Miaule, Nora, Lia, Irina
“Miaule” este prima jucărie față de care Lia a manifestat un interes susținut mai mult de 30 de secunde. “Miaule” e al Norei.
Nora are doi Miaule și nu merge nicăieri fără ei. Nora e o minune de fetiță care vorbește frumos și țopăie cu folos. Pe Nora o cunosc de când era cât Lioara și parcă asta a fost ieri.
Nora e o frumoasă cu ochi albaștri.
Irina se poartă aproape frumos cu copiii mici. Nu le face rău. E poate puțin cam autoritară cu cei ce mișună, dar cu Lia se poartă bine. Cu Ștefănuț a făcut un puzzle, Norei i-a împrumutat o pisică albă care face miau când o apeși pe lăbuță.
Irina desenează foarte frumos apusuri de soare la mare și plaje cu palmieri.
Aseară, Irina mi-a spus două povești. Una inventată de ea – cu două comori de pietre prețioase.
A doua, Limir Împărat. Recitată vorbă cu vorbă (am avut un șoc) după o lectură a Danielei Nane pe un cd audio cu povești. Inima mea creștea ca un cozonac. Ne-am oprit la momentul în care în fața Liei din poveste tocmai se înfundase cărarea cea bună.
La șase ani, teatrul radiofonic pentru copii și, în general, poveștile audio sunt o minune, tocmai mi s-a demonstrat aseară.
Sunt mândră de fetele mele. De toate fetele mele, inclusiv de Nora, care e puțin-puțin de tot și a mea. Măcar pentru că-s martoră la felul în care Nora s-a transformat din bebe în omuleț. Love them all.
Related Posts
Tags
Share This
Sarumana. U made my day!
U made my SunDay.
Ce frumos! Daca imi lasi o adresa de mail iti trimit povestile mele inregistrate la radio Itsy Bitsy… pentru Irina, pe care o cunosc. 🙂
Zambete si bucurii!
ada la injoaca.ro
Multumim! Irinei ii place de itsy bitsy. o are pe itsy.
Am trimis. 🙂
Ma bucur mult. Imbratisari si zambete!
Sa va traiasca fetele, sunt frumoase tare, chiar si cu bretonul ca un fierastrau! 🙂
Bine că mi-ai amintit de teatrul radiofonic/poveşti pentru copii, că o vreme am uitat să le mai pun copilelor.
(off-topic – ţi-am citit povestea naşterilor pe Qbebe, probabil ai văzut că este acolo şi povestea naşterilor mele. mi se par atât de asemănătoare situaţiile noastre!! am putea să schimbăm numele şi poveştile ar fi cam aceleaşi 🙂
Chiar asa, Anca, acum am remarcat si eu:)