Mami, să nu fii supărată că n-am luat medalie de aur
Ședințele cu părinții văzute de pe cealaltă baricadă nu-s nici pe departe așa de înfricoșătoare cum erau pe vremea când se ducea tata să-mi numere absențele în catalog. Dar rămân înfricoșătoare. Ieri am aflat că Irina va face 4 ani de școală primară și cinci ani de gimnaziu. Dacă aveți un copil de 6 ani care intră anul ăsta în clasa 0, aflați că vor da o evaluare la finalul clasei 0, pentru a intra în clasa 1. Pentru această generație, școala generală va dura 10 ani. 5 de școală primară, 5 de gimnaziu. Generația Irinei va trece prin examene de evaluare națională în clasa a 2-a, a 4-a, a 6-a și a 9-a.
Se reinstituie admiterea în licee pe următorul principiu:
Dacă numărul candidaților nu depășește numărul locurilor, sunt admiși cei ce au notele cele mai mari la evaluările naționale, adunate cu portofoliul care trebuie să fie doldora de diplome. Dacă numărul candidaților depășește numărul locurilor, se dă examen ca pe vremea mea, maică. Eu mă bucur că am scăpat de random computer care făcea numai tâmpenii. Veneau copii cu zece pe linie de la școala generală din Poplaca de Sus și-i băga computerașul la Sfântul Sava, că deh, avea zece pe linie. Acum nu mai e așa. Se face medie cu media pe toți anii (ouch), nota de la evaluare, cât primește pe portofoliu și cât ia copilul la examen. Mi se pare criminală și metoda asta, dar dintre două rele mi se pare răul mai mic.
Ce nu-mi place din ce am aflat
Portofoliul copilului conține diplomele obținute la concursurile școlare și extracurriculare. Dacă e copilul la cor și corul ia un premiu, diploma intră în portofoliu. Dacă nu joacă nici șah, nu face nici karate copilul, nema diploma, protofoliul lui va fi mai sărăcuț. Oricum, poate compensa cu concursurile școlare. Care nu-s totuna cu olimpiadele, nu, sunt concursuri pe bani organizate de firme. Eurojunior, Cangurul, Euclid, Piticot și alte nume mai mult sau mai puțin prietenoase. Taxa de participare e modică la prima vedere. 14 lei. Apoi afli că 14 lei costă o probă, și-s două probe. După care afli că aia a fost prima etapă, dar mai sunt două. Așa, costurile cresc exponențial. În comisie sunt persoane publice cunoscute nouă de pe vremea când ne trudeam cu Petrică și Năstăsescu toată vacanța de vară. Eu pe Năstăsescu nu l-am servit, dar pe Petrică îl visam și noaptea. Coșmaruri! Nu oricum. Dacă vreți să vedeți cam cu ce se mănâncă aceste concursuri, aruncați un ochi aici sau aici, măcar vă faceți o idee.
Ce mi se pare năucitor
Sistemul românesc avea note de la 1 la 10. La mine în clasă, se acordau 3 premii. 1, 2, 3 și câteva mențiuni. Ca să iei premiul 1 trebuia să ai medii de 10 și 9. Ca să iei premiul 2, preponderent 9. Premiul 3 ajungea la cei cu două medii de 8 maxim și restul 9. După, urmau câteva mențiuni. Și era bine. Învățam pe brânci, nu din prea mare și firească aplecare, ci pentru că asta era piesa, alternativa era să citim povești nemuritoare sau colecția Jules Verne.
Acum e altfel.
Nu mai există note la ciclul primar. Există calificative. Foarte Bine, Bine, Suficient, Insuficient. La sfârșitul anului, se acordă premii pentru excelență la ceva. Ceva poate să fie și excelență la desen, pe sistemul no child left behind. Toți trebuie că au un talent, să-l recompensăm. Aparent, nimic greșit în asta. Dar aici intervine buba cu portofoliul. Copilul trebuie să aibă CÂT mai multe diplome. Nu mai alergăm după note, de la a cincea în sus ne vor omorî notele. Acum trebuie să alergăm după diplome, pentru că, ni s-a explicat aseară, în clasele 1-4 foarte ușor adună diplome, de la a cincea în sus, adio, numai cei cu olimpiadele. Asta mi se pare greșit.
