Lia la 8 ani

23 Apr 2019 by

În dimineața asta, chiar înainte să pleci la școală, te-ai uitat lung în calendar și ai ajuns la concluzia că au trecut 19 zile de când ai 8 ani. 

Scriu aici ca să nu uităm, că la opt ani ești un bulgăre uriaș de lumină și de iubire. Ești lungă și slabă și frumoasă foc, așa frumoasă, că uneori ne oprim să te privim și uităm un pic să mai respirăm, de mirare că noi te-am făcut pe tine și avem așa un noroc uriaș că ne iubești. 

Nu știu, draga mamei, câți părinți pe lumea asta se duc la culcare seara și înainte să stingă lumina, se mai privesc o dată și mai zic așa, în loc de noapte bună, of drăguța de ea, că mică e încă, pupe mama. 

Lia, ești o fetiță grozavă și bună, care-și împarte jucăriile și bomboanele cu toată lumea. Până și din cadourile pe care le-ai primit de ziua ta ne-ai dat și nouă câte o cutiuță de ceramică pictată. Și pentru că nu aveai decât trei și ai fi vrut totuși să păstrezi și tu una, ai spus că eu și tata putem împărți cuiuța în formă de floare, pe care am pictat-o împreună. Și noi nu ne-am supărat, ba chiar ne-am bucurat, că ești bună precum pâinea caldă și covrigii de pe Ștefan cel Mare. 

Petrecem mult timp împreună, Lioară, ai trei limbi în gând și nu știu cum faci de le înțelegi pe toate. Nu spui tu mereu chestii filosofice, cum făcea soră-ta la aceeași vârstă, nu te interesează găurile negre foarte tare, dar vezi detalii și amănunte și faci legături interesante de rămânem cu gura căscată că ți-a trecut așa ceva prin minte. 

Tot cu dragonii te înțelegi cel mai bine și de vreo jumătate de an croșetăm împreună povești pentru Cartea cu Bucurii. Îți plac păpușelele și jucăriile cât mai mici, ai patul așa de plin de plușuri că uneori tu dormi pe jos și ele se lăfăie pe toate pernele. Nu știm de ce te găsim câteodată în genunchi, lângă pat, alteori picior peste picior sau pe jumătate scursă pe mochetă. 

Iubești grădina noastră, ai un petic de pământ la intrare, unde o să plantăm și anul ăsta flori împreună. Iubești ceaiurile și prăjiturelele, îți place să coși și ai încercat chiar și să croșetezi. De câte ori gătesc ești aproape, ca și lipită de mine. Faci mereu aceeași supă de apă cu migdale pe care le dai pe răzătoarea mică pentru nucșoară și dacă ai putea și pastele m-ai ajuta să le fierb. 

Acum două seri te auzeam vorbind cu tata. Ești tare îngrijorată de ce are să se întâmple în viitor. Vorbim des despre cum o să locuim aproape una de cealaltă și eu o să te ajut să îți crești copiii și livingul nostru va rămâne locul cel mai potrivit de văzut filme pentru copiii tăi. 

“I am a worrier” ai zis în dimineața asta pe drum spre școală, și ți-am adus aminte că nu trebuie să îți faci griji, suntem aici pentru tine, și lângă tine intenționăm să stăm cât de mult. Pe urmă am cântat împreună Don’t Worry, Be Happy și alte hituri de prin anii 80, pe care le auzi la postul de radio pe care îl asculți noaptea. 

Spui mereu că ți-e dor de buni Lena și de familia lăsată în România și mi se rupe sufletul, Lioară, că nu am cum să te alin pentru pierderile astea inevitabile. 

Nu ești un copil de nota 10 la școală și eu am învățat să trăiesc cu asta. Lucrăm mult acasă, facem des exerciții de citit și de scris, în engleză și în franceză, ca să nu rămâi în urmă. Te-am învățat tabla înmulțirii până la aia cu cinci, durează destul de mult, dar repetiția, mama învățăturii, te va duce până la aia cu zece. Spui mereu că eu sunt profa ta preferată și nici nu vrei să auzi de alți meditatori și mie îmi crește inima, dar recunosc că mai și obosesc câteodată. 

KJJ încă te necăjește, dar sunt dimineți în care uiți că ți-e frică de el sau că are gheare ascuțite, și-l primești și pe el în ritualul nostru de dimineață. “Bună pisică”, îi spui și îl mângâi și-ți lipești obrăjorul de el și-l asculți cum toarce. 

Pe soră-ta o iubești ca-ntotdeauna dar ai cam început să o pui la punct, cu degetul arătător ridicat în aer și tonul pe care îl recunosc prea bine. Spui lucruri evidente și usturătoare și când îi zici câte două, nu-i convine, dar te iubește și ea pe tine, Lioară, și mai trece cu vederea. 

Ai început să te împaci cu ideea că mamele mai și lucrează câteodată, dar încă îmi spui că ți-a fost dor de mine, și dacă lipsesc pentru 3 ore într-o sâmbătă, sau 4 ore într-o marți. “I missed, missed, missed you” spui când ne strângem în brațe și-mi povestești ce dor ți-a fost chiar și în alea câteva ore de școală. 

Te iubim, Licurici drag, până la Lună și înapoi, până la Soare și înapoi, până la inimă și înapoi. 

 

Related Posts

Tags

Share This

2 Comments

  1. Mihaela Barta

    Sa va traiasca si sa va aduca multe bucurii !!

  2. Rezia

    Imi vin cuvinte multe și nu reușesc să le aleg pe cele care să exprime gândul bun. Să trăiești, Lioară, să ai parte tot de bucurii!
    De voi, ceilalți, Ada, Irina, DonPandele,taaare mi-e dor.Sper că sunteți bine și… Sărbători luminate !

css.php Privacy Policy