Live blogging: Giani are nevoie de o îmbrăţişare!

15 Sep 2009 by

Dragi mămici,

Dacă sunteţi la birou, aveţi ochii roşii de lacrimi şi vă vine să vă daţi demisia ca să staţi acasă cu îngeraşul care plângea la grădi în dimineaţa asta, număraţi până la zece înainte s-o luaţi spre biroul şefului.

Mai bine plângeţi aici, la zidul imaginar.

Prima pe ziua de azi a fost Giani. Giani are nevoie de încurajări de la veterane.

Iată de ce plânge Giani:

“astazi….sunt cu ochii umflati de plans, e a doua zi de gradinita si daca ieri a fost ok, n-a plans deloc, s-a jucat, a mancat singura(premiera), astazi…..a inceput sa planga la 5 minute dupa ce am ajuns in clasa, desi plecase de-acasa cu avant si voie buna….si da-i plans, de mi se rupea inima, cu cat incerca educatoarea sa o potoleasca, cu atat plangea mai tare….i-am vorbit, i-am explicat, am linistit-o, cand ne-am intors in clasa…..a luat-o de la capat….am stat la usa, plangand si eu, cand o auzeam cum striga ” o vreau pe mama, mama!!!”

am plecat cu inima flenduri si lacrimand, dupa juma de ora in care am pandit pe geam, vazand-o ca macar nu mai plange, dar trista si privind incontinuu spre usa….

acum, nici nu pot lucra….numa la ea ma gandesc, abia astept ora 13 sa ma duc sa o iau…..

cat mai dureaza oare??? ca daca mai face asa, cred ca o sa cedez…..”

Giani, eu te îmbrăţişez cu drag şi-ţi zic nu mai plânge, o să fie bine, va veni şi ziua în care Ioana ta se va duce la grădi ţopăind. Întăreşte-te! Dacă mergeţi la grădi înseamnă că aţi crescut! Curaj, Giani!

Related Posts

Share This

70 Comments

  1. papadie

    Imbratisari pentru Giani:-))))))))))))

    Trebuie sa eviti “depresia de gradinita”. Asa se numeste treaba asta cand crezi ca puiul zboara:-) Asta te pregateste pentru adevarata decolare si anume “depresia de maritis”:-)

    Uite la noi la gradi se intampla asa: prima zi mergi si stai cu copilul juma de ora, a doua zi 45 de minute dar mai tarziu cat sa prinzi si masa si sa manince copilul cu ceilalti. A treia zi il lasi singur un sfert de ora, a patra juma de ora etc. Acomodarea asta poate dura si trei saptamani. La noi n-a fost cazul pt. ca primul copil a stat dupa o sapatamana, a mers OK prima saptamana singur dupa care a inceput sa urle ca vrea la mama situatie in care te lasa sa-l tii o zi acasa. La noi s-a nimerit sa fie o saptamana de vacanta timp in care a inceput sa ofteze dupa gradinita. Copilulnr. doi a vrut din prima la gradi si tot ce a putut sa-mi spuna a fost “duce-te acasa. eu stau cu copiii”. Moment in care am dat in “depresia mamei parasite”:-)

    Deci: Gia-niiiiiiiiiiiiiiii! Giaaaaaaaaaaaaa-ni!
    hug:-)

    • dadda giaaa-niiii, giaaa-niii, zi-ne cevaaaa sa stim ca nu ai lasat venele lungi, hai ca mai e umpic, amr 2 ore!

    • Cristina

      Mi se pare bună ideea să stai un pic cu copilul până se acomodează şi apoi să reduci progresiv timpul în care stai cu el în clasă. Numai că la grădiniţa noastră educatoarele au altă părere: cu cât fugi mai repede, cu atât mai bine. Oare?

  2. wow
    nu-mi vine sa cred
    m-ati facut sa plang iarasi…de data asta de emotie si bucurie…bine ca macar nu sunt singura!!!
    ma simteam ca o hoata, stand dupa usa si tragand cu ochiul, dupa un zambet al ei sau macar sa nu o mai aud strigand….

    mai sunt 2 ore, da tot ma apasa in piept….

    ce sa zic…..astept sa se obisnuiasca, dar…

    papadie….asa ma gandeam si eu, ca pot sa stau mai mult, sa stie ca nu o las de tot, nu stiu, e un copil intelegator si ma gandesc ca as fi “convins-o”, dar doamnele au aplicat metoda lor, au luat-o din brate de la mine, ceea ce pe ioana o cam scoate din minti 😀

    ada…..multumesc mult!!!!
    nu-mi vine sa cred ca cineva poate face asa ceva pt mine!!!

    va imbratisez si eu
    si revin, sper cu mai mult optimism si vesti bune de la puiu mic…

    • Poze, poze vrem. Cu ea razand. Hai, cheer up, mai e doar o ora!