Clasele 1-4 ar trebui să fie ani în care copilul să fie atras către școală. Și poate sistemul de concursuri multe ar fi bun, să recunoaștem, cărui copil nu-i sclipesc ochii când îi zici că poate câștiga o medalie de AUR! Eh? Dar concursurile costă, se desfășoară sâmbăta, dacă ai pierdut o etapă mai poți intra la următoarea, dar nu la toate concursurile, unele-s semestriale, altele sunt anuale. Să fugim deci, la concursuri. Am aflat că se face pregătire la un liceu (parcă Nichita Stănescu, sper să nu spun tâmpenii) pentru un concurs de matematică, se lucrează intensiv în week-end.Cu copii de clasa 1.
Când era la grădiniță, Irina avea timp pentru balet, dans, teatru, desen, modelaj, pictură, înot, role, patinaj – nu toate deodată, pe rând, în module, nu mai mult de două pe săptămână. Acum nu mai are timp de nimic. Doar școală și teme. Și i se pare ciudat că nu mai merge nici la dansuri, nici la arta actorului, nici la înot… Când să meargă? Din cauza iernii, a ratat două concursuri. Pentru că aceste concursuri sunt formulate de adulți care nu mai predau la clasa 1, prima ei participare la Eurojunior a fost un dezastru. A făcut 84 de puncte din 103. La unele dintre exerciții învățătoarea a trebuit să treacă de la un elev la altul să-i ajute, pentru că la 6-7 ani, chestia asta cu “încercuiește varianta de răspuns corectă” e năucitoare, ei abia dacă știu să citească, d-apăi să mai țină minte și la ce întrebare trebuie să răspundă. Iar pentru a-i departaja pe cei cu 100 de puncte – deci premiul 1 de cei cu 103 puncte – deci medalie de aur, au folosit onor-comisia un exercițiu de desen. Realizați un desen din figuri geometrice. Cei ce au desenat frumos, îngrijit, au colorat fără să depășească, au primit 3 puncte în plus.
Irinei nu-i mai place să coloreze. A tot colorat, de la 2,5 ani la 7, mii de planșe. Le am în dosare. Și când a venit și mi-a ținut speech-ul de final de concurs Eurojunior, n-am avut ce să răspund. Irina a zis așa.
– Mama, să nu te superi că n-am luat medalie de aur. Până la urmă important e că am participat. Nu m-ai învățat tu așa? Important e să participi.
Acum trebuie să găsesc o metodă să-i explic că de la 7 ani în sus, diplomele de participare nu mai valorează nimic, sunt doar o hârtie, care nu înclină deloc balanța în favoarea ei, la o eventuală departajare pentru un loc la liceu. Și miile ei de desene, păstrate de mine cu religiozitate în dosare mutate în cinci case de-acum nu contează la portofoliu. Deci, copilă, munca ta e vax. Ia la mama niște minimarțieni, ia de-aici și niște cavit, niște lecitină și să băgăm matematică intensiv, că dai peste prof dr univ membru corespondent al Academiei Năstăsescu. Cam trist.
Related Posts
Tags
Share This
Of, ce postare depresiva 🙁 Pe mine ma ingrozeste sistemul nostru educational, goana asta dupa premii si diplome, dupa note si participari. Si intre toate acestea, invatatul unde mai e? Unde anume, in ce punct, in ce semestru se straduie cineva sa ii trezeasca celui mic pasiunea pentru scoala si pentru invatat? Mi-e sila de tot, mai am si eu trei ani pana atunci dar deja fac atacuri de panica.
Ah nu te irosi de acum, lasa, faci direct atac de cord atunci.
Nu te stresa..in 2 ani se va schimba, din nou, radical totul…nu e asa mereu?
Nina, asta ma sperie si mai tare, perspectiva ca in 2 ani se razgandesc si o luam altfel de la capat. Imi place sa stiu ce am de facut, urasc bajbaiala.
