vinete si una de icre cu ceapa, o jumatate de portie de cascaval pane e suficienta pentru omul mare, daca vrea sa mai manance si papanasi.  O carafa de limonada e destul pentru trei copii, are suficienta menta si suficienta miere. Iar cu papanasii, nu va lasati sedusi de cele 12 tipuri de dulceturi pe care le recita Petya pe nerasuflate (devisinedeafinedefructedepaduredecapsunidesmochinedecaiseetcetcetcpanala12), comandati doar unul. E urias. Uriaaaaas. doi adulti si 3 copii, am cerut papanasii la pachet si i-am mancat de dimineata la micul dejun. Nici nu va pun poza cu papanasii, ca o sa ma injurati.

Preturile sunt ok pentru calitatea produselor. E de mers la Petya, chiar si cand nu are hamsii.

Despre mare nu mai spunem prea multe. Azi a fost foarte cald, de ieri dupa masa e plina marea de meduze mici mici mici venite cu valul de apa mai rece, pe nisip bazaie niste musculite, pe plaja sunt destul de multi oameni, si cu toate astea, doar la gandul ca in curand o iau spre autostrada imi vine sa plang.

Si daca sunt meduze, ce.

Oare meduzele ce-si spun intre ele cand oamenii navalesc in mare?

– Ewwwww, e plina apa de oameni. Dez-gus-ta-tori! Au venit din cauza caldurii. Sa fugiiiiim, in laaaaarg. Oaaaaaaameeeeeeni. Bleah, bleah, bleah.

Si daca ne-au piscat tantarii, ce. Aveam autan, le-am dat pe fete, pe mine nu m-am dat. Treaba mea.

Si daca pe peretii camerei in care am dormit erau niste chestii cu multe picioare, ce…

Am stat cu ochii pe chestia cu multe picioare, era la imbinarea dintre perete si tavan. Trei ore, cat a dormit Lia ieri la pranz, nu s-a miscat de acolo.

TREI ORE A DORMIT LIA.

Si pe urma s-a jucat in curte. Si s-a tavalit in nisip. Si a facut supa de scoici. Si a tipat cat a putut

– Maaaaamiiiiii, un scoic!

De-aia imi vine sa plang. Ca plec de la ierburi si de la meduze si ma intorc in supa pe care o anticipez fierbinte in Bucuresti, si-am sa fac precum  meduzele,

“Ewwwwww, e plin Bucurestiul de oameni”.

Si nici nu v-am povestit cand si cum bat clopotele la biserica lipoveneasca. Si nici nu v-am povestit despre Mama Dragonilor. Si nici despre ce copil misto e Mara. Si mai am prea putin timp la dispozitie pentru toate astea.

Mda. Treceti pe la Petya vara asta. Salutati-l din partea mea. Doamna aia cu Lia care a rupt trandafirul bunicii.