  3. Cristina

    Pot să plâng şi eu aici la zidul imaginar? Nu mai rezist. Fetiţa mea a plâns toată ziua la grădiniţă ieri, în prima zi şi a făcut greva foamei. A încercat o armată întreagă să-i dea să mănânce, educatoare, îngrijitoare, bucătărese. A stat amărâtă cu perna de acasă în braţe, de parcă ar fi fost ultimul lucru care i-a rămas. Mi s-a rupt inima şi aşa mai stau încă 4 ore…

    • Dap, hai, vino-ncoace, pupe mama!
      Hug! Te tinem si pe tine de vorba inca 4 ore daca vrei. Hai, mai zi. I-ai povestit de ce mergem la gradi? I-ai zis ce chestii minunate o sa faceti dupa-masa? Sa nu uiti sa-i duci un ou kinder. asa, de felicitari ca n-a mai plans la gradi. Aaaa, a plans? Se reporteaza pentru cand nu mai plange (daca esti in stare :D)

  4. cristina,
    ironia sortii e ca ioana ieri a fost ok, a vrut sa le faca pe toate singura, imbracat, descaltat, mancat …. la amiaza, mi-a spus ca vrea sa doarma acolo, dar nu m-am indurat, a luat-o bona si a dus-o acasa, unde a mancat o farfurie de ciorba( deci pot sa-mi imaginez cat a mancat, de fapt…) si a dormit dusa…

    probabil de-aia a fost astazi socul asa mare, cand am vazut-o ce strans ma tinea de manuta, si nu ma mai lasa sa plec….

    offf….in 15 min plec spre ea:)
    iar pozele, mai pe seara 🙂

  5. ada,
    sa stii ca eu chiar am pus in practica sfaturile tale gasite pe blogurile celelalte, va urmaresc de ceva timp 🙂

    i-am explicat de ce merge la gradi, cum o sa fie, cate lucruri noi o sa faca, etc etc e curioasa, dimineata era atat de voioasa si nerabdatoare……

    dar….vedem 🙂

  6. Mita, mita cu ciocolata functioneaza mereu!

  7. Hei Giani, mai ai un pic… eu mai am de asteptat pana la 15…si am facut greseala sa-mi iau si 2 zile de concediu (ca sa ma pot macina in linste 9-10 ceasuri) … si daca ieri am lasat-o doar cu un nod in gat si am gasit-o imbujorata (dupa somn) si cu un zambet timid pe fata…. azi, s-a trezit la 5.30 si a intrebat “de ce trebuie sa merg si azi?” Si a inceput cu plansul si impotrivirile. Am dus-o plangand si am lasat-o plangand si suspinand… la mamarute, unde azi nu plangea nici un copilas.
    Ieri mi-a zis ca i-a fost dor de mine cat a stat acolo 🙂
    Si de maine va sta pana la 17… Dar asta inseamna ca am crescut… Si nu suntem doar 2-3 mamici…

    • Azi refrenul zilei va fi: ce fata/baiat maaaare are maaaamaaa. Whoaaaaaa ce-ai crescuuuuut.

    • Ioana (in sfarsit am aflat cum te cheama), eu propun un party cu toti copiii care au inceput azi gradi. Ce ziceti? Daca e frumos afara si sunteti in Bucuresti, ne putem intalni intr-un parc. Sa radem si in 3d.

  8. alinamona

    Vreau si eu o imbratisare!! Va rooooog!! 🙂
    Am inima si picioarele de plumb, stomacul ciuruit si imi vin lacrimi in ochi la fiecare 5 minute.
    Am fost mai putin tematoare si in general increzatoare pentru ziua de ieri, ziua cea mare, prima zi la gradi…
    Ieri dimineata, Matei a deschis singur usa clasei, a intrat si nici nu s-a mai intors spre mine. La 11 mi s-a transmis ca totul merge struna, ca “se comporta ca si cum ar fi la gradi de ani de zile”.
    Dar… La 4, cand sa il iau, imi gasesc copilul derutat, nedormit, lihnit de foame, plans, speriat, insetat, murdar. Mi s-a spus ca nu a ascultat nimic din ce i s-a spus, ca a facut pe el, ca nu a dormit nici un minut, ba din contra i-a trezit si pe ceilalti copii.
    Timp de 2 ore dupa ce am ajuns acasa Matei nu s-a uitat la mine decat in minutul in care, fixandu-ma intens, cu privirea intunecata m-a pitigat si m-a lovit, apoi iar pauza. Totala. Nici o vorba, nici un gest. O stare catatonica care a durat peste 2 ore. S-a asezat pe canapea privind in gol, a facut pe el si nici macar nu s-a ridicat.
    Dimineata asta, ce sa vezi. S-a trezit bine-dispus, drumul spre gradi a fost ok, a intrat linistit in sala de clasa, din nou fara sa imi mai spuna o vorba. Acum o ora prin telefon mi s-a transmis iar ca Matei (2 ani si 10 luni fix astazi) nu face decat ce vrea el si nu asculta, nu sta cu restul copiilor.
    Totusi e doar a doua zi, nu?! Mai avem sperante, asa-i ?! 🙂
    Premisele pentru ca lucrurile sa fi mers mai bine existau: educatoarele sunt calde si cu experienta, pe Matei l-am pregatit, e adaptabil si inteligent, chiar daca nu foarte comunicativ (nu prea vorbeste inca – o fi asta problema?)
    Sunt rascolita acum, sigur nu mai mult decat e el, numar minute, ore…stiti voi 🙂

