Momentul adevărului
Pe Oana o cunosc de … aproximativ 10 ani. I-am pierdut urma vreo 4, cât s-a plimbat ea prin americi şi europe, s-a măritat şi a făcut un copil. Ne-am reîntâlnit când eu mă pregăteam sufleteşte să nu am copii niciodată. Ea şi Corina mi-au făcut o galerie de zile mari, m-au terminat cu sfaturile despre vitamine pre-natale şi mi-au şters lacrimile cu batiste virtuale de fiecare dată când spuneam “nici luna asta…”.
Pe urmă am rămas însărcinată. Apoi am născut. Şi din 2004 încoace, puţine au fost zilele de la Dumnezeu în care nu am vorbit cu Oana.
Cu ea îmi beau cafeaua, ea mă trimite la culcare, ea mi-a explicat cum e cu împachetările cu cearceafuri ude în caz de 39.x şi cu ea râd, zilnic, ei îi spun “eşti nebună” şi ea mă suportă când mă apucă depresiile. Cu ea am făcut minuni de vitejie pentru câţiva copii, am pierdut mii de ore periind o comunitate uriaşă, am comentat meciuri de fotbal şi eurovizioane, am făcut cozonaci de Crăciun, am râs de băiatu ăla cu bloguleţele şi am plâns uneori, de nervi, de frustrare. E prietena mea? Da. E mai mult decât atât.
Acum vreo 7 luni, căutam pentru Irina o căsuţă de păpuşi. Aş fi vrut să i-o dăruiesc de Crăciun. Dar să nu fie de plastic. Să nu fie made in China. Să fie de-aia stil victorian. Să nu coste mai mult de 100 de euro. Să ajungă la timp. Să fie frumoasă. Să am loc pentru ea. Şi o mulţime de astfel de amănunte. Ca de obicei, căutam împreună cu Oana. Pe e-bay, prin alte locuri. Oana mi-a zis:
– Lasă, că mă uit eu la magazinul de la noi sau poate găsesc la Flohmarkt. Să mă uit în ziarul copiilor, o fi vreun anunţ.
– Să te uiţi în ce?
– Ziarul copiilor. E un d-ăsta local, scrie pe unde să te duci cu copilul, se vând lucruşoare la mâna a doua, oi găsi şi vreo căsuţă de păpuşi.
Atunci a început Ziarul copiilor.
Ziarul Copiilor e făcut de 4 oameni şi vreo 7 colaboratori, aleşi unul şi unul.
Este un proiect în care n-au crezut prea mulţi, dar am crezut eu şi Oana, şi asta ne-a fost de-ajuns. Pentru că ştim să ne jucăm şi să râdem şi să facem lucruri. Şi uite că ziarul copiilor n-a dispărut nici în decembrie când era cât pe ce să-l abandonăm, nici în februarie, când nu ne convenea niciun layout, nici în mai, când eu am dispărut o lună şi Oana a ţinut singură un site întreg, fără să uite să-şi ducă la grădi copiii sau să meargă cu Sofia la gimnastică.
Desigur, ZC e perfectibil. Desigur, fără Jox (Andreea, iartă-ne) şi fără capacitatea lui de a înţelege wordpress-ul şi de a face search-ul să meargă brici şi ştampila să se rotească, ZC ar fi doar un blog. Încă un blog colectiv. Fără Lau, virgulele ar fi aiurea în tramvai şi literele ar juca şotron pe unde vor ele. Fără Alexandra n-am avea program de spectacole – unul dintre cele mai căutate articole în fiecare săptămână. Fără G, am fi un blog plin de angoase. Fără Irina şi Mihai n-am avea studii documentate despre produse pentru copii. Fără Simina n-am şti pe unde să ne mai ducem. Fără contribuţia tuturor celor ce ne dau articole fără să ne pretindă bani, ZC ar fi doar o înşiruire de anunţuri.
Eu şi Oana visăm la ziua în care o să-i putem spune lui G: “de azi înainte te plătim pentru fiecare articol cu…. x euro!” Sau Alexandrei: “iată, ai acces un an de zile la toate cărţile pt copii care apar şi te trimitem pe gratis la toate spectacolele de teatru, tu numa du-te şi pe urmă povesteşte-ne ce ai văzut”.
Dar astea sunt deocamdată doar planuri făcute la cafea. Cum o să instituim noi Bursa Mafiei Mămicilor. Cum o să îi îngropăm pe ăia care vând lapte praf pe post de iaurt natural. Cum o să facem noi din Mafia Mămicilor o comunitate funny, populată cu femei deştepte care nu se simt încorsetate de statutul lor de mamă şi sunt gata să se bată cu primăria, ca să fie interzis consumul de seminţe în locurile de joacă. D-astea, ca mine şi ca ea, care cu 10 kile în plus sau 10 kile în minus se simt tot frumoase şi on top of the world şi sclipesc şi când îs îmbrăcate în tricoul necălcat al bărbatului şi pe piept au urme de muci sau micul dejun al celui mic. Sclipesc pentru că pot să râdă de ce li se întâmplă şi nu se mai împiedică de prejudecăţile societăţii. Mafia mămicilor – atâta câtă e, are vână. Şi tu, dacă citeşti aici, chiar dacă nu ai copii sau eşti bărbat, şi tu ştii că există pe lume femei d-astea şi e bine să le ai prin preajmă.