Draga Ada…m-am cam speriat din ce am citit..Adica Irina e in clasa 0 si are teme si lectii?Sebastian e clasa 0 si e doar o joaca la ei..invata doar alfabetul si sa scrie literele matematica adunari scaderi simple.Dar…sistemul de invatamant suedez lasa de dorit fata de cel romanesc..
Irina e in clasa 1. Si are multe teme in fiecare zi.
Vax!
Si in definitiv pentru ce sa stresezi copilul? Ca sa ajunga la un “liceu bun”? De ce sa ajunga la un “liceu bun”, ca sa poata intra la o “facultate buna”? In Romania? Nu exista asa ceva.
Eu as lasa si incuraja copilul sa isi urmeze pasiunea indiferent unde duce ea, pentru ca numai din pasiune facem lucruri extraordinare si suntem cu adevarat buni si eficienti. Si cand va veni timpul facultatii, exista nenumarate alte meleaguri cu facultati cu adevarat interesante si de calitate catre care se poate indrepta. Pentru unele va trebui sa isi dea SAT, pentru altele este suficient portofoliul. Doar ca portofoliul asta e format din exact ce l-a pasionat pe copil si a facut cu drag, nu din escrocheriile astea de concursuri si nici din ce dicteaza dinozaurii din “invatamantul” romanesc.
pai: nu e liceu bun, nu e anturajul bun, ca si-asa liceu bun nu mai e ce-a fost; nu e anturaj bun – incep povestile rele, drogurile etc
Probabil ca solutia e undeva la mijloc. Un liceu asa-si-asa. Dar pana la liceu?
Ada..adica Sebastian la 7 ani e in clasa 0 si e in urma cu un an scolar fata de sistemul scolar romanesc??
Da.
In aceaste conditii, imi doresc sa emigrez!
Cristina, nu stiu daca e un motiv suficient, dar adaugat si la celelalte, e posibil sa fie declansatorul.
Vai de mine ce ma asteapta! Imi vine sa-mi iau copilul in brate si sa-l ascund de toata nebunia asta. Astia nu au auzit de copilarie?
E aberant, mai bine era pe vremea noastra!
Mi s-au inmuiat picioarele citind… Am inscris-o pe fiica-mea la scoala in clasa 1-a si mi-e frica de ce va urma. As vrea sa imi impun atitudinea de care vorbeste Ina, sa las copilul in pace, asa imi doresc si totusi observ ca acum, la pregatitoare fiind, nu reusesc intotdeauna sa fiu cat de relaxata ar trebui sa fiu.
M-am tuflit de tot! Mi-e groaza de ce ma asteapta! Acum facem de toate, in fiecare zi avem cate o activitate, dar din toamna nu stiu ce vom mai face! Sistemul e prost, si nu face decat sa bulverseze atat parintii cat si copiii!
Cross that bridge when you get to it.
Se poate sa jonglezi cu sistemul dar iti trebuie nervi si rabdare..si eu posed una bucata mandra in clasa I:))primul lucru ca parinte este sa fii bine informat ca sa poti sa-ti ajuti copilul..si a mea a participat la eurojunior,smart si cangurul pana acum…si la smart la limba romana a luat 100 de puncte la proba de baraj…mai urmeaza si editiile de primavara:((…eu recunosc ca o pregatesc pentru ele facand subiectele din anii trecuti dar asta doar cand este odihnita si nu mai mult de jumatate de ora…ca activitati extrascolare merge la cursuri de teatru luni si vineri la baschet…dar avem noroc ca invatatoarea lucreaza multe cu ei in timpul celor 4 ore si temele sunt putine….dupa parerea mea indiferent de sistem un copil bun, sustinut isi gaseste locul potrivit!