    Pe de alta parte, Ada, esti o Minune!

    • Nu mai plange baaaaby, plansul n-are rooost. Alinamona, mai e putin. Saptamana viitoare pe vremea asta… Ok, nu saptamana viitoare ci luna viitoare pe vremea asta ai sa te simti muuult mai bine.

  9. Cristina

    Ou kinder zici? De dimineaţă mi-a zis că nu mai vrea să-i cumpăr nimic, nici ciocolată, nici acadele, chiar dacă până acum făcea orice pentru ele. Doar să stau cu ea la grădiniţă, să nu plec.
    Da, ştie de ce merg copiii la grădiniţă din poveştile domnişoarei Firicel, am instruit-o toata vara. Foarte drăguţă povestea. I-au plăcut şi ei explicaţiile dar le-a uitat la uşa clasei. Mămoasă fată mai am…
    Of, hai că mai trecu o oră… mai am 3 ore de stat pe ghimpi.

  10. papadie

    Da, da. Mita e buna. Catrina in prima juma de an de gradinita a mancat zilnic cate un ou kinder. Am marturie o cutie de pantofi plina cu jucariile alea idioate:D
    Sistemul e PROST in Romania! Copilul e smuls de la casa lui asa deodata! De aici marile tragedii ale celor mici.
    Copilul trebuie sa se invete treptat cu gradinita insa asa ceva e imposibil acum in sistemul romanesc. In Germania copiii merg la gradi cand implinesc trei ani cu putin inainte sau putin dupa. Nu e o data fixa la care toti trebuie sa mearga la gradi. Si asa pot parintii sa stea sa-i obisnuiasca. In Romania, in prima zi de gradi, ar insemna ca numarul copiilor sa fie egal cu cel al parintilor. Ar fi total nepractic.

  11. Propun sa incepem o revolutie pe puncte:
    nr 1. interzicerea consumului de seminte in public.
    nr 2. patrule care sa amendeze proprietarii de caini ce privesc in alta parte cand catzeii fac caca pe trotuar.
    nr 3. Integrarea copiilor in gradi treptat, incepand cu varsta de 3 ani (dupa ce se rezolva criza de locuri pt copii in gradinite), obligatoriu cu mama dupa dansii.
    nr 4. eliminarea notelor pe bani (ptii ce mi-au auzit urechile ieri nici nu vreau sa va povestesc ca emigram toti, ne ducem peste alina in downunder)
    nr 5. mai ziceti.

  12. e ora 13.37. Giani probabil e fericita:)

  13. Of, macar nu sunt singura mamica bocitoare si amarata. Credeam ca a doua oara e mai usor, dar nu e deloc asa… Baiatul cel mare, Luca, s-a adaptat groaznic de greu. Aveam sperante ca Ilinca o sa fie mjai cooperanta. Stiu ca azi a fost de-abia a doua zi, dar nu cred ca o sa se lase batuta asa usor. Ieri a plans mai toata ziua, dar nu a renuntat la prioritatile ei in viata, adica somnul si mancarea. Macar a mancat si a dormit. Ieri am avut un soc cand am vazut-o, avea ochii rosii si incercanati, era cam palida. dar era foarte vioaie, zicea ca se mai duce si maine la gradi. Aseara, inainte de culcare, i-a pierit elanul si incerca negocieri. Propunea ea ca se duci si azi la gradi, sta putin, nu doarme ca nu-i place patul, ia cornul acasa (gustarea de dupa amiaza) si vine inapoi acasa. Si sta singura acasa. Ce daca mami si tati si Luca nu sunt acasa? Ea sta singura. :)) Azi dimineata a fost ok pe drum, dar in clasa s-a declansat tragedia. I-a ajuns ca plangea unul, ca a inceput si ea. Si se agata de mine si urla si asa am lasat-o. M-am simtit de parca am abandonat-o. Am venit la birou plina de nervi si asa sunt si acum. Mare minune ca nu m-am batut cu nimeni pana acum :)). Mai e putin pana la 3 jumate, cand ii ia tati acasa. Astept cu nerabdare rapiortul pe ziua de azi… Doamne, greu mai e…

    • Ileana, tati deja a pornit spre Ilinca. Sa ne zici si noua ce ti-a spus la tel. E bine fata?

