Leac pentru pandemie, cu colți, codiță și nas umed

17 Dec 2020 by Ada

Charliecuțul e leacul nostru pentru nemișcarea și însingurarea lui 2020. E cu noi de la începutul lui Octombrie și îl iubim.

Also known as: 

Charlică

Șarlică 

Bulă

Carlitos

Don Carlos

Mutză (ahem) 

My beautiful baby

My furry monster

Furrball

Dumbass (nu eu am învățat-o să vorbească așa, pe cuvânt!) 

Iubitul lu mama

Cățeloi

Cuțulachis și alte o mie de nume. 

 Charlie e un cățeluș mare care se va face un câine uriaș. Pentru că toate fetele au nevoie de un wurse care să le păzească (dacă nu știți ce e un wurse înseamnă că n-ați citit “Bunica a zis să vă spun că-i pare rău” de Backman, făceți-vă un cadou anul ăsta!).

Charlie e un ghem de blană, un monstru păros, un crocățel (jumătate crocodil, jumătate cățel), un purcel, un înger, un drac mic, un prieten, un pretext, un antidepresiv, un suflețel, o iubire mare. 

Charlie are 4 luni și deja 16 kilograme. Merge la școala pentru căței de aproape o lună și sperăm că prin primăvară va avea certificare de Therapy dog, adică va putea să se ducă să semene zâmbete prin școli și prin spitale. 

 Charlie e cuminte, nu roade decât masa de cafea, picioarele metalice ale scaunelor, șosetele lăsate pe jos, cuburile pentru baza zece, blugii Irinei și papucii mamei. Tot ce e pe podea, deci, e bun de ros. 

Charlie doarme cu mămica și cu tăticul în dormitor, pe canapeaua lui până pe pe la 12 noaptea, oriunde pe podea până pe la cinci și pe perna tatei după ce acesta pleacă la serviciu (șșșșșș!). 

Charlie îl fugărește pe pisic în jurul mesei rotunde din sufragerie. Când pisic se plictisește (sau îl apucă amețeala) schimbă direcția și începe să-l fugărească pe Charlie, scuipând și hârâindu-l fără nici un fel de teamă. Charlie nu știe cât de mare e față de pisică (x5). 

Charlie șade frumos și dă lăbuța. 

Charlie se dă cu skate-ul Irinei și se trage de șireturi cu ea. La propriu. 

Charlie a mâncat nasul ursulețului de pluș al pisicii și pisica s-a supărat foarte tare pe el. Pe urmă a uitat. Charlie mănâncă mâncarea pisicii ori de câte ori are ocazia adică aproape în fiecare zi de aceea pisica a început să mănânce când Charlie nu e acasă sau e prizonier în dormitor. 

Charlie învață că și fetițele de aproape zece ani au un cuvânt de spus, și nu e bine să le ronțăi degetele. Fetița de aproape zece ani învață și ea că nu Charlie e șeful, dar nici copiii nu trebuie să fie cruzi cu cățeii. 

De când îl avem pe Charlie, eu nu mai am trandafiri, dar vine ea primăvara și până atunci Charlie o să învețe că trandafirii nu sunt de mâncare. 

Charlie asistă la cursurile de clasa a zecea în fiecare dimineață.  Nu i-a plăcut Chimia dar istoria pare să i se pară pasionantă.

Charlie învață despre primul război mondial și e deja sătul de dramele adolescentelor din anturajul Surorii mai Mari. Le cunoaște pe toate. 

Pe la 11 se plictisește și se cară tropa-tropa în sus pe scări, pentru încă o porție de creioane colorate sau 

post-it-uri – dacă nu-s puse la locul lor.

De temele de clasa a patra nu se atinge, oricât s-ar ruga Lia de el să le mănânce.

Preferă creioanele cerate și picioarele metalice ale scaunelor. La fire electrice nu mai are acces. 

Charlie Are cont pe instagram, dacă vreți să-l vedeți, nu postăm prea des, că mai și muncim, dar există. 

PS1: Luați-vă câine! Dezlipește copiii de pe scaune și înmoaie inimile inginerilor care au crescut fără animale în casă. 

PS2: Don Pandele nu voia câine. Nici pisică nu voia. Mhm.