La ultima ploaie…

27 Jul 2010 by Ada

Mi se întâmplă des să fiu rugată să postez câte un apel umanitar. Şi nu pot să refuz, mai ales când rugămintea vine din partea unor oameni care mi-au fost alături când era greu. În dimineaţa asta, prietena mea, Melania, mi-a povestit despre nişte copii cărora, la ultima ploaie, râul le-a luat hainele şi jucăriile. Ea a aflat despre ei de la alţi prieteni a căror poveste am primit-o pe mail şi v-o redau aşa cum a ajuns la mine. Poate vă prisosesc ceva hăinuţe.

“Inainte de a intra in familia noastra, Stefan a petrecut doi ani din viata (de la 4 la 6 ani), in asistenta maternala, la o familie de gospodari din satul Golet, judetul Caras Severin (in apropiere de Caransebes), unde a primit o educatie foarte buna. O familie care munceste din greu, dar o familie unita si cu o credinta puternica in Dumnezeu.
Va rog sa imi permiteti sa vi-i prezint. Aici este o poza facuta anul trecut, in ultima seara pe care Stefan a petrecut-o la Golet. De la stanga la dreapta: Alina (asistenta maternala), in brate cu fiica ei Violeta (care acum merge pe 7 ani); “bunu” (bunicul), cu Stefan in brate; Romica (sotul asistentei maternale); “strabunica” Mitza si “buna” (bunica), iar intre ele Adelina, fata cea mare a sotilor Suru (care merge pe clasa a treia).

Dupa ce Stefan a plecat din Golet, familia respectiva a primit in asistenta alti doi minori, de etnie roma, care fac parte dintr-o familie mai numeroasa, care numara 10 copii.

Am spus “numara” intrucat unul dintre acei copii – o fetita surdo-muta – a murit intr-un incendiu, din cauza neglijentei parintilor, care pur si simplu i-au abandonat, plecand in strainatate, la fel ca si fratii mai mari.

Am avut ocazia sa ii cunoastem pe cei doi – Micu, un baietel inteligent de 9 ani, si Jenica, o fetita afectuoasa de 13 ani -, cu doua saptamani in urma, cand am fost in vizita cu Stefan la familia respectiva. Ii puteti vedea in a doua poza atasata, alaturi de fetele asistentei maternale si de Stefan.
In comuna respectiva sunt multe familii care au copii in asistenta maternala. Chiar ne gandeam, la un moment dat, sa demaram o campanie de strangere de fonduri si alte bunuri care sa fie donate in folosul copiiilor asistati din Golet ce si-au gasit adapost sub acoperisul unor oameni cu suflet mare. Totusi, actuala conjunctura economica si un eveniment nefericit ne-au obligat sa ne schimbam planurile si, deci, ne vedem nevoiti sa facem urmatorul apel de suflet.

Unii dintre voi ati vazut probabil stirile de duminica (25 iulie) cu inundatiile din judetul Caras-Severin. Potrivit relatarilor reporterilor, cel mai afectat a fost satul Golet. Reportajul de pe Antena 1 este in mare masura edificator pentru a vedea dimensiunea dezastrului: Din nefericire, una dintre casele cele mai afectate este chiar cea a familiei Suru, in care Stefan si-a petrecut doi ani din viata. Cel putin jumatate din ea e la pamant sau a fost luata de ape (tocmai partea de casa care in ultimii doi ani fusese renovata), iar cealalta jumatate este plina de noroiul adus de ape. Nu mai exista camera Mitzei, nici cea a celor doi copilasi asistati, care au fost scosi pe geam pentru a putea fi salvati de furia apelor. Nu mai exista nici baia, pana atunci dotata cu toate cele necesare (masina de spalat, chiuveta, cada, cabina de dus etc.). Bucataria a fost facuta si ea praf de un tractor vechi, luat si el de ape. Nu mai exista masina de gatit si nici frigider, asa cum nu mai exista nici multe dintre unelte cu care familia isi castiga existenta (motocositoare, plug etc.). Sufrageria si dormitorul aflate la etaj, precum si acoperisul nu s-au prabusit inca, sprijinindu-se in mare parte pe tractorul adus de ape. Au pierit si cateva animale (un porc, un miel etc.). Mai grav este ca “buna” sufera cu inima, desi se lupta acum sa scoata noroiul din ceea ce a mai ramas din casa, in vreme ce Mitza este in stare de soc, vazand agoniseala de o viata luata de ape.

Cu siguranta, clipele prin care familia respectiva trece nu sunt usoare. Ne gandim insa ce este in sufletul copiiilor, inclusiv al celor doi copii aflati in asistenta maternala, abandonati de parinti si de fratii mai mari, care au scapat de un incendiu – in care si-au vazut totusi surioara pierind in flacari -, pentru ca acum sa fie salvati de la inec, dar vazand cum camaruta in care traiau a fost luata de ape, cu tot cu hainutele si jucariile lor.

Copiii au nevoie de haine si de jucarii. Puteti ajuta?

Dacă doriţi să ajutaţi această familie, vă rog luaţi legătura cu Bogdan Dobrescu: bogdan.dobrescu@gmail.com.

Mulţumesc!