  14. :))
    da, intai am citit pe nerasuflate povestile celorlalte mamici indurerate…

    acum sa va spun….
    am stat cu ochii pe ceas, am plecat in fuga spre statia de microbuz….a sunat telefonul si m-am dezumflat, era bona, o luase deja, era cu ea in parculetul din fata gradinitei
    intreb “cum e, mai plange”, nu aveam in cap decat imaginea ei plangand….zice” nuuu, se joaca, e deja in leagan…”

    bine…am mers totusi pana acolo, nu-mi venea sa cred ca e chair “bine”, cum adica, sa nu vrea sa o alin eu un pic???!!!!

    era vesela, radea, nici nu s-a uitat la mine,era prea ocupata sa se catere pe toate alea….

    nu am putut sa aflu nimic de la ea, doar ca a mancat singura si de la tanti( aia de la gradi, nu a ei), ca “n-a vut sa planga….”….

    am plecat…resemnata si intrebandu-ma daca-s eu cu capu sau sa ma bucur ca “trece”…..a mers acasa cu bona, sa manance( nu am incredere in cat spune ea ca a mancat ) si sa doarma….

    maine e o noua zi !

    • I told you so! Aaaa, ce bine e cand totul se termina cu bine. Hai, acum treci la facut galerie. De-li-a! A-li-na!
      Pampoanele in aer, fetelor:))

  15. Alina

    Multumesc mult pentru incurajari! (pe care oricum le-am cersit)

    • Alina, nu se cheama cersit! Se cheama curaj. Sa ai curaj sa recunosti ca si tu, femeie in toata firea, ai nevoie de o imbratisare. Asa cum ii spuneam Irinei, imbratisarile sunt gratis, poti cere oricate ai nevoie. Eu cred in free hugging. Eu insami am fost imbratisata cand mi-era greu (ultima oara, intr-un aeroport, de doamna de la paza, care ma vazuse plansa si s-a temut ca voi arunca avionul in aer. Cand i-am zis de ce plang a spus “vino-ncoa! nu mai plange, hai, ca nici nu te mai controlez. O sa fie bine, adu-ti aminte ce spun.” Inca nu e bine, dar o cred. O sa fie bine.
      Asa si tu, cand ai nevoie de o imbratisare (fie ea si virtuala), treci pe-aici. Sper ca diseara o sa ne povestiti cum a fost si ziua copiilor.

  16. Si eu plang. Anul trecut la 2 ani si putin l-am dat la gradinita particulara. A fost cuminte si s-a adaptat rapid. Acum, dupa ce-am stat 3 saptamani cu el acasa, in prima zi de gradinita, am stat 45 de minute cu el si nu vroia sa ma lase sa plec.

    A fost cuminte, dar a plans, a mancat foarte putin si a primit o bulina rosie.

    Azi dimineata abia l-am desprins din bratele mele. Mai tarziu am trecut pe langa gradi si m-am retinut cu greu sa nu trec sa vad daca nu cumva e in curte… Numar minutele si astept sa-l iau acasa. Mai am o ora si 15 minute.

    • Deci, facem galerie pentru Delia, pentru Ileana si pentru Alina! AMR o ora. Acush zboara!

  17. Doamne ce fete dragute sunteti, sa va dea Dzeu sanatate!!!
    Indata ce raporteaza tati, va spun si voua cum a fost…
    Strumfu, bine ca s-a trerminat cu bine si ziua de azi!

  18. Cica n-a mai plans dupa 12, in prima parte a zilei nu stiu, ca plecase doamna de dimineata. dar deja tuseste de la plans, cred… Of, of, viata mea 🙂
    Multumesc pentru suport. Ne intalnim si maine tot aici?

  19. Haideti ca e 16.30. Delia? Alina?

  20. probabil impart imbratisari la copii 🙂
    seara buna, tuturor !

  21. Seara buna!
    Acum am avut timp sa intru. Piticul s-a comportat bine. A plans, n-a mancat, a fost cuminte. Curaj si pentru maine.

