Lia la 11 luni

6 Mar 2012 by Ada

Atenţiune, aici Lia.

Mama e la serviciu. Nu ştiu ce e ăla serviciu, dar în fiecare dimineaţă mă dă mai încolo în patul ei, insistă să mă învelească până la gât cu plapuma aia care e de trei ori cât mine şi dispare la baie. De la baie se întoarce altcineva. Seamănă cu mama, dar miroase altfel şi are culori pe faţă. În plus, spre deosebire de mama, care are părul lăsat pe spate, ca să mă pot eu agăţa de el, doamna asta are coc. Pe urmă mă prosteşte cu un biscuite şi nu ştiu ce tot moşmondeşte , dar dispare, mă lasă cu tata. Pe urmă pleacă şi tata şi eu rămân cu Flori. Flori e drăguţă că mă ţine mult în braţe şi se joacă “bau” cu mine. Stăm toată ziua pe covoraş şi ea îmi dă jucării şi eu le arunc. E drăguţă, dar are fixuri. Mă culcă la ore fixe şi mie nu-mi place, că eu am treabă. Am chestii de molfăit, cabluri de care să trag şi multe obiecte negre lungi cu butoane la care mama nu mă lasă, dar când sunt cu Flori am mici şanse să pun gheara pe ele. Da, gheara, că nu mai stau să îmi taie mama unghiile.

Raportez: nici un dinte în plus, habar n-am cât am luat în greutate, sigur am crescut că nu mă mai încap anumite şosete. Mi-e frică de parchet. Pe covor e ok, dar pe covorul meu, nu pe covorul lor. Nu stau singură în picioare, dar mă ridic pe lângă canapea. Am înţeles că sunt simpatică. Dacă mă arunc spre obrazul adulţilor cu gura deschisă, ei au impresia că-i pup şi se amuză. Eu de fapt vreau să-i mănânc, dar sunt cam mari şi eu am burtica mică.

După ce mă trezesc din somnul de la prânz iar mă joc. Flori m-a învăţat să suflu în linguriţă. Nu ştiu de ce tot îmi bagă pe gât nişte chestii numite lactate. Cred că mama n-a informat-o că eu nu servesc decât în recipient original, la temperatura camerei, ataşat de mama. Pe la patru vine mama şi a mea e până-n zori. O iau de la uşă. Mămica mea ştie să se descalţe şi să-şi dea haina jos în timp ce mă ţine în braţe. Altfel, vede ea. Da, e distractiv, dacă ţip destul de hotărâtă, aşa, noaptea mă ia cu ea în pat. Şi atunci, e la dispoziţia mea din oră în oră. Azi dimineaţă, de exemplu, era şapte fix şi eu tot atârnată de mama eram. Şi ce bine era. Dar să ştiţi că sforăie. Ea zice că de oboseală, dar nu cred. Mi-aduc aminte că auzeam zgomotele astea şi când o locuiam pe dinăuntru şi atunci n-avea nici un motiv să fie obosită.

Ce mai ştiu. Ştiu să fac PA, zic “Ba” (asta înseamnă “bau”, în dialectul liapetre) şi dau palme. În continuare mă pricep la pescuit adulţi. Le bag un deget în gură şi pe urmă îi trag de buză. Eu am inventat tehnica asta de a supune oamenii înalţi. Cu sor’mea  e simplu, îi mai trag din când în când câte un cap în gură şi se linişteşte. Toată ziua îmi cântă cântece de leagăn, nu înţeleg obsesia asta pentru dormit a familiei mele. Tata e ocupat cu nişte proiecte, din când în când mai pun şi eu mâna pe mouse şi trag linii. Tata se bucură că-l ajut.

Altfel sunt toate bune, voi ce mai faceţi? Am înţeles că în curând o să am un tort frumos, ceva cu 1, nu ştiu exact. Abia aştept.

Vă pap! Adică vă pup, înţelegeţi voi. Pa, pa, pa. Fug că mi se răceşte supa!