Mama unui copil de nici doi ani s-a sinucis

14 Jul 2010 by

Eu nu ştiu ce e mai trist:

Să aştepţi până la 41 de ani să devii mamă. Sau să te sinucizi la 43, spunând că-ţi pare rău şi că ştii că eşti iubită.

Azi mă bucur că nu lucrez la TV.

Related Posts

Tags

Share This

26 Comments

  1. Draga mea, nu cred ca s-a sinucis. Inca nu se stie nimic.

  2. Da, e greu de crezut.

  3. alina

    depresie post-partum cumva? caci sunt cazuri. aici o prezentatoare de stiri, intr-o situatie similara (mama dupa multe chinuri la 40+) a suferit de PND extrem de puternic, cu tentative de suicid, slava domnului, esuate. acum are 2 copii si e ambasadoarea unor campanii energice de educare a populatiei in privinta PND.

  4. Nu stim, Alina. Om vedea.

  5. Claudia

    Si eu am vrut sa ma sinucid ca nu gasesc omul care sa-mi daruiasca un copil..:(

    • A, nu, Claudia, problema nu e darul unui copil! Problema e sa ramana langa tine, sa se bucure de darul care este un copil. Sinuciderea nu e o solutie.

  6. putine stiri ma impresioneaza, recunosc sincer, cinismul face parte din fisa postului. insa de data asa nu stiu ce sa zic. imi imaginez cum ar fi sa nu imi mai vad copilul niciodata….

    • Maria, ma gandeam ca in dimineata asta au trezit-o pe Alessandra cu un telefon si i-au zis: hai ca s-a sinucis, ai direct de la 9. De-aia ma bucur ca nu lucrez la TV.
      Eu nu pot sa-mi inchipui asa un baby blues capabil sa te faca sa-ti iei viata. Sa ma ierte cine a trecut prin asta si stie ca se poate sa ajungi la astfel de sentimente iremediabile. Ma gandesc la bietul copil. Cum va creste fara mama? Mama care a bucurat atatia oameni 43 de ani si pe el doar 2? Greu.

  7. doar unul. copilul are un an….nu, nu i-au zis asa sandrei, i-au zis adalinei cred, ea era de dimineata :). pana la urma e un risc asumat, sa stii

  8. Well… Usor nu poate sa va fie nici voua.

  9. Doar la asta ma gandesc de astazi de dimineata de cand am aflat. Cum poate o mama care si-a dorit un copil atat de mult, care a facut atatea eforturi sa-l aiba, care pretinde ca-si iubeste puiul si ca el inseamna totul pentru ea, sa decida sa-si puna capat zilelor in felul asta? La un an dupa ce i s-a nascut minunea. La un an! My God!
    Mie mi se pare ca sunt multe inadvertente in tot ce s-a intamplat si multe lucruri parca nu se potrivesc.

  10. Din pacate, este o lectie – dura, urata, crunta – din care trebuie sa invete cat mai multa lume: cu depresia nu te joci. Sau, daca o ignori – fie ca membru al familiei, fie ca prieten – ajungi sa traiesti un capitol perpetuu si cu titlu sumbru: remuscari.

    S-o fi dus la vreun psiholog dupa prima tentativa?! Daca da, a lucrat acesta impreuna cu un psihiatru?

    Traim vremuri grele, deci trebuie sa invatam din greseli.

    • Cristina, tu ai mare dreptate in ce spui. Probabil vom afla zilele urmatoare daca s-a dus la psiholog si daca chiar a fost sinucidere. Ce zic eu insa e ca dupa mintea mea, mamele ar trebui sa fie nemuritoare. Macar o vreme. Eu asta vreau sa spun. Ca un copil, macar o vreme, nu te mai lasa sa mori.

  11. ceska777

    Pe mine m-a bulversat rau vestea citita pe hotnews la 5-6 dimineata….
    Nu stiu daca vom afla cauza, numai sa nu fie crima cum am citit deja ca ar fi spus o avocata la Realitatea….
    Nu pot nici eu pricepe ce poate determina o mama sa isi lase puiul de izbeliste. Cand l-a chemat in viata ei atata timp…
    Baby-blues? Greu de crezut ca nimeni in jur nu a observat asta. Suntem chiar asa de surzi si orbi? Vorbesc in termeni generali. Cred ca azi -daca chiar s-a sinucis si nimeni nu a putut preveni asta- trebuie sa deschidem ochii larg si sa ciulim urechile: poate avem fiecare pe cineva care ascunde ca e trist si nefericit, bolnav de depresie.
    Fara sa fi fost ceea ce se numeste fan, o apreciam intr-un for interior si eram convinsa ca e o femeie inteligenta, acum matura si in sfarsit fericita!

    • Ceska, noi asta nu prea mai stim. Sa privim in jur. Si in Romania, psihologul si psihiatrul sunt la fel de exotici ca si samanii si preotii voodoo. Stim ca exista, dar nu ne punem cu ei, ca cine stie ce ni se intampla.

  12. vilda

    Cam exagerat postul tau.
    N-a asteptat 41 de ani ( ca doar nu putea sa faca copil la 10 ) – in plus ea a incercat mult sa faca copii.
    Probabil ca avea o depresie majora, saraca de ea.
    RIP

  13. ioana

    A mai avut o tentativa de sinucidere. Oare cei din jurul ei de ce n au convins o sa mearga la psihiatru? A incercat mult sa faca un copil si cand l a avut l a parasit. Nu stiu ce sa mai cred.

