Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată

9 Feb 2012 by

Ieri a fost o zi cum n-au fost multe. Lia nu s-a mai supărat ori de câte ori ieșeam din cameră. O place pe bonă, se lipește de ea, bona o pupă și o drăgălește. Lia îi zâmbește și întinde brațele spre ea, ba ca să se ceară luată pe sus, ba ca să o atingă. Mai liniștită în privința asta, am luat-o de o aripă pe Sora cea Mare și ne-am înființată acasă la (ex) cumnată-mea, pe care, vă vine să credeți sau nu, o cheamă Irina. Da, și Vuțescu. Coincidență. Stă la cinci minute de noi, mare bucurie pentru ambele verișoare care duc lipsă de prieteni. Nu redau dialogurile halucinante dintre fete, n-are rost, concluzia e că la început Maria n-a vrut să se joace cu Irina mea, ba mai mult s-a băgat sub pat, de unde am scos-o punându-mă eu însămi în patru labe și prefăcându-mă foarte speriată de domnișoara Leuță care dădea să mă gheruiască și să mă muște. Până la urmă s-au dezghețat apele, s-au jucat fetele și eu m-am trezit față în față cu biblioteca Irinei celei mari. Și-n ea, mări, ce trona? Persepolis-ul lui Marjane Satrapi, despre care tocmai citisem că vine sâmbăta asta la București. Pot s-o iau, zisei? Desigur, mi s-a răspuns.

Iată-mă, mergând liberă ca o pasăre cu o singură aripă, pe străzile Bucureștiului înghețat, eu și cartea cu denzi besenate despre copilăria, adolescența și devenirea întru feminitate a Marjanei, născută și crescută în Iranul scufundat în războaie. Mi-am amintesc întrebarea lui Petreanu pentru potențialii angajați: și, cum se scrie corect, Iran sau Irak? Râd și  nici nu mai bag în seamă picătura de apă ce mi se prelinge pe frunte și îngheață până reușesc eu să traversez bulevardul. Baba aia de 93 de ani de am văzut-o zilele astea pe facebook pozând și cugetând că lucruri faine se întâmplă dacă ieși din casă, baba aia, zic, avea dreptate.

Ajung acasă, mă furișez în camera Irinei, hotărâtă să nu mă las până nu citesc, în fond cel pentru care fusese cumpărată cartea o terminase într-o oră. Stranie senzația de a ține în mână un cărțoi de benzi desenate alb-negru, despre femei cu văl și brigăzile de cuvioase. Am devorat-o trecînd dintr-o cameră într-alta, să nu mă prindă Lia, să nu mă simtă că-s în casă, să nu jelească iar.

Spre norocul meu, a dormit două ore, de la 4 fără zece la 6 fără zece. Am reușit să termin cartea aseară, în timp ce-i fierbeam Irinei pastele pentru cină. Cum a fost cartea asta?

Ați băut vreodata cafea cu cardamom? Cardamom-ul are un gust ciudat, astringent, spre iute. Combinat cu cafeaua, devine înțepător. Așa e cartea asta. Așa am simțit-o. Ca după un post lung de cafea de orice fel, încheiat pe neașteptate cu o ceașcă fierbinte de cafea cu cardamom. N-am crezut că am să o pot citi până la sfârșit, la un moment dat desenele îmi jucau prin fața ochilor. Există și un film de animație făcut după această carte. N-aș vrea să-l văd. Nu e o carte de citit pe vremea asta, deși pentru mine, ca orice carte cu război, a fost încă un prilej să mă gândesc ce fericită sunt că n-am trăit astfel de grozăvii.

Lia s-a jucat frumos cu tati seara, Irinele și Maria s-au mutat de la ele la noi, Maria nu se mai dădea dusă, Lioara nu se dădea culcată. Și-a scos pârleala pentru ziua cuminte și liniștită azi noapte. S-a trezit la 12, la 1, la 4 la 7. În dimineața asta am servit o cafea sărată. Nu că aș fi confundat eu zahărul cu sarea, dar am citit postarea Irinei pentru Bogdan și dintr-o dată cafeaua mea a devenit sărată.

Sunt zile frumoase, iuți, sărate, astringente, cu Irine mai multe decât bănuiam că am, cu Marii, cu Marjane și cu benzi desenate. Dar e frig și trebuie să ne luăm ghete noi. Îmblănite.

Related Posts

Share This

10 Comments

  1. Iris

    Eh…si eu tot sarata am baut cafeaua, citind postarea ta si postarea Irinei…Multumesc!

  2. Iris

    Ai tu un fel anume de a povesti…la ultima fraza am lacrimat, asa frumos ai concluzionat! Poate-s eu prea sensibila 🙂

  3. Iris

    Ultimul paragraf, a, vrut sa zic 🙂

  4. Xelomon

    Cartea asta m-a impresionat si pe mine, si nu doar ptr ca a fost prima carte in imagini. E ironica, e comica, e usurica, e usor de citit. Totusi cuprinde atatea chestii serioase si profunde care-ti incretesc nitel parul de pe maini.
    M-am considerat norocoasa ca m-am nascut in Ro citind-o. Vreau si continuarea cartii.

  5. Cartea e superba 🙂

  6. Mihaelaf

    Noroc ca am sorbit ultima picatura de cafea in momentul in care am inceput sa citesc postarea,caci devenea sarata si cafeaua mea in primul rand la fiorul care ma trece citind despre programul de somn al Liei.Adica nu s-a terminat cu noptile nedormite??? Vor mai veni altele ?Nuuu…..

    • Aaaa cum sa-ti spun eu… nu s-a terminat. Nu. Deloc. e tot rau, din ce in ce mai rau. Doar ca nu mai vorbesc prea des despre asta. azinoapte a fost 12.30, 4, 7. Dar exista si o parte buna, uite, in dimineata asta la micul dejun le-am servit alor mei paine calda pusa la copt la 4.22- la 8 fix a fost gata. Sunt un soi de zana eficientzei incognito.

      • Mihaelaf

        Da…tu oricum esti o zana!Uite, noi i-am implementat lui Tudor (5luni)programul de somn descris de care Dr Marc Weissbluth in cartea “Healthy Sleep Habits,Happy Child” – carte ce nu se gaseste in Rom ,si bineinteles nu e tradusa – asta nu e o problema mai ales pt tine.Posibil ca tu deja sa fi probat si tehnicile de aici,la noi si la un prienten a functionat -Tudor doarme de la 4 luni 12 ore pe noapte plus inca aprox 5 in timpul zilei neleganat neplimbat ,pus in patut pur si simplu.

        • Mihaela, o am pe kindle. Din pacate nu tine. Am incercat, a mers o vreme, pe urma s-a stricat ceva, nu stiu ce. Potrivit unei alte carti – Bedtiming de Isabela Granic si Marc Lewis – ne aflam intr-o perioada in care orice am incerca e degeaba. Trebuie sa mai stam pana implineste un an si e pregatita din punct de vedere psihic pentru sleeptraining. Acum nu e. Prea multe emotii. Daca poti sa o iei si pe asta ia-o. Sper sa n-aveti nevoie si Tudor sa doarma bine pana la adanci batranete.

css.php
Privacy Policy