  22. ‘neata! prima la imbratisari azi 🙂

    Am ajuns la birou cu inima sfasiata de-a dreptul. Am plecat plangand si eu de la gradi. 🙂 Azi a inceput sa planga de cand am inceput sa ne imbracam si asa am lasat-o la gradi. A plans tot drumul, momentul din fata clasei a fost apoteotic. Se tavalea pe jos deja… Ce sa zic. Am mai vazut de-astea, ca nici Luca n-a fost usa de biserica, dar tot imi vine greu… Oricat am incercat sa o calmez n-am reusit. Asa ca am lasat-o plangand. Doamna a povestit ca ieri nu a plans deloc, a smiorcait putin inainte de masa de pranz, dar atat. Poate n-o sa planga prea rau nici azi…
    Va doresc o zi care trece repede :))

  23. Neata!
    Piticu meu a plans acasa ca nu vrea la gradi. Dar, odata ajunsi, mi-a dat un pupic si-a intrat singur in clasa, ca un baiat mare.

    Asa ca azi stau la imbratisat alte mamici.

  24. Delia, bravo lui, baiat curajos!

  25. Cristina

    Răsuflăm… a trecut. Am aflat că fata mea a renunţat la greva foamei când a văzut mâncarea ei preferată la masă (mămăliguţă cu brânză şi smântână). Şi-apoi, cu plinul făcut, a zărit nişte jucării şi i-a revenit cheful de joacă. Astăzi de dimineaţă când am lăsat-o, deşi avea lacrimi în ochi şi buziţa de jos îi tremura (nu mai urla, deci fără circ de data asta :), mi-a zis: “hai, du-mă la grupă şi pleacă”.

    Noi suntem prea departe ca să venim în parc la Bucureşti, dar stăm cu ochii pe blog.

  26. Cristina

    Mulţumim pentru susţinere! E mai uşor când ştii că nu eşti singur.

  27. buna dimineata
    si eu stau la imbratisari astazi…m-am calit ieri si astazi am “pregatit-o” pe drum cu diverse, odata ajunsa in clasa a varsat cateva lacrimi…a mers la baie cu mami, i-am dat apa, i-am promis”un cadou” pe cand ma duc sa o iau, recunosc si am lasat-o cu o carticica….a mai plans vreo 5 min, o priveam prin usa…..dar apoi a inceput sa danseze, deci sper ca e ok, am plecat mai linistita ca ieri si incercand sa ma incurajez( se poate si mai rau, am vazut)

    asa ca….va imbratisez, capu sus si…o zi mai buna sa fie!

  28. Asadar, azi clienta noastra e Ileana. I-lea-na!

  29. Ileana, o mare imbratisare si de la mine.
    Ada, si voua celorlalte mamici care m-ati incurajat, va multumesc.

    • Cu placere, mai poftiti si la bucurie nu doar la intristare.

  30. Multumesc, multumesc, multumesc!!! Multi pupici pentru voi!
    N-am avut rabdare si l-am trimis pe tati in inspectie :)) Cica la ora asta nu plangea nimeni, toata lumea era calma
    Multe imbratisari si de la mine pentru cine are nevoie!!!

  31. zicolorata

    Off, eu plang de la 1 septembrie de cand am inceput cresa :(( Si azi mi-a plans Pupicu tot drumul pana la cresa, a inceput din casa de cand il imbracam si tot drumul pana la cresa a plans tare cu lacrimi si cu ascuns fatsuca in palme, moooor, degeaba am vorbit cu el pana m-a durut gura, in clipa in care ma apucam sa ii spun “Mami tb sa mearga la serviciu” se rupea filmul, mai tare incepea sa planga. Acolo l-am dat asistentei si a tacut dincolo, in sala, mi-a spus ca l-a pus pe magarus si eu am inceput sa bocesc afara de m-am rupt, m-a linistit directoarea si doamnele de acolo ca e normal sa faca asa, ca peste zi nu plange, cand le-am spus ca tot drumul a plans de acasa pana acolo si ca nici in prima saptamana nu mi-a facut asa au zis ca e normal, ca deja stie ce urmeaza, atunci nu stia inca unde il duc, anormal ar fi daca nu ar plange, pur si simplu ca el constientizeaza in avans ca urmeaza sa se desparta de mami, eu stiu toate astea dar mi-a facut tare bine ca au avut ele bunavointa si au stat sa ma linisteasca si sa vb cu mine.

    • Draga mea, intareste-te si tu, ca mai dureaza. Nu vreau sa va stric ziua, dar a mea a plans fo’ 6 luni in primul an si inca vreo 2 in al doilea…
      Dar o sa va obisnuiti. Trece, toate trec. Sa vedeti ce-om plange cand s-or duce la schi in Elvetia si pe noi ne-or lasa acasa!