Mâine avem prima întâlnire cu cei ce ne scriu şi câţiva dintre cei ce citesc. Locul e absolut minunat şi abia aştept să înceapă toată povestea. Pentru că avem mulţi prieteni în afara graniţelor (nici măcar Oana nu e în România) o să încercăm să facem un webcast. Pentru Oana, pentru Irina, pentru Alina, pentru Florina, pentru Adela dacă o fi pe-acasă, pentru cine o mai vrea să ne vază cum bem ceai şi ne hlizim.
Am emoţii. Câţi dintre cei câteva sute care citesc zilnic ce mai facem or să vină?
10?
20?
Câţi or să-şi ia copilul de mână şi or să se lupte cu traficul, cu tentaţia de a pleca la mare, cu dorinţa de a nu face nimic, să se întâlnească mâine, la 18, cu mine, cu Irina, cu Zu, cu treibădică, Mara, dr.G, Alexandra, Maria Mirabela şi alte personaje – pentru că da, sunt personaje deja – ale căror vieţi sunt cărţi deschise?
Inerţia, inerţia e cel mai mare duşman al comunităţilor.
Momentul adevărului e mâine şi Oana e departe. Dar tot vă aştept. Şi dacă sunteţi doar două şi dacă veniţi douăzeci, mâine, eu şi Irina suntem acolo.
Pe urmă o să povestim şi o să punem poze cu Mafia Mămicilor.
Related Posts
Tags
Share This
Maine, adica vineri? La ora 18.00? Pai, voi nu munciti? Just kidding :))
Acu, serios, mi-ar fi placut sa vin, sa va cunosc, dar eu la 18.00 termin programul la birou. Pana ajung acasa sa iau copilul, pana ajung la cafenea…nu cred ca-i fezabil :((
Oricum, o sa ma gandesc la voi! Si o sa va invidiez! Si astept si pozele!
mult succes
va sprijinim cu drag din Piatra Neamt si poate cine stie, cand va fi o fortza, Mafia Mamicilor isi va face si aici o "filiala"
va imbratisam,
gianina si ioana
eu termin programul la timp, doar ca nu am timp sa fac copii pana atunci :))
da daca ai zis ca pot si fara… 🙂
Ilana, suntem acolo pana la 20.45.
abia astept sa vad cum va hliziti! si inca mai sper sa va prind si live la editia a ii-a, in caz ca se poate aranja in ultima saptamana din august.
Si eu sustin intalnirea de la distanta. Nu am dat de stire pe blogul tau dar il citesc destul de des ;-)- m-am uitat si la inregistrarea aia in care vorbiti voi cu un reporter despre "mamici" "papusica" si alte diminutive luate peste picior de neinitiatii in materie de parinte. Asadar distractie placuta!
Livia
O sa ma lupt cu inertia si o sa incercam sa venim. Suntem doi: eu si bebe Rares. Nu pot sa promit nimic avand in vedere ca atarna un copil de mine, dar mi-ar placea sa intalnesc vietile pe care le citesc zilnic. Si cu ocazia asta sa ne luam si premiul de la concursul de desene. Luam iaurtul sa-l papam in curte si incercam sa venim.
O sa fiu cu ochii pe tine!:-) O sa scot la imprimanta ce-ai scris sa-i trimit mamei:)) LUB!
o.
Hm, uite ce ciuda imi e … realizez ca nici eu nu pot veni… am venit mai aproape decat Oana (din Germania in concediu la Timisoara) dar nu ajung la Bucuresti pana maine la ora 18…..
PS Off topic. Lucrez la o poveste pentru piciul meu, i-o zoc in germana si asa o sa o si pun pe hartie. Crezi ca e cineva care sa vrea sa o citeasca (in germana), eventual sa o corecteze in germana ???? (scriu in germana desi nu e limba mea materna, si ergo nici a gazei mele dar asta e limba pe care o aude el in 99% din timp).
God, ce ma enerveaza ca nu vin si eu! Daca nu aveti destula lume care sa faca treaba pe la ziar count me in! Please!
Hai, mai, iarasi m-am emotionat si am varsat cateva lacrimi! Ca asa scrii de frumos, de-mi vine sa te sarut! O sa fiu acolo, draga mea, cu burtica mea de 34 saptamani.
Si Bodgana, tu de ce nu poti veni?
M-as baga si eu la ziar sa fac pe-acolo treaba de internship dar nu ma prea pricep la multe…..daca vreti articole, pot cel mult sa traduc din ce citesc eu literatura de gen pentru mamici….???
Da, avem nevoie de ajutor cat se poate. Vorbim, doamnelor.
mi-a făcut g. o supriza si a luat bilete la opera la ora 19.00!!! ce mă fac???
😀 Mara, tough choice.
Suntem acolo cu gândul și sufletul! O să fie minunat, nu încape îndoială. Se vede și se simte și de aici, de la capătul lumii!! :))
Pupici de la noi!
Si noi va sustinem,sinteti niste mame si femei de nota 10 cu coronita:)
Ora 18 la voi, e 4 la mine, cred ca suntem acasa amandoua si eu si Deanna asa ca daca broadcastingul functioneaza, ne alaturam si noi, daca nu, poate la o alta intalnire vom fi acolo in carne is oase :). Va pupam si sa aveti o intalnire frumoasa de mamici si pitici.
sefa zau daca te gasesc pe twitter
da=mi o mana de ajutor si lumineaza-ma
catre omul chinez: e witchie, domnu!
hai ca ne-am chivernisit.
Sofia e in priza: limonada sau ciocolata calda, mami? da vin si copii? si fetita Irina chiar vine?:D
si noi suntem alaturi de la mare… al mare face engleza, a mica doarme.. eu alaturi de voi.
pup!!
R
Si? Nu ne povesteste nimeni cum a fost???? Ca n-am putut urmari "transmisiunea in direct"….