Leapşa cu 12 femei
Am avut o zi fantastică. Cred că şi din pricina mail-urilor pe care mi le-aţi trimis. Vă mulţumesc pentru încredere, am să răspund la toate mail-urile în seara asta, când mă întorc de la Radio. Da, tocmai plec la radio, am emisiune de la ora 9, cu patru invitaţi extraordinari. Un designer cum nu-s mulţi, Mihai Ionaşcu. Un om despre care am mai scris eu, Dragoş Rouă. Bogdan Iordache pe care abia aştept să-l cunosc. Plus Viorel Spînu care e din ce în ce mai bun la făcut emisiuni radio, mă gândesc să-l las în locul meu. O să fie o emisiune super.
Dar nu despre asta voiam să vă scriu.
În dimineaţa asta aveam în mail un singur mesaj nou, de la J, prietena mea.
E unul din mesajele alea cu “dă mai departe şi trimite-mi şi mie”.
J, nu-l dau mai departe.
J e prietena mea cu care plâng cel mai uşor pentru că emană o anume căldură, chiar şi de la distanţă, căldură care îmi spune ok, hai, descarcă-te, plângi, va fi bine.
Ultima oară am plâns cu ea, fără ca ea să ştie. Îl visasem pe Mitz. În visul meu apărea într-o oglindă, mare şi alb, pufos ca-n zilele lui bune. M-am întors spre el şi l-am luat în braţe şi l-am mângâiat. Mitz voia bomboane de ciocolată şi eu îi spuneam “prostănacule, pisicile nu mănâncă dulciuri!”
Nu mai ştiu cum s-a terminat visul. M-am trezit, m-am apucat de scris şi, în aceeaşi zi, căutând o poză pentru unul dintre texte (ceva fără vreo legătură cu pisicile) am găsit o veste din Raiul Pisicilor. Apoi am simţit nevoia să i-o arăt lui J, ea se pricepe la vise şi s-o întreb ce-o fi însemnând asta…
Am sfârşit prin a vorbi cu ea vreo două ore. Două ore în care, fără să mă ia vreo secundă peste picior că bocesc după o pisică moartă, m-a liniştit şi mi-a zis sigur, sigur, Mitz se va întoarce la voi, sub o formă sau alta, poate doar aşteaptă să aveţi loc şi pentru el. Sau poate ţie îţi e atât de dor de el, încât îl chemi şi ştii tu cum e cu visele şi dorinţele. Multe lucruri frumoase mi-a spus. Şi azi mi-a trimis mailul ăsta cu 12 femei care i-au atins ei viaţa, deci înseamnă că şi eu am lăsat acolo o urmă. Ce frumos mod de a începe o zi nouă.
Deci, J, mulţumesc şi aici. Şi hai să-l dăm mai departe, ce zici?
Iată deci ce trebuie să faceţi.
Să vă gândiţi la 12 femei care v-au atins cumva viaţa. Nu trebuie să le spuneţi nimic, doar să vă gândiţi la ele.
Şi trimiteţi-le un zâmbet măcar în gând. Eu aşa am făcut. Şi a fost bine.
am vazut zilele trecute un medalion cu un cap de pisic, foarte asemanator cu acesta…
si m-am gandit la tine, dar mi s-a parut ca ar fi prea mult sa-l porti la gat… 🙂
si nu, nu plangeai dupa o pisica moarta, ci dupa un prieten plecat. si era dreptul tau.
Of. Nu, chiar medalion nu. Avem poze cu el peste tot.
ada, doar cu ganduri pozitive ar trebui sa ne incepem diminetile… nu se stie ce atragem 🙂
ca de la blogger la blogerr, imi spui te rog de pe ce site-uri iti alegi fotografiile atat de ispirate? 🙂 multumesc
google images.