  32. Daca stau bine sa ma gandesc Luca a plans o luna jumate in grupa mica, dupa care am renuntat de tot. Apoi in grupa mijlocie si in grupa mare cel putin o luna a smiorcait. Si uite ca si acum, la grupa pregatitoare mai smiorcaie, macar de dragul sora-siii :))
    Zicolorata, imi suna tare normal ce spui tu acolo, e normal sa urle pentru ca anticipeaza ce se intampla. Dar tot greu e sa ii vezi asa, stiu…

  33. Alina

    Multumesc Ada din nou. Cred ca am uitat sa pun smiley face-ul la sfarsitul celui de-al doilea post.
    Ieri aveam intr-adevar maaaaare nevoie de o imbratisare, mai mult decat in oricare alta zi, cand am nevoie si oricum nu primesc (ha ha) de la cardul de oameni dragi care ma inconjoara, orbiti de pragmatism si treburi zilnice. Asa ca imbratisarea ta, fie ea si numai virtuala, si caldura ta mi-au prins enorm de bine. Ar putea fi acesta punctul nr. 5 pe lista revolutiei, nu? Freehugging. Sau imbratisati-i pe cei dragi macar 1 data pe zi, punand tot sufletul in acea imbratisare.
    Pe de alta parte, ieri imi repetam exact cele doua argumente pe care mi le recitam, printre altele, ca pe o matra in timpul travaliului: “O sa treaca” si “Milioane de femei au trecut prin asta” – nu ca sa trivializez experienta, ci ca sa imi fac curaj.
    Nu ma simt decat putin, putin mai bine astazi, picioarele tot nu ma asculta cand il las dimineata şi iar mi-a venit sa plang cand vedeam in cursul zilei copii pe strada. L-am gasit pe Matei ieri mai putin derutat, tot nedormit, mai putin insetat si infometat, iar dupa ce am aparut in usa clasei sa il iau, a venit sa ma imbratiseze (vezi? ) si s-a intors la joaca. Culmea e ca dimineata vrea sa mearga la gradi, deci ii place, dar inca nu relationeaza decat putin cu copiii si deloc cu educatoarele, care ieri s-au plans ca le ignora total. Azi in schimb, un mic pas mare: a reusit sa adoarma, dar din nou s-a remarcat lipsa de comunicare. Dar stiu ca asta se va rezolva in timp, fiind doar o problema de acomodare si familiarizare. Nu plantezi copilul intre 30 de straini si te astepti sa chiuie din prima, nu? Sau da?
    Iar acum, ca sa detaliez teza finala a primei mele postari (cea cu minunea): iti urmaresc blogul de vreo trei saptamani, cred ca de la articolul cu bugetul unei mame singure. Dincolo de faptul ca sunt si eu mama singura, aveam in acel precis moment aceleasi perspective financiare, economii, strategii, (dar vreau sa zic aceleasi, aceleasi), aproape acelasi portet amplu si idealist al Barbatului, aceleasi preferinte pt Disney Clasic, Coldplay, aceeasi dorinta de a avea o ora macar pt mine si pentru gandurile mele cursive, coerente, neintrerupte si pe care nu le-am mai auzit de mult, aceleasi repere pentru pastrarea zenului cand E si mai ales cand Nu E, aceleeasi situatie cu co-sleeping-ul si cate si mai cate.
    Asadar, cu fiecare subiect postat de tine, am trait acea experienta rarisima de a te identifica, de a rezona cu cineva, de a-ti veni sa strigi „Asa e, cum spui tu!” , „De ce nu o stiu si altii?!”, de a te bucura si in acelasi timp intrista pentru ca ai ajuns sa fii surprins sa mai gasesti oameni calzi si intelepti.
    Ma bucur ca am o mica mare bucurie in plus pentru fiecare zi!
    A! Si imi place noul „look”

  34. Alina, multumesc. Adica mai mult nu pot sa spun ca nu vad prea bine in secunda asta, mi-a intrat ceva in ochi.

  35. Eu sunt consecventa: si azi am lasat copilul mic plangand. 🙂
    Ba nu, urland, zbierand de-a dreptul. Imbunatatiri au fost in sensul ca nu a inceput sa planga decat cand a intrat doamna in clasa, nu la imbracat, nu pe drum, nu in clasa, doar cand a venit doamna pentru ca a inteles ca atunci plec eu.
    Ala mare n-a mai plans, ca l-am mituit 🙂
    Si eu am plecat vesela pentru ca mi s-a spus ca Ilinca a fost ieri cooperanta, a mancat, a dormit, nu a plans. 🙂
    Azi ma ofer la dat imbratisari. Dar poate nu are nimeni nevoie de ele. :)))

    • Dragă Ileana, am citit pe twitter la o domnişoară că orice fiinţă umană are nevoie de minim 4 îmbrăţişări pe zi ca să funcţioneze la nivel optim. Cică de la 18 îmbrăţişări în sus, devii extatic. Acuma, who needs to get high? Mâna sus! Alina?

