Lecția Trandafirului

28 Dec 2017 by Ada

Trandafirul meu de Quebec, pe care l-am pus în pivniță la iernat înainte de primul ger, e udat o dată pe săptămână de Laur.

Pentru că el coboară mai des ca mine, să meșterească la bancul lui de lucru, l-am rugat să îi dea din când în când apă.

Și ce să vedeți. Frumosul meu trandafir de culoarea lavandei s-a hotărât că o cană de apă pe săptămână și minima lumină ce vine prin geamlâc sunt suficiente motive să se zbată să se ridice.

Și s-a ridicat o tulpină subțire cu frunze roșiatice, se tot urcă spre soare, ba chiar are și un boboc în vârf și câteva frunzulițe ce dau să se înverzească, acum că tot se scaldă în lumină.

Mă doare inima și nu știu ce să fac, să-l aduc sus și să-l las să-și facă numărul ori să-l las să înflorească și apoi să îl tai și să-l mut mai la întuneric…

E iarnă și toți trandafirii se odihnesc.

Doar al meu nu se lasă, pentru că are un pic de apă și câteva raze de soare.

E mai înalt ca mine acum.

Cei ce-s înclinați să vadă semne și înțelesuri peste tot vor vedea, ca și mine, în minunea asta perfect explicabilă o lecție mică.

Poate chiar demnă de o poveste.

Dar poveștile, ca și trandafirul meu, trebuie să se odihnească o vreme.