Maple Town sau vremea siropului de arțar
Lia și Irina sunt în vacanța de martie (March Break) până săptămâna viitoare, așa că l-am rugat pe Laur să își ia și el două zile libere să mergem pe undeva cu fetele. E vremea la care se colectează siropul de arțar, care e bun numai până înmuguresc copacii. Când apar mugurii, gata, se închide mustăria, că nu mai e bun siropul. Am mers, la invitația unor prieteni noi, la Maple Town, la vreo 30 de minute distanță de unde locuim. Deși a fost destul de frig, am petrecut o dimineață agreabilă în pădure și am aflat o mulțime de lucruri despre siropul de arțar.
Siropul de arțar se face din seva arțarului, care e colectată cu ajutorul unor țevi mici înfipte în trunchiurile copacilor. E nevoie de o alternanță de temperaturi pozitive ziua cu temperaturi sub zero grade noaptea pentru ca seva să înceapă să circule în cantități mari prin trunchiul copacului spre ramurile mai tinere. Doar copacii care au ajuns la o anumită dimensune sunt potriviți pentru colectare. Cei prea tineri riscă să moară dacă li se ia seva. E nevoie de 40 de litri de sevă pentru 1 litru de sirop, obținut prin fierbere. Concentrația de zahăr din siropul de arțar este de 67%. Bomboanele de arțar sunt extraordinar de dulci, pentru că se obțin prin evaporarea completă a apei din siropul de arțar, ceea ce duce concentrația de zahăr undeva peste 90%. După mica demonstrație despre confecționarea bomboanelor, toți copiii au primit câte o fărâmiță în palmă și apoi au fost sfătuiți să aleagă un copac de care e legată o găleată albastră și să îl ia în brațe, să-i mulțumească pentru bomboană, dacă le-a plăcut. Irina noastră s-a dus glonț să ia copacul în brațe.
E o tradiție canadiană plimbarea printre arțarii din care se colectează seva pentru sirop, urmată de o vizită la cabana cu clătite, unde se vinde și cidru cald, și ciocolată caldă și cafea și cârnăciori. La Maple Town sunt și expoziții cu păsări de pradă și prezentări din oră în oră. Sunt locuri de joacă ridicate din baloți de paie sau colibe construite din crengi de copac, dar cea mai interesantă este plimbarea cu caii sau cu tractorașul, prin pădure. Noi am ales caii, ne e dor de Rafael și de Decebal, și așa i-am cunoscut pe Ollie și Audacity, doi cai dintr-o rasă adusă din Franța, uriași pe lângă prietenii noștri de la Tărâmul Zmeilor. Lia a făcut ochii mari când a auzit că pe astfel de cai călăreau cavalerii cu armură. Nu e de mirare, caii erau zdraveni și numai buni de purtat glorii pe spinare.
N-am mai intrat și în hambarul unde erau iepurași și alte animale mici, înghețaserăm prea tare. Dar a fost o bucurie mare să stăm la aer o dimineață întreagă, sub un cer senin, senin, cu nori parcă desenați și puși cu mâna pe cer, și să vedem copiii râzând din toată inima.
Ne-a plăcut, o să ne mai ducem.
Un filmuleț
Și pozele noastre…
Ce frumos ati petrecut!
A fost tare frumos.
Frumos!Să mai aveti parte!
Ce poti gati cu siropul de artar? Sau cum se foloseste mai exact….Am primit si eu o sticluta si de atunci sta mai mult in “vitrina” decat sa aiba un final culinar.
Cristina, e un fel de miere, poate un pic mai lichida. Se pune peste vafe belgiene (waffles) sau peste clatite pufoase.