  36. Ada, esti ok cu ochiul?

  37. Buna dimineata, mamici si pitici…
    stau la imbratisat astazi, mandra nevoie tare….Ioana s-a trezit singura, a mancat acasa ceva ceva, a strans sacosa de castane imprastiate pe covor 🙂 , mi-a spus ca nu mai vrea la gradi, dar….vesela nevoie mare ca pleaca cu ghiozdanelu in spate …. mi-a spus ca a plans ieri ca nu mi-a dat pup si nu mi-a spus pa, ieri, cand am fugit pe furis….
    azi mi-a dat si pup, mi-a spus si ca ma iubeste, nici n-a plans, cel putin pana am plecat, s-a asezat cuminte pe scaun( si cam absenta, ce-i drept), ca vrea sa se uite la desene, nu sa se joace….. sa sper ca e de bine ?!!!

    va imbratisez mamici cu pitici

  38. Strumfu, as zice ca-i de bine 🙂
    S-o tineti tot asa de azi inainte!

  39. zicolorata

    Culmea si al meu a plans azi doar putin si a intrat singur singurel in sala de clasa, e un pas maaaare. Se pare ca au avut efect imbratisarile voastre. Pupici

  40. Alina

    Prezenta pentru dat si primit imbratisari! 🙂
    Azi este prima zi cand Matei a plans de dimineata, cand l-am lasat la gradi. Si chiar daca dupa ce am inchis usa in urma lui mi-a venit si mie sa plang, am simtit ca s-a intamplat un lucru bun, ca acesta e un semn ca Matei incepe sa se exteriorizeze. Zilele trecute, chiar daca intra singur in clasa, facea ochi mari si se crispa imediat ce intram in cladire. Pentru a pastra simetria, a plans si cand am mers dupa el. Iar aici s-a intamplat un lucru care mi-a luat mintile si sporeste numarul grijilor pe care mi le fac: vazandu-ma, Matei s-a grabit sa iasa din castelul in care se juca, iar un baiat mai mare i-a tinut in mod deliberat si cu rautate calea, fapt ce i-a agravat plansul.
    Tot incerc sa ma conving – fara a ma putea consola – ca si acest aspect face parte din toata procedura asta de socializare şi de adaptare pe care le presupune gradinita (procedura care sincer mi se pare tot mai barbara pe zi ce trece). Adaptare, pregatire pentru societate, pentru a invata cand sa ripostezi sau nu, sa iti aperi limitele, sa impui respect, sa nu te lasi calcat etc etc. Doamne, nu e cam mult pentru un copil de 2,10 ani?! Nu ca vreau sa mi-l tot ascund pe dupa fuste, dar totul mi se pare prea brusc.
    Matei e dintre cei mai mici copii in grupa, nu vorbeste prea mult inca si ma tot tem ca aceste imprejurari nu ajuta prea mult la adaptare. Mi-as dori sa stiu ca educatoarele se ocupa de el atat cat trebui, nu mai mult, dar nu am aceasta siguranta, desi sunt intre cele mai laudate in breasla.
    Oricat m-am documentat pe subiectul primelor zile la gradi, oricat ne-am pregatit, oricata incredere am in Matei, tot nu ma asteptam ca aceasta perioada sa fie atat de dificila, dureroasa şi naucitoare.
    Imi ramane doar sa va cred pe cuvant si sa imi tot repet ca va fi mai bine, pe masura ce trece timpul.

    • Aia cu castelul suna taaare cunoscut. La ce gradi mergeti?

      • Alina

        Oooo! Suntem departe de voi – Oradea.

  41. zicolorata

    Alina, o imbratisare maaare maaare de la mine. Stiu prin ce treci, al meu are un an si opt luni si mi se pare atat de mic sa ia viata in piept de pe acum, pt ca oricum o fi, asta inseamna pt ei, sa ia viata in piept, din culcusul cald de langa mama ajung in necunoscut. Normal ca plang pt ca nici nu stiu bine cu ce se mananca viata si se trezesc in mijlocul ei. Mi-a scris cineva pe blog un comentariu minunat de incurajare, il redau aici poate ajuta pe cineva cum m-a ajutat si pe mine:

    “Zicolorata, este greu, probabil ca va trece ceva timp pana se va obisnui. Depinde foarte mult de grija si dragostea care i se va acorda la cresa. In momentul in care nu te vede, fii sigura ca nu sufera, fiindca copiii se adapteaza usor. Este greu doar pana va intelege ca oriunde l-ai lasa, sigur vei reveni sa-l iei. Este un omulet care se va face om si va trai printre semenii lui si trebuie sa fie pregatit pentru asta, asa ca o data si odata tot va trebui sa dea drumul fustei tale, chiar daca nu l-ai da la cresa, deci nu-ti mai intenta procese de constiinta fara noima!Cu cat intra mai repede in contact permanent cu semenii, cu atat va fi mai bine pentru copil. Mami sufera mai mult decat micutul, fii sigura! Este firesc sa aiba comportamentul schimbat, fiindca este o trecere de la un mediu la altul total diferit unde MAI ALES nu este el singurul in jurul caruia se invarte soarele(adica mami) ci sant o multime de copii si un singur soare (o educatoare)care dupa ce ca e necunoscut si mai putin stralucitor ca cel de acasa, mai trebuie sa se si imparta la atatia “rivali”. Deci, stai cuminte, acorda-i aceeasi dragoste fara sa sa-ti manifesti starea de disperare, fiindca simte si se comporta asemeni si … greu, dar o sa treaca.”

    Pe cea care a postat o cheama Aurora si asta e tot ce stiu despre ea. Ii multumesc inca odata

  42. Multumesc si eu pentru ca ne-ai scris si noua!

  43. buna dimineata….
    nu mai inteleg nimic
    astazi s-a dezbracat/descaltat singura singurica, zice “hai sa-ti dau pup”, in mijlocu holului, si apoi” acu du-te la servici”….si a plecat in clasa….s-a uitat de 2 ori sa vada daca am plecat….eu am ramas cu ghiozdanelu in brate si mai uimita ca ea, in zilele anterioare 🙂

    dar….sa privim partea buna, nu?!

    zi frumoasa va doresc si weekend placut

  44. Cristina

    Dragă Alina,
    Eu cred că nu trebuie să-ţi faci griji în privinţa răutăţilor pe care le fac copiii între ei la grădiniţă. Dacă educatoarele sunt într-adevăr cele mai lăudate în breaslă, atunci în mod sigur ştiu că prima regulă pe care trebuie să-i înveţe pe copii este “nu ne batem, nu ne ciupim, nu ne muşcăm, nu ne tragem de păr; cine nu se conformează, iese afară din clasă”. Şi dacă regula nu este aplicată (deşi este exclus), chiar şi cei mai mici copii, vor învăţa să se apere. Dacă fata mea a reuşit, deşi este cea mai mică şi ca vârsta (2 ani şi 7 luni) şi ca înălţime, sunt sigură că o să reuşească şi Matei.

  45. Luati un post it.
    Scrieti cu litere de tipar: totul va fi bine!
    Lipiti post it-ul pe monitor!
    Have a nice day!

  46. TOTUL ESTE BINE! 🙂

  47. Mari

    Intru si eu sa cer o imbratisare aici !
    Cine se plangea ca are cei mai mici pitici la gradi trebuie sa fie incurajat de postarea de aici: eu am trei gaze mititele, de 2 ani si 4 luni pe care le duc de doua zile la gradinita. Ieri, in prima zi, nu am fost in stare de nimic. Mara s-a crispat inca de la plecarea de acasa, iar in momentul in care le-am lasat in clasa a izbucnit! Iar Petra si Maia au sarit repede sa o ajute si au plans, toate trei, timp de o ora si au vrut toate trei in brate la educatoare si nu le-a trecut cu nimic, pana la gustare! La plecare, fericite nespus ca ne-au vazut, cu ochisorii inrositi, au facut pa si au promis ca revin!
    Lucru incurajator am zis eu!
    Si s-ar parea ca a fost! Azi am luat-o de la capat, si surpriza: Petra, cea care ieri parea sa fie cea mai bine adaptata, a inceput sa planga cum a intrat in clasa! Veste mare insa: Mara si Maia nu au mai plans! A plans insa Petra si cand ne-a vazut la pranz, ca sa recupereze si sa ne dea peste cap toate teoriile!
    Acu, citind ca altii plang tot drumul pana la gradinita, incep sa cred ca sintem printre cei fericiti! Asadar ofer si eu o imbratisare cui are nevoie!
    Dar ma intreb si eu: ar fi mai buna o metoda de asta de acomodare, in care poti sa stai cu copilul la gradi? Sau ar urma oricum plansetele in momentul in care nu ai mai veni?

    • Mari, sigur ar fi mai buna o metoda de acomodare treptata a copilului. Dar de plans, tot ar plange.

    • Uau! Triplete. Si toate la gradinita. Trei pasi inainte dintr-o data. Gata, nu ma mai plang.

css.php Privacy Policy