Medlife a împlinit 10.000 de bebeluşi

16 Nov 2012 by Ada

White PR în colaborare cu Mămica Urbană au organizat la Medlife o întâlnire cu mamele care au bloguri active. Medlife voia să puncteze 10.000 de bebeluşi aduşi pe lume în siguranţă, medicii au fost suficient de amabili să-şi rupă din timpul lor preţios (şi n-o spun cu condescendenţă) pentru a sta de vorbă cu noi, minunata Daisy le-a ţinut companie copiilor cu un atelier muzical iar Roxana Voloşeniuc, redactor şef la o revistă glossy faimoasă ne-a prezentat experienţa ei de succes la Medlife. 

M-am dus la această întâlnire pentru că fusesem şi la Regina Maria şi mi s-a părut cel puţin elegant să văd ce oferă şi concurenţa.

Discuţia cu medicii mi-a lăsat cel puţin un gust ciudat. Nu trec în revistă încă o dată ce frumos e să naşti la spital privat, suntem cu toţii de acord că este foarte bine, indicat, de dorit ca la naştere să ai parte de un mediu calm, luminos, prietenos şi pe cât se poate, intim. Cred că nici o gravidă nu ar refuza din principiu ideea de a naşte la un spital privat, unde  dai un ban dar nu mai strecori plicuri în buzunarele nimănui. S-a spus din nou că numărul de cezariene este foarte mare şi că multe sunt cezariene de complezenţă, că şi într-un spital acreditat de UNICEF ca Spital Prieten al Copilului sunt mame care refuză să stea cu bebeluşii în cameră din prima până în ultima clipă a spitalizării, că moaşele sunt bune, epiduralele nu, că trebuie să încerci să naşti natural după cezariană, că trebuie să fii încurajată să alăptezi, că o naştere prematură e la fel de periculoasă la privat ca şi la stat, dacă nu mai periculoasă pentru bebeluşii foarte mici. Nu s-a spus, deci, NIMIC nou. Placa se învârte. Ce a fost nou însă: nişte medici au ascultat nişte mame care le explicau cum văd ele treaba asta cu născutul. Şi pe faţa lor se citea din când în când o străfulgerare de siderare. Nu cred că informaţiile primite de la mame îi siderau, ci probabil hotărârea cu care invitatele la party-ul de 10.000 de bebeluşi voiau să afle statistici, date clare, cifre. Cât la sută dintre naşterile acestea sunt naturale şi cât cezariene? Ce faceţi ca să le convingeţi să nască natural după cezariană? Eu vreau să alăptez în tandem, de ce politica spitalului nu-i permite toddler-ului meu să vină la mine cât sunt în spital, n-am să pot alăpta toddlerul şi asta mă face nefericită. A, deci doamna care povesteşte experienţa minunată din această maternitate a născut prin cezariană şi nici n-a alăptat. HA! Şi uite că nici nu socializează cu noi! Şi nici nu radiază de bucurie că are ocazia să vorbească în faţa NOASTRĂ. Cum adică! Dar noi suntem mommy bloggers, we know better!

La un moment dat m-a pufnit râsul, era hilar.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă într-o zi toţi medicii ar zice: Bine dragă, stai şi naşte acasă, sună-mă dacă e ceva. O ştiţi pe aia cu “femeile nasc de mii de ani fără epidurală şi fără spital. Pe vremuri femeile năşteau şi pe câmp, tăiau cordonul ombilical cu dinţii, înfăşau bebeluşii într-un ştergar în care fusese drobul de mămăligă pentru prânz şi apoi se întorceau la muncă”. Da, aşa o fi, dar câte mureau la naştere nu mai numără nimeni şi cum s-a deteriorat corpul uman în era industrială nu mai ia nimeni în calcul.

Mi-a plăcut mult atitudinea de fair play a medicilor de la Medlife care nu uită nici o clipă că oferă servicii de calitate, dar foarte scumpe şi care iau în calcul şi că pentru a achita spitalizarea unui prematur pentru două sau trei luni de zile, e posibil ca părinţii să fie nevoiţi să-şi vândă casa. Mi-a plăcut de medicul Aurel Ionel, are toate vorbele la el şi spune exact ce vor să audă mamele. Că naşterea trebuie să fie un act blând, că mama trebuie să fie tratată cu respect, că el, ca medic, încearcă să-şi convingă pacientele că e mai bine, mai sănătos să nască natural decât prin cezariană, că bebeluşii trebuie să fie alăptaţi, că gravida în travaliu nu mai trebuie să aibă şi stressul îndesatului de bani în buzunarele personalului.

N-am mai reuşit să vizitez şi maternitatea, pentru că discuţiile s-au întins pe două ore şi n-o mai văzusem pe Lia de la şapte dimineaţa. Mi-era prea dor de ea ca să mai stau la socializare, să nu vă supăraţi pe mine, doamnelor mommy bloggers. Dar pe bune că dacă aş fi fost redactor şef la o revistă de modă şi ar fi trebuit să mă duc la lansarea unei colecţii de modă în aceeaşi seară cu marea întâlnire cu mommy bloggers, n-aş fi făcut altfel decât Roxana Voloseniuc.

Îmi place când sunt invitată în anumite locuri în calitate de blogger. E un semn de respect faţă de constanţa cu care scriu şi faţă de calitatea scrisului meu. Înseamnă că oamenii ştiu că voi, cei ce citiţi, puneţi preţ pe ceea ce spun eu. Şi din respect pentru cei ce mă invită undeva, mă duc cu curiozitate şi cu bunăvoinţă, nu merg în anchetă şi nu merg să bag în corzi pe nimeni. Dacă sunt invitată undeva unde nu îmi face plăcere să merg sau cei ce mă invită nu sunt chiar pe lista de my trusted brands, nu mă duc.

Mulţumesc, deci, pentru invitaţie, Ana Urbana şi White PR, felicitări Medlife pentru 10.000 de bebeluşi aduşi pe lume în condiţii foarte bune.

Pentru că tot ce era să se spună pe temele cezariană vs naştere naturală, privat vs stat şi alăptat vs lapte praf s-a spus, pentru că sunt sigură că s-ar mai spune de o mie de ori şi cu la fel de multă convingere de ambele părţi, comentariile la acest post sunt închise. Vă mulţumim pentru înţelegere.