    • Nu stim asta. Nu stim daca nu cumva a fost totusi la psihiatru. Am vazut un film facut de cei de la prokid cu ea pe tema bucuriei de a fi mama. Abia alea 6 minute fac toata situatia si mai greu de priceput. E aici daca vreti sa-l vedeti.

  14. AndreeaM

    primul meu impuls a fost de indignare. apoi a urmat mila. si pentru mama, dar mai ales pentru copil. oarecum asemanator cu sentimentul pe care il am cand vad betivi si nebuni. desi in cazul primilor dezgustul primeaza. desi vreau, nu pot sa inteleg. nu pot sa inteleg, cum o mama isi priveaza puiul de dragostea pe care doar ea i-o poate da. daca nu e ea alturi de puiul ei, daca ea nu este cea care-i vrea tot binele din lume, atunci cine? si atunci nu-mi ramane decat sa sper ca nu s-a sinucis…

    • Andreea, oricum am da-o, copilul tot fara mama este. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca. Pe la TV lumea s-a impacat cu ideea ca depresia a impins-o. Eu nu vreau sa comentez in nici un fel gestul acestei mame. Spun doar ca e trist si de neinteles, cel putin de catre mine, cum poti sa te lipsesti nesilit de timp cu copilul tau, cand esti bun zdravan si ai lumea la picioare. Ori poate ca e inca una din acele povesti in care si bogatii plang, si femeile considerate zeite sunt oameni si oricat de multi ne-ar iubi, nu ajunge. N-am fost acolo, n-am cunoscut-o, n-am urmarit-o, nu stiu ce a fost cu viata ei. Mi-o amintesc pe Irina la 1 an si ma apuca plansul gandind ca as fi putut disparea atunci. Cata frumusete as fi ratat daca asta se intampla. Si uite asa, inca o data ii multumesc lui Dumnezeu ca ma iubeste si nu ma lasa sa crap, macar sa ma pot bucura de zilele in care fiica-mea e prea ocupata ca sa imi dea telefon si face ce-i zic, dar cu o conditie…

  15. bogdan

    este trist. asta este singurul lucru pe care il stiu sigur. in rest ca a fost depresie, sau ca nu, sau ce a fost….. doar ea cu Dumnezeu stiu. Mai stiu cata jale este in familia aia. iar parerea mea este ca trebuie sa ai noroc de prieteni ca sa-si dea ei seama cand te-a lovit o depresie. de multe ori personajul principal nu isi da seama ce are. pacat de ea si de durerea din sufletele celor care au tinut la ea.

  16. alina

    Of. E ingrozitor, indiferent de ce si cum. Pentru ca asa este, e acel copil de numai 1 an care ramane dupa tragedie fara mama.

    Dar cu depresia nu este de joaca si nu e in niciun caz de confundat cu baby blues (aia e un fel de furia laptelui si a hormonilor imediat dupa nastere). Nu stiu, aici se discuta mult de tot despre PND, sunt cazuri grave, foarte grave, teribile drame, si nu traim intr-o societate in care stresul sa fie asa major, nu e nebunia romaneasca, oamenii sunt mult mai asezati si mai calmi, mai bucurosi de viata.
    Se pare ca totusi depresia e o nenorocire care-ti schimba chimia creierului. E ceva care, de la un punct incolo, devine incontrolabil. Daca n-as fi vazut langa mine chestia asta, as fi zic ca nu se poate, ca oricine e in stare sa tina haturile, numai sa doreasca. Dar am vazut si am simtit pe propria-mi piele cat de departe si de urat te poate manipula depresia. Cat ai fi de zambaret si inofensiv in exterior. Numai familia e cea care poate banui o fateta mai aproape de adevar a cosmarului.
    Dumnezeu s-o odihneasca in pace.
    Iar mie mai rau decat ideea copilului ramas fara mama, imi fac comentariile, nelipsite, o, Doamne, a ultra-intelegatorilor de religie si ortodoxie si pacate. Asa de putin ne ia sa judecam un om si sufletul lui, cand noi habar n-avem macar de ale noastre …

  17. dori

    Cred ca oricat de educati ar fi oamenii, in cazul unei astfel de stiri nu se pot abtine sa isi doreasca sa afle detalii intime, motive, sa isi doresca sa inteleaga ce s-a intamplat etc.
    Pe cine mai ajuta acum? Poate pentru EA a fost mai bine asa. Eu stiu ce inseamna sa simti ca nu mai poti, si cei din jur sa nu vada asta. Colegii si cunostintele (ca nu pot spune prietenii) sa vada o femeie implinita, care are tot ce cred ei ca e bine sa ai. Lor nu te poti plange. Chiar daca sunt persoane care te iubesc, nu vad sau nu stiu cum sa te ajute. Sunt obisnuite sa te vada puternica, intelegatoare, plina de rabdare, cu solutii pentru orice. Chiar daca incerci sa spui ceva, replica este „o sa rezolvi tu intr-un fel”.
    Am citit stiri, declaratii ale colegilor care spun ca sunt socati, surprinsi, ca EA se declara implinita, multumita etc. Poate incerca sa se convinga si pe EA ca este asa. Sau poate nu putea sa spuna altceva intr-o conversatie ocazionala sau la o petrecere. Ma intreb, daca s-ar putea da timpul inapoi, asa ca in filme, cati dintre cei care spun ca sunt socati, revoltati etc. ar putea sa faca ceva sa schimbe ce s-a intamplat.

  18. Nu mai pot discuta pe tema asta. Imi pare rau, am sa inchid comentariile.

css.php
Privacy Policy