Da si noi am incercat cu subiectele de anul trecut de la Euclid. Nu erau imposibile. Doar ierbos formulate unele intrebari. La 7 ani sa ii ceri sa faca asocieri d-astea complicate de genul: ai 10 lei, merele costa 1 leu, bananele 2 lei, portocalele 3 lei, ce poti cumpara fara sa mai primesti nici un rest – si sa aiba variante de raspuns de la a la d… asta mi s-a parut cam mult.
a) 10 mere
b) 8 mere, 1 banana
c) 7 mere, 1 portocala
d) 6 mere, 2 banane
e) 5 mere, 1 banana, 1 portocala
f) 4 mere, 3 banane
g) 4 mere, 2 portocale
h) 3 mere, 2 banane, 1 portocala
i) 2 mere, 4 banane
j) 2 mere, 1 banana, 2 portocale
k) 1 mar, 3 banane, 1 portocala
l) 1 mar, 3 portocale
m) 5 banane
n) 2 banane, 2 portocale
Deci 14 raspunsuri posibile (dintre care 4 in care apar toate fructele).
si de ce ii naucesc asa tare cu invatatul si premiatul?… au creat cumva locuri de munca pentru genii… (sau pentru bulversati mai degraba)?…is scarbita, personal n-o sa-mi alerg copilul la nici un concurs, decat daca vrea el si daca e obosit de teme, le lasam naibii si ne jucam… in fond activitatea fizica e cea mai importanta la varsta lor, ca galbejiti de teme si stres nu-i vrea nimeni…
Oana, nu-l alergi dar concursurile se dau la scoala, uneori in timpul saptamanii. Ce faci atunci? Zici “al meu nu participa”?
Da, de ce nu? Iar daca insista careva ii spui ca ai motive de constiinta care nu te lasa. La biserica ti-au spus ca trebuie sa-ti iubesti si ajuti aproapele (cooperare), nu sa-i fi dusman (competitie).
Ah, asta mi-a placut mult. O s-o tin minte.
in clasa 1 s-a dus la Smart. A facut binisor, dar nu era prea atenta.
Intr-adoua s=a dus la smart, a facut perfect(da perfect, so la concurs si la baraj), asa ca n-eam dat seama ca e un concurs f usor.
s=a dus la Arhimede care e cel mai greu la varsta lor si a facut mediu.
a mai fost la euclid parca si a facut tot asa, vreo 85 din 100 si la Calator printre randuri, de limba romana combinata cu cunostinte despre natura si f putin mate distractiva si acolo a facut f bine, a luat premiul 2 pe municipiu la un punct de premiul 1, pricum prima de la ea din clasa.
Dar mi s-a parut nebunie totala.
Asa ca anul asta am dus-o doar la Arhimede unde a luat punctaj f mare, iar la a doua etapa deloc, pt ca a fost iarna si era bolnava si s-a simtit obosita.
Om mai vedea la primavara daca are chef de ceva, dar eu nu mai intru in jocul lor.
sa stii ca nu conteaza diplomele de 1-4. Si eu am crezut asa, conteaza doar cele de la gimnaziu.
si iti dau un sfat : Nu trimite copilul la concursuri de mate daca nu are inclinatie nativa spre asa ceva. Nu te oua ca poate cat de cat. Pentru sanatatea psihica, cat de cat dnu e de ajuns. ori zboara deasupra materiei fara efort, ori o lasi in pace.
Fortarea in copilaria mica face extrem de rau in viata de adult (citat din sot, care a fost profesor de la varsta de 13 ani. nu cred ca exista pedagog mai bun ca el in Romania, si nu ma laud aiurea)
Sabina, cu mine langa ea, explicandu-i regulile, s-a descurcat foarte bine la matematica. N-am de gand s-o chinui nicicum. La al doilea concurs la care a fost a luat 10 la romana 9 la mate. cred ca mosteneste aplecarea spre stiinte umaniste. nu-s foarte fericita, dar trebuie sa imi asum asta, de unde sa iasa matematiciana?
daca stapaneste materia de la scoala e arhisuficent.
restu sunt chestii de mai mult sau putin dresaj(s-au intalnit sau nu cu acel GEN de probleme, adica ii invata sa schematizeze: problema x se rezolva prin metoda y. Ceea ce contrazice total ideea de baza a matematicii : aceea de agandi fara scheme prestabilite)
Nota 9 la concurs e foarte bine, si sa stii ca oricine poate intelege matematica pana la un punct…..daca e explicata frumos. Nu ma refer la performanta aici.
