Lia începe grădinița

8 May 2015 by Ada

Nu acum… în septembrie. Acum am mers așa, într-o plimbare, să ne obișnuim cu gândul și să facem cunoștință cu doamnele, să stăm de vorbă, să punem întrebări, să vedem clasele și să aflăm în care val intră Lia de-adevăratelea la grădiniță.

Grădinița e în aceeași clădire cu școala Irinei. Vor fi 21 de copii în clasa ei, de vârste amestecate. Ziua începe la 8.40 când sună clopoțelul. La 8.45 intră în clase. Au fiecare un raft pe care să-și pună pantofii de stradă și hainele de schimb. La început se adună cu toții pe un covoraș pe care se salută și se citește povestea de dimineață, se fac planurile pentru ziua în curs. Apoi au stații de joacă. La o masă se modelează plastelină, la alta se construiește cu cuburi, într-un colț se desenează, în altul e apă și nisip, sunt banchete pe care pot sta să se uite la cărți. Joaca este asistată, nu dirijată, copiii sunt mai degrabă orientați să încerce și să observe. Pot să mănânce oricând vor ei din ce își aduc de acasă. Există o pauză de prânz și o gustare de după-amiază. Nu există paturi, copiii nu dorm la grădiniță. Ziua se termină la ora 15.15.

Fiecare clasă are propria ei toaletă de mărime normală, nu-s bude mititele cum sunt prin grădinițele noastre. Se duc singuri la baie, trebuie să știe să se descurce, am fost rugați să evităm pantalonii cu capse sau nasturi și cataramele – de fapt orice haină pe care n-o pot da jos fără ajutor. Pantofii să fie cu șiret doar dacă știe copilul să-și lege singur fundița, altfel, să trăiască velcro și toți prietenii lui cu elastic.

Există un specialist în probleme de vorbire. Încă o dată am fost încurajați să nu vorbim englezește cu Lia acasă, ci românește. “E treaba noastră să o învățăm englezește” ni s-a spus și am zâmbit mulțumiți.

Ne-au mai rugat ca peste vară să îi învățăm să fie cât mai independenți. Să-și recunoască numele și să știe să-l scrie cu literă mare la început și litere mici după. (Lia deja știe să-și scrie numele, o singură problemă avem, îl scrie de la dreapta la stânga, dar e un început bun.) Să le cumpărăm ghiozdane adevărate, nu din cele de jucărie, ca să încapă în ele viitoarele opere de artă cu care vor veni acasă.

La final ne-au dat câte o sacoșică în care erau cărți, plastilină, creioane colorate, litere și cifre magnetice, o mingiuță, o foarfecă mică și încă vreo câteva mărunțișuri pe care n-am apucat să le inspectez pentru că Lia a dispărut cu toate în camera ei.

O să ne mai vedem în august, la o limonadă. Tot atunci, copiii care vin cu bus-ul la școală vor avea ocazia să facă o tură de probă, să se obișnuiască și ei cu ideea. Apoi pe 3 septembrie suntem din nou invitați cu cățel și purcel (a se citi părinți și surori mai mari) pentru o oră, la un fel de deschidere, cu mici gustărele și sucuri, de la 10 la 11, chiar în clasa în care va fi Lia, cu echipa formată din două educatoare și o asistentă. Pe una din Doamnele Liei o cheama Mrs. Wright. La prima vedere cred că am nimerit bine.

Grădi începe de-adevăratelea pe 9 septembrie cu câțiva dintre copii. Lia e în al doilea grup, care începe pe 10. Motivul este acesta: “In order to offer each child personal attention on his/her exciting first day at school, each class will be devided into 3 groups.”

Sper să fie bine. Am emoții, deși îi merge bine la playschool, acolo stă doar 2 ore și un pic și din cauza grevei săptămâna asta n-a fost deloc. Probabil peste vară va uita tot. Dar va fi bine, mai ales că Irina e două clase mai încolo și drumurile le vom face împreună.

Cred că e un început mai bun și mai prietenos decât la grădinițele de stat din România. N-am uitat primele zile de grădi ale Irinei, cum cred că nici Cosmina n-a uitat cum răsăream de nici unde. Probabil aici n-o să mai am ocazia să apar pur și simplu să văd ce face prunca, dar și Lia e mai mare decât era Irina în primul ei an de grădi.

Sinceră să fiu, abia aștept să vină septembrie.

Iată și câteva poze din clasele pe care le-am vizitat azi.