Maleficent

14 Jun 2014 by Ada

Se făcea că era vineri seara. Lia era la bunică-sa (notați, după 3 ani, copiii pot fi abandonați în casa bunicilor preț de câteva ore) iar Irina trăgea tare pentru parada de mâine seară de la Mall Vitan de la ora 19.

Și se făcea că mi-a zis Gabriela să vin eu pe la ora 20 sa recuperez copila (a propos, am auzit că se practică lăsatul copiilor la diverse ateliere și câte 5-6 ore, man, really? moare copilul acolo!), căci aveau de terminat rochia.

Și după ce am dat eu 116 lei pe primele ei sandale cu talpă ortopedică și oareșce toc (pentru paradă, hold your horses, n-am uitat ce vârstă are, nici că am găsit alte sandale nr 35 în Mall Vitan) încă vreo 30 pe o pălărie nouă și alți 20 pe niște brățări asortate, am hotărât că e cazul să las copila să se bucure de noile achiziții și să-și termine creația și să intru la un film.

Aaaaa ce bine am făcut.

Iată-mă, eu și încă vreo 10 cetățeni, dintre care 7 puști cu chef de vorbă și o bunică și doi nepoți guralivi, în sala 8 la Maleficent.

Ca să fie balul bal, mi-am luat cola, o porție mică de nachos și sos de brânză. Prima oară în viața mea. Altfel eu sunt anti-rumegat la film și cred că ar trebui să scrie cineva un ghid de comportament la cinema.

Nachos nu-s buni, e inutil să dați 18 lei pe ei. Cola sucks, dar o dată pe an merge. Sosul de brânză a fost excepțional. Am terminat cina înainte să înceapă filmul și m-am așezat mai comod în scaun.

După părerea mea, Maleficent NU e un film pentru copii. Așa cum nici Albă ca Zăpada și Vânătorul nu a fost un film pentru copii.

Maleficent e un film pentru puști. Cred că totuși Irina l-ar fi apreciat. Nu ca ăia șapte de pe rândul din fața mea, cărora nu le mai tăcea gurița. Și nu le-a tăcut până nu m-am răstit la ei. Trebuie să mă înțelegeți, n-am mai scăpat singură la un film nedublat în română de nu știu când.

E mișto de văzut în 3d. E ușor heartmelting, dacă treceți de ascuțimea feței Angelinei, sculptată așa încât să semene cât mai mult cu vrăjitoarea din desenul original. Dar accentul ei în filmul ăsta este minunat.

Nu vreau să vă stric gustul. E de văzut. O prietenă a sumarizat cel mai bine acest film în următoarele cuvinte: Unii bărbați sunt capabili să-ți taie aripile pentru propriul lor folos. Unii copii sunt în stare să ți le redea. Pe ele, aripile. Ah și True love’s kiss? Nu e chiar ce te-ai aștepta!

Foarte fain.

Si Lana del Rey… Ți se lipește de urechi.

Da, de văzut.