nu te oua= nu de lua dupa faptul ca
🙂
Bine ai intrat in jungla scolara! E greu sa gasesti un echilibru, care sa nu te faca sa te simti vinovata ca nu ai sustinut copilul suficient (a se citi ca nu ai impins de la spate…) si a-i lasa timp sa copilareasca. E adevarat, se incearca in manuale sa para o joaca, dar copilul e greu de convins ca e mai util sa scire pagini intregi decat sa se joace, sau sa citeasca in loc sa vada un film. Ati jonglat cu atatea, veti reusi si cu astea. Ce-am invatat eu, in toti anii astia de scoala, e ca la scoala trebuie sa mearga cu placere. Ca daca au o invatatoare faina nu mai trebuie sa ii convingi tu ca trebuie sa faca temele. Si ca nu scoala e totul. Asa ca mai las-o la dansuri, si la teatru, si la ce-o mai vrea ea.
As lasa-o eu, dar cand?
Si eu am stat si m-am gandit un pic la ce voi cere in viitor copilului meu privind rezultatele scolare ( al meu are 4 ani astfel incat inca mai analizez teoretic problema). Am ajuns la urmatoarea concluzie : scopul final in tot acest iuresi consider ca este accesul la o facultate mai buna, in sensul ” mai grea” , gen medicina etc.. ( nu obligatoriu , daca copilul va dori sa fie un excelent tehnician dentar , de exemplu). Facultatile bune cred ca vor avea intotdeauna concurs de admitere , nu pe baza de ” dosare” . De asemenea , m-am gandit la un liceu ” curat”, in sensul ca nu trebuie neaparat sa fie in supertop. Nu ma ajuta la nimic daca va face Caragiale si va sta intr-un mediu de 80 % drogati ai caror parinti sunt plecati prea mult in strainatate si habar nu au ce fac copii lor. ( eu am terminat acum 18 ani Mihai Viteazul asa ca nu mi-ar fi greu sa” visez” la un liceu cu ” fite” dar in prezent anturajul ma sperie mai tare). Asa ca una peste alta consider ca mai important va fi sa invete “acceptabil” si sa incerc sa-i dezvolt o dorinta de cunoastere , o ” curiozitate” care sa-i sustina simtul autodidact ( asta nu stiu inca cum voi proceda) si sa-l las sa aiba si cateva activitati sportive , culturale , nu stiu , ceva care sa-l incante, in detrimentul teancurilor de lectii , si sunt convinsa ca avand o baza buna , atunci cand va fi momentul sa invete pentru facultate o va face fara sa fi fost vreun super premiant in clasa 0. Consider ca este important sa-i trezesti un pic simtul de competitie, asa cum a spus si cea mica , bine ca a participat, dar nu sa intri intr-o competitie ” disperata” alaturi de ea, in detrimentul unor activitati care-ti dezvolta abilitatile sociale . Se stie ca cel mai important este sa ai o inteligenta sociala , o inteligenta emotionala si abia la urma, consider eu, vine dezvoltarea inteligentei academice. Iti doresc succes in gasirea unei cai de ijloc
Sandra, clasa 1 este un soc. Nu atat pentru copil, cat pentru parinte. Deci, pana la liceu, trebuie sa supravietuim generalei. Eu nu pot intra in competitii cu ea si adevarul e ca iarna, in afara de patinoar si eventual teatru, cam hibernam si inainte. O sa vedem cum facem, de luni incep serviciul si Irina revine in custodia mea (pana acum o ducea si o aducea Laur). Probabil vom reusi sa aranjam altfel zilele.
Un elev care nu e corigent ar trebui sa ia lejer 70-80% din punctaj la acele subiecte. Nici nu se compara gradul lor de dificultate cu ce a fost la abc in ultimii ani. Asa ca nu va speriati prea tare.
Asa o fi, vlad. Deci, daca Irina a luat 84 de puncte, pot sa stau calma, e chiar deasupra liniei.
