May your skies always be blue

5 Aug 2013 by Ada

Mi s-a spus că-s curajoasă să fac astfel de cadouri. Desigur, paranoia mea dansează Charleston de ceva vreme, de când mă tot gândesc ce să-i mai dăruiesc. Ferrari i-am luat, studioul foto i l-am mobilat cu ce m-am priceput şi eu de-a lungul timpului, metoda aia de chitară n-a deschis-o de la Crăciun, chitara rece, check, cureaua pentru chitara rece, check… ce ar mai fi rămas. 

Dacă eram mai înstărită i-aş fi cumpărat tot cursul de pilotaj, cel în urma căruia ar fi căpătat brevet. Dar nu-s. Aşa că ne vom mulţumi cu o singură amintire, o amintire de 20 de minute, cândva, în vara asta, la Şirnea, după ce ies avioanele din revizie, când îşi va rezerva zborul şi va merge cu instructorul ăla despre care am auzit că n-a avut până acum nici un accident. Poate că aş fi scris alt text pe poză, dacă m-aş fi priceput. Dar nu mă pricep. Aş fi scris “Să ai mereu ceruri senine şi plafon jos de nori” sau ce le-o mai plăcea zburătorilor să auză. 

Aşa că scriu aci, nu că nu i-aş fi spus deja:

Noi ştim că mereu deasupra norilor e soare. Chiar dacă uneori suntem uzi leoarcă şi pe jos e frecvent polei. 

Noi ştim că stelele la care ne uităm din când în când sunt de fapt sori. Sunt foarte fericită că le-am privit împreună. 

Şi nu ştiu dacă tu mai ştii că acum vreo trei săptămâni te-am întrebat dacă vrei să dansăm tango şi ai zis da, dar sunt (aproape) sigură că ai uitat că azi începe. 

Dar cum spuneam, să ai doar ceruri senine!