Mary Poppins se întoarce

5 Jan 2019 by Ada

Oh, how bittersweet. Cam atât pot să zic. M-am dus la film cu bucurie, îmi place foarte tare Emily Blunt și știam că orice i se va da de jucat, va juca bine. Lin-Manuel Miranda nu era neapărat pe lista mea de favoriți, dar Meryl Strip și Colin Firth și, ce surpriză, Angela Lansbury și Dick van Dyke în distribuție, mi s-au părut suficiente argumente să îi dăm noii Mary Poppins o șansă. 

N-am să vă spun povestea, nu vreau să vă stric plăcerea. Vă spun că și de data asta Mary Poppins îl salvează pe domnul Banks, și că după ce am văzut Saving Mister Banks și am aflat povestea lui PL Travers, ca adult, niciodată nu am să pot să nu văd detaliile prin această lupă. Mi-au dat lacrimile la un moment dat, moment pe care nu vi-l dezvălui, că poate voi sunteți mai tari de inimă. 

Am rămas cu impresia că scenariștii au lăsat în aer câteva firișoare narative, care parcă nu   s-au legat frumos până la sfârșit. Pe o scară de la 1 la 10 aș da filmului ăstuia un 7.  E frumos jucat, copiii care i-au interpretat pe Anabel, Georgie și John au făcut o treabă nemaipomenită. Dar Meryl Strip, the Meryl Strip, e protagonista unuia dintre firele narative care nu se leagă de nimic, un pic inutil și grotesc. Colin Firth ca bad guy m-a lăsat cu o strângere mare de inimă. A fost o bucurie să o revăd pe Angela Lansbury preț de câteva minute la finalul filmului, în rolul vânzătoarei de baloane. 

Animațiile sunt frumoase, muzica la fel, Emily Blunt e foarte bună, așa cum mă așteptam, n-ar fi putut face nimic în plus, așa i-a fost scris rolul. Spre deosebire de Julie Andrews, Mary Poppins jucată de Emily nu e neapărat sursa magiei, cât mai degrabă persoana care ține telecomanda care pornește magia. Asta e poate frustrarea mea cea mai mare. Că nu mi-aș fi închipuit-o pe Mary Poppins doar pe post de observator și chibiț. 

Sunt momente un pic prea lungi și una din scenele animate e cam înspăimântătoare. Lia se făcuse mititică în scaun, dar a trecut cu bine peste moment. Irina a sesizat și ea că nu era nevoie de suspansul de acest gen în așa un film frumos. Poate că totuși avem tendința să citim prea mult printre rânduri, și copiii nu fac asta, de-aia nu se sperie așa ușor de povești în genul celor scrise de frații Grimm, pe care eu, ca adult, le evit.

În loc de coșari avem acum lampagii care o însoțesc și o ajută pe Mary Poppins. Și ca de obicei filmul se termină cu bine, într-o frumoasă zi de primăvară când pomii sunt în floare pe Aleea Cireșului. 

Merită să-l vedeți? Absolut. O să vă dezamăgească? S-ar putea. Criticii de film nu au fost foarte generoși cu “Mary Poppins se întoarce”. 

Noi am simțit nevoia să despicăm firele în patru după film. Lia a fost absolut fermecată și cred că e un bun prilej să îi pun cărțile în brațe și să o motivez să citească și altceva decât cărticelele cam fără cap și fără coadă recomandate pentru vârsta ei. Eu nu pot să nu mă gândesc la autoare și la felul în care oameni așa de bogați pe dinăuntru sunt atât de dificili în viața reală. 

Sper să vă placă să îl vedeți și să îi puteți trece cu vedere stângăciile.