Da, poti sta calma…
Ah, dar concursurile si diplomelele pornesc de la gradinita… am zis ca nu-i adevarat! Ma si mir ca nu le baga si pe ele in portofoliu! Si, vai, ce importanta acorda parintii (unii) spiritului de competitie pe care-l dezvolta copiilor de gradinita… Vreo doua luni am iesit din schema, deci si din a treia etapa de concurs (inevitabil, trebuie sa se fi continuat si in sem. al II-lea).
Da, dar alea de la gradi nu se pun.
da, trist. sunt de acord cu ce spune mai sus Sandra, trebuie gasit un echilibru si daca baza e buna (noi ca parinti suntme singurii care ne putem asigura de asta), atunci la facultate ii va fi mai usor.
succes!
Merci, Luminita!
nu am copii, asa ca va rog sa ma iertati ca ma bag.
dar am o colega cu copil in clasa a VIII-a si in gimnaziu se pare ca e la fel de tragic. teoretic suna bine media anilor de gimnaziu (cati or fi pana la urma), dar eu imi aduc foarte vag aminte de orele de fizica si chimie din gimnaziu si ce-mi amintesc e ca nu pricepeam nimic si aveam numa’ zece (niste calcule, niste formule invatate pe de rost si aplicate standard). abia in liceu s-a mai ridicat ceata. ce sa mai vorbim de desenele si picturile mele de la orele de desen-ar fi ingrozit si un orb. iar la sport….. Dumenezeule mare din ceruri. daca as fi fost notata dupa rezultate si nu dupa efortul depus, ramaneam repetenta din cauza de sport. cred ca si azi as fi fost inca prin clasa a V-a.
ok, mate, romana-invatam ca stiam ca m-asteapta un examen, biologia am priceput-o, asa ca nu era chiar tragedie, istoria mi-a placut, geaografia eram cam toceala si desenat o harta (as fi murit fara indigo), la limbile straine ma straduiam, dar alte materii nu-mi amintesc din gimnaziu. si acum conteaza de nu se poate. mai ales la scolile “bune” unde elevii sunt “arsi” la note.
si asa ajung elevii de la poplaca (unde profesorii pun notele de 10 sau 9 la desen, sport sau mai stiu eu ce doar daca elevu’ s-a prezentat la ora) la liceele din orase sau la liceele “bune” din bucuresti si elevii care chiar au fost chinuiti pica cine stie pe unde.
n-am copii inca, dar cred ca m-apuc de pe acum de pus la bani la ciorap pt o scoala privata (de emigrat nu prea ma vad in stare) (cel putin de la gradi pana in gimnaziu, inclusiv). eu nu cred ca as fi reusit sa supravietuiesc stresului care e acum gimnaziul (si mie chiar mi-a placut sa invat si sa citesc) si n-am de gand sa cer copilului meu ceea ce eu n-as fi in stare.
Principiul tau este foarte bun. Ma gandesc insa ca multe din lucrurile pe care spuneam ca n-am sa le fac cu sau pentru sau in privinta copilului meu, am ajuns sa le fac. Dar ai dreptate, perspectiva e sumbra.
Totul o sa fie bine. La mine cat am trecut prin 12 ani de scoala s-a schimbat sistemul de nu mai stiu cate ori, totul culminand cu mirobolantul Bac din ’11. Cum spunea cineva mai sus, cu sistemul se poate jongla. In clasa a 12a nu am invatat aproape deloc(si asta e un eufemism) si am luat 9.40 media finala (si asta era dintre mediile mici).
Nu are legatura daca scoala e buna sau proasta, la o scoala “proasta, de cartier” am cunoscut niste profesori geniali si prieteni care ma tin de ani buni, iar la un liceu bine cotat am dat de niste profesori..important e sa ii placa sa invete si sa ii placa ce face; oricum, cultura generala nu se face la scoala, ci din munca individuala acasa. La scoala majoritatea orelor sunt tratate (daca sunt, ca in liceu jumate nu le faceam) cu cel mai mare dezinteres si o imensa lene de ambele parti.
