Leac de dor şi de-ntristare

6 Nov 2008 by Ada

– Mami, dar o să-mi fie dor de tine! Nu pleca.
– Şi mie o să-mi fie dor de tine, Irina. Dar trebuie să plec. Ce ne facem?
– Vin cu tine!
– Nu se poate. Uite, dacă ni se face dor, tu te gândeşti la mine şi eu mă gândesc la tine. Şi sigur gândurile noastre or să se întâlnească la colţul străzii. Bine?
– Da! Dar cum se întâlnesc, mama?
– Uite: vezi unde e grădi?
– Da.
– Serviciul mamei e o stradă mai încolo. Dacă ne gândim în acelaşi timp una la alta, gândul meu pleacă spre tine, gândul tău pleacă spre mine şi se-ntâlnesc la colţ. Haide, cinci pupici! Pe bărbiţă, pe frunte, pe obrazul stâng şi pe obrazul drept şi pe năsuc. Acum te strâng tare în braţe!
– Şi eu vreau să te pup, mami!
– Hai, tot cinci. Gata! Acum eu plec. Să nu uiţi, da? Să te gândeşti la mine. Pa, iubito!