La vie en noir

6 Jan 2008 by

Ce mai facem?
Mulţumesc de întrebare, suntem aproximativ bine.
Dacă mai ţineţi minte, când cu serbarea, copilul avea febră. După suita obişnuită de siropele, novocalmine, ospexin, vitamina C natural şi multe, multe bomboane, cu antibioticul în geantă, Irina a plecat în împărăţia Bunicii.
Mult noroc şi voie bună pe capul nostru, doar că înainte de plecare fata ne-a lăsat moştenire un pui de la virusul ei de la grădi, pe care eu, ca mamă ce mă aflu, chiar fără să ştiu, l-am acceptat la pieptul meu. Rezultatul a fost dezastruos. În urma unui consult telefonic (da, a nins, nu se prea circula) am aflat că diagnosticul final ar fi un soi de pneumonie interstiţială pe care va trebui să o dobor cumva până la revenirea infantei pe teren propriu.
În prima zi, nu m-a sunat. Nu i-a fost dor de mine. N-a vrut să ştie nimic.
A doua zi m-a sunat de vreo cinci ori.
– Aaaalooo!
– Da, Irina!
Îngerii trâmbiţau şi porumbeii albi ai păcii zburătăceau fericiţi prin dormitorul conjugal.
– Vleau să volbesc cu Miţul.
– Serios? Ce vrei să-i spui?
– Că am aplins lumina acolo!
– Foarte interesant, o să-i transmit. Eşti cuminte?
– Daaaa! Pa!

A-nchis. După 20 de secunde sună iar.
– Aaaalooo!
– Da, Irina!
– Am aplins lumina.
– Ai dormit?
– Daaaa!
– Şi ai visat frumos?
– Daaaa!
– Ce ai visat, mămico?
– Un îngelaş galben cu buline loşii!
– Bravo! S-o asculţi pe buni! Ţi-e dor de mami?
– Pa!
Care dor de mami? Nu există. Important e că a visat îngeraşul cu buline, restul nu mai contează.
După trei zile de dezmăţ ( a se citi leşinuri variabile în urma auto-medicamentaţiei prost administrate, evident) copilul a fost returnat în regim de urgenţă din motiv că bunica a uitat că plodul nu mai are 5-6 kile ci deja bate spre 14 şi a dat să o ia în braţe şi un oscior ascuns undeva în spatele bunicii a făcut poc!
A urmat operaţiunea şoc şi groază. Distribuţia, pe dormitoare, a fost după cum urmează: Irina, bine merci în prima zi, a bântuit peste tot, s-a pupat cu mami, cu tati, cu pisicul. Seara cine avea 39.2? Aţi ghicit, Irina.
In dormitorul conjugal am domnit eu şi multele mele pastile cu Domnul Mitz (deloc impresionat de abilităţile Irinei de a aprinde lumina) culcat credincios pe jumătate din pat, mârâind nemulţumit când îndrăzneam să-mi schimb poziţia.
Camera de zi a rămas comună. Din această împărţire simplă, rezultă clar că bărbatul casei a dormit pe unde a apucat (într-o seară a riscat şi l-a împins cât colo pe păros, nu s-a lăsat cu partide de gheruit dar s-a ales cu virusul meu. Prin lege, 50% din ce e al meu e şi al lui, deci…).
De la bunica Irina s-a întors ca întotdeauna, cu un bagaj de cunoştinţe noi.
– Am să mă îmblac în neglu si am să mă vopsesc pe faţă cu neglu si am să îmi iau beţele si am să-l bat.
Şoc.
– Pe cine, mămico?
– Pe copiii lăi.
– Care copii răi?
– Dacă vine un copil lău.

Am aflat pe urmă că Gabi are desene animate urâte (nu prinde decât Cartoon Network) şi că mami (adică eu) are desene flumoase şi multe. Drept urmare, sfârşitul de an şi l-a petrecut exclusiv la televizor, în deplină complicitate cu tat’so care, ca de obicei, i-a pus filme multe. Urmarea? Logic.
Din trei în trei ore, noaptea, copilul se trezea plângând.
– Am visat ulââââât.
– Ce-ai visat, mămico?
– O pisică cu gheale negle!/ Un îngelaş neglu cu plete negle/ Un dlagon neglu.
Groază…

A doua zi, reîncepeau declaraţiile belicoase.
– Am să mă îmblac în neeegluuu si am să-mi vopsesc faţa cu neeeeglu…
Seara, trebuia să aranjăm rondul de noapte.
– Dacă vine un vis ulââât…
– Aşaaa
– Miţul îl gheluieşte.
– Da, mămico, îl gheruieşte pe visul urât.
– Si mă apălă de visul ulât, ca si Pisa.
– Da, ca şi Pisa. Dar nu vine nici un vis urât.
– Ba daaa, vine!
– Mămico, noi suntem acasă, tati e dincolo, mami e în dormitor, Mitzul e la uşă. Numai să îndrăznească vreun vis urât să se apropie şi-l facem bucăţi. Hai, dormi frumos!
– Maaaami!
– Da, Irina!
– Dacă visez ulââât…
– N-ai să visezi urât. Culcă-te!
– Miţul e la uşă?
– E la uşă.

Hotărât lucru, televizorul nu este un lucru bun pentru copii. Azi am scos-o la zăpadă. Am negociat că de acum înainte vedem un singur film pe zi. Baby Einstein rules!

Related Posts

Tags

Share This

6 Comments

  1. vio

    la mulţi ani!
    sper că v-aţi însănătoşit, dacă aţi ieşit la zăpadă! 🙂

  2. Inah

    sanatate maxima la toata gashka!
    nurofen, panadol, vitc, ambroxol, sinupret, vibrocil, marplus rule!

  3. Ada Demirgian

    Vio, la multi ani si tie.
    Da, suntem pe picioare.
    Inah, avem toata gama:D

  4. andru

    Ma bucur ca sunteti mai bine! Si de acum sa visati numai ingerasul ala galben cu buline rosii!

  5. Ada Demirgian

    Andru, multumesc frumos!
    Sper si eu ca nu mai vine pisica aia cu gheare negre…
    Am aflat cine e omul negru imbracat in negru vopsit cu negru pe fata …
    E unul din Spiderman.
    Unde l-a cunoscut Irina?
    La gradi!
    Oh Joy!

  6. mara

    hahaha, deci ati luat contact si cu spiderman, ma bucur s-aud 🙂

css.php
Privacy Policy