Nu e dracul chiar atat de negru, e doar nevoie de mult calm si multa luciditate. Succes!
Oaki, tu ai trecut puntea asta, sper sa zic si eu la fel peste 12 ani.
oaki, de ce ti-ai sters blogul?
mai exista si scoli particulare, de genul Montessori – incercati o alta abordare, inca de la gradi!
E adevarat, dar trebuie sa ti le si permiti.
Ada, stii cum se vede toata nebunia asta cu invatamantul romanesc de la noi d-aici din strainatati? De neinteles.
Cel putin in Belgia, 85/100 e o nota foarte buna, chiar foarte buna, copiii se bucura (s-am invatat s-o apreciez si eu, dupa ce m-am adaptat la mediu).
In schimb, absolut toti copiii prietenilor si rudelelor din Ro, au 10 pe linie sau almost. Toti! Toti sunt genii, nu stiu cum i-am gasit :-). In BE, i-ar da la televizor, ca-s unul, doi pe generatie, la nivel national :-).
Poti tu sa-mi rezolvi paradoxul asta :-)?
Si noi implinim 7 ani si mergem din toamna in clasa I. Constat si eu aberatiile unui sistem care, ca toate in lucrurile in Romania, se schimba “de maine” fara a se studia vreo clipa impactul asupra cetatenilor.
Abordarea mea va fi cam asa:
– de evitat spiritul exagerat de competitie intre copii, adica vom participa la concursurile care ni se potrivesc talentelor si dispozitiilor de moment desigur, fara a “vana” medalii, INDIFERENT DE CONSECINTE;
-voi marja pe cat de fun este sa poti descifra orizonturile care-ti aduc satisfactii ale lumii acesteia, adica exploatez curiozitatea nativa a TUTUROR COPIILOR;
-vom face activitati intra sau extra sau cum or fi ele de muzica, desen, sport, incercandu-le pe cele mai potrivite caracterului, abilitatilor si bugetelor noastre;
-ne vom bucura si entuziasma de fiecare moment placut al vietii noastre si ne vom adapta oricarei situatii pe care viata ne-o trimite spre rezolvare.
Cam atat pt acum. Daca voi mai avea ceva de spus voi reveni cu detalii din practica de scolar de clasa I.
Va doresc tuturor sa incercati sa va stresati cat mai putin si de asemenea, nu comparati copiii!!!!
Nu stiu în ce măsură chiar contează respectivele portofolii, în special la ciclul primar. Cred că sunt mai degrabă un mod prin care învățătorul cuantifică, pentru el si pentru părinți, evoluția copilului. Când băiatul meu era în ciclul primar, desi portofoliile nu erau obligatorii sau importante, ca acum, pe legea nouă, erau totusi folosite. Când mergeam la scoală, dacă doream, la sedințe cu părinții sau cu altă ocazie, învățătoarea ne arăta respectivele portofolii, care conțineau diverse fise de evaluare, teste, desene, etc. Mi s-a părut o idee bună si faptul că în ciclul primar, la sfârsit de an scolar, fiecare copil primeste măcar o diplomă: plecau cu toții fericiți acasă, ceea ce eu cred că e important la copiii de ciclu primar. Niciodată nu am privit sistemul acesta cu protofolii, activități extracuriculare s.a, drept concurențial, ci chiar dimpotrivă. sistemul de demult, cu care am crescut noi, era mult mai concurențial: note, medii, premiul I cu coroniță etc. Nu cred că trebuie să te stresezi să strângeți diplome – pentru ce? Chiar nu contează, doar accesul la gimnaziu nu e determinat de numărul diplomelor obținute în ciclul primar! Poate ați nimerit voi o învățătoare mai competitivă…
la ciclul primar, portofoliile sunt puncte pt invatator. cu cat sunt mai multe diplome la calsa, cu atat mai bine pt cadrul didactic. la admitere nu conteaza, abia dintr-a 5-a.
@Ada O sa treaca intr-o clipita, si eu am avut socul asta:D
@vlad, nu l-am sters, exista inca. Nu prea am mai scris pe el.
Buna ziua!
Incep prin a va spune cat de mult va apreciez scrisul, copiii si taria de caracter. Se vede la ochiul liber, dupa maxim 3 postari, ca sunteti o femeie EXTRAORDINARA. O femeie care stie ce isi doreste de la viata, stie cum sa creasca mandrete de copii si stie sa fie exact asa cum ar trebui sa fie copiii din ziua de azi. Mi-am permis sa va adaug in lista de bloguri pe care o citesc pe blogul meu, ca sa pot urmari ce lucruri frumoase ati mai scris:)
ONTOPIC: I-am aratat si mamei mele postarea. A trecut multa vreme de cand eu am fost in clasele primare (acum sunt primul an de facultate), dar sa stiti ca si atunci ne innebuneau cu “reformele”lor stupide si fara sens. A trebuit sa dau un examen in clasa a 4-a, la 3!! materii, pentru intrare in clasa a 5-a. Examenul respectiv era pentru -vezi Doamne-, sa vezi daca intri la clasa a 5-a A, la B, la C, sau la D.
Dupa care, in a 8a, cu examenul de capacitate (am fost ultima generatie care a prins examenul asa cum este el)
La examenul de BAC, in 2011, am prins reforma cu bac-ul de 3 materii. Cea mai mare prostie, ne mai miram ca se indobitocesc elevii. Nu a fost o problema pentru mine, dar s-au vazut rezultatele, mai ales la proba de limba si literatura romana.
E trist… ma uimeste din ce in ce mai tare. Nu zic ca un copil nu trebuie sa fie competitiv…Dar despre ce competitie vorbim in clasele 1-4?
As mai scrie o gramada, dar nu doresc sa fiu plictisitoare.
O seara extraordinara!
Ma intristeaza trendul asta tot mai vizibil intre parinti, de a ignora rigorile unui program scolar solicitant doar pentru a lasa copii sa… copilareasca. Asta e o mentalitate care “antreneaza” hoarde de mediocrii (in cazul fericit) sau de dobitoci (in cazurile mai putin fericite). E o moda occidentala profund tembela insa care prinde la parintii romani din acelasi motiv pentru care prind o multime de alte “valori” straine – o generatie de dezorientati incepe sa faca copii si isi proiecteaza frustrarile asupra lor.
Copii au nevoie de disciplina si ocuparea integrala a timpului cu activitati potrivite varstei lor. Intre aceste activitati, contactul cu stiintele exacte este esential. De prea multe ori am auzit marota “n-are talent pentru matematica”. Nu exista asa ceva! Exista doar parinti inconstienti care isi cresc copii pentru a deveni sclavii celor care, in loc sa piarda vremea “invatand cand si ce au chef” au trecut printr-un proces sistematic si riguros de educare.
E trist ca n-am vazut nici un parinte argumentand pentru invatare, insa exista o multime care ciripesc voios despre cum o sa-si ajute copii sa ramana niste ignoranti care fac lucruri cand vor si daca vor. Parinti care declama lipsa de aptitudini in loc sa formeze aptitudini.
Doamna, pluralul nearticulat al adjectivului mediocru este mediocri si nu mediocrii. Cred ca “programul scolar solicitant” pe care il propovaduiti ar putea sa contina si un strop de gramatica a limbii romane pe langa “stiintele exacte”.
Asta e tot ceea ce puteti articula in legatura cu spusele mele, referinta la un typo? 🙂
E simptomatic pentru o anumita tipologie: cineva ne spune ca nu facem ceva bine; noi nu vrem sa fim scosi din barlogul caldut al preconceptiilor noastre; in consecinta ii gasim aluia o hiba, ca sa putem sa ne spunem ca vorbeste prostii. Excelent, keep it up! 🙂
„copii au nevoie”, „să-şi ajute copii” sunt tot typos?
nu inteleg Mirela, la ce te referi?
Pardon, acum inteleg, scuze, am vazut comentariul tau in admin si nu pricepeam unde naiba am scris eu gresit!