Moș Crăciun chiar există!

22 Nov 2011 by

Stau cu cuvintele pregătite pentru ziua în care Școlărița va veni plângând să-mi zică “Maaami! a zis X că nu există Moș Crăciun!”

Voi sunteți gata să răspundeți la această provocare?

Colega mea, Ana, mamă de trei copii, m-a învățat cum se rezolvă problema asta (dacă, evident, vârsta copilului mai permite servirea unor jumătăți de adevăruri).

Deci voi spune așa:

Varianta A

– Vai, Irina, adică tu crezi că eu mint?

Ea o să zică “Mami, nu, sigur că nu minți, că dacă zic că minți nu mă mai lași la Vocea României, dar totuși, X s-a jurat că părinții pun cadourile sub brad”

La care eu voi spune:

– Măi, Irina, tu crezi că există vreo mamă pe lumea asta care să vrea să-și vadă copilul plângând de supărare că n-a primit și el un cadou de Crăciun? Probabil că X n-a fost cuminte, Moșul adevărat n-a venit și mamei lui i s-a făcut milă de el și i-a pus ceva acolo, să nu plângă. Dar asta e greșeala părinților de copii neastâmpărați. Moșul adevărat vine DOAR la cei ce merită și le aduce cadouri cu adevărat speciale, nu orice prostie care se vede prin reclame.

Asta e o variantă.

Varianta B:

– Cum să nu existe Moșul? Mă-ntreb dacă ești suficient de mare să poți să păstrezi un secret atât de mare, de care depinde bucuria copiilor din întreaga lume. Irina, scumpo, Moș Crăciun există, e real, e-n carne și oase în fața ta, poți să-l pipăi. Uită-te la mine. Moș Crăciun sunt eu. Dar și mama Nataliei e Moș Crăciun. Toate mamele și toți tații din lume sunt Moș Crăciun. Pentru că să fii Moș Crăciun înseamnă să împlinești o dorință, cam ca zânele, așa. Să faci o bucurie. Să dăruiești fără să te aștepți să primești ceva înapoi. Să fii generos și să te mulțumești cu bucuria din ochii celui ce primește darul. Tu crezi că poți să fii Moș Crăciun? Poți fi Moș Crăciun pentru Lia! Ei nu trebuie să-i spui secretul, până nu va fi suficient de mare să înțeleagă. Mă bucur că tu acum înțelegi, e semn că ai mai crescut un pic și te pregătești să devii adult! Bun venit în lumea mea. Acum, hai să fim amândouă Moș Crăciun. Oare ce ar bucura-o pe Buni? Dar pe Tati? Și lui Laur ce putem să-i dăruim? Dar Liei? Ce-ar fi să fim noi moș Crăciun pentru niște copii mai săraci decât tine? Uite, aici e o listă de dorințe. Alege un copil și fii Moș Crăciun pentru el.

 

 

Eu zic că până la urmă o scot la capăt cumva. Important e să nu rămână cu ideea că părinții mint.

Și a propos de lista de mai sus, cine mai vrea să fie Moș Crăciun cu mine?

 

Related Posts

Share This

23 Comments

  1. ceska777

    Nu prea vad bine lista de cadouri dar ma gandesc ca si niste banuti fac cat un cadou ……

  2. mami

    Mai exista o varianta, pe care am folosit-o eu (deja mi s-a pus intrebarea fatidica intr-o frumoasa zi de vacanta, cand domnisoara s-a jucat cu fetite mai mari). Eu i-am zis asa: “Mos Craciun exista doar pentru copiii care cred in el. Cand ei nu mai cred, mosul nu mai vine la ei. Si atunci primesc cadouri de la parintii lor.” Si ea mi-a raspuns din suflet: “Mami, eu CRED in Mos Craciun!!”

  3. oana

    desi cred sincer ca varianta a doua e foarte frumoasa, oricum i-ai spune-o, irina va fi foarte dezamagita si urmatorul gand va fi : dar zane exista?…magie exista?… povestile sunt adevarate?… damn, there’s nothing interesting about this world :))… cel putin asa a fost la mine, si mie mi-a zis sormea cand aveam 4 ani… cred ca e bine sa ii zici tu cumva inainte sa afle intr-un fel nepotrivit de la vreo colega de clasa si apoi, poate nici nu iti spune ca stie si o sa fie deprimata cum am fost eu… si m-am prefacut vreo doi ani ca nu stiu misterul ca sa nu ii stric mamei bucuria…

  4. offf,eu nu cred ca am crezut niciodata ca el chiar pune cadourile sub bradul meu, cu toate astea, nimeni nu il iubeste mai mult decat mine pe Mosh! 🙂

  5. Cum? Nu există Moş Crăciun?

  6. eu votez pentru ambele variante, A pentru cand e mai micuta, B pentru cand a crescut… f frumos.

  7. ceska- sigur ca da, de cumparat se ocupa mosul 🙂

  8. oaki

    Mie mi-au trantit-o baietii de la bloc, si nu ii credeam. M-am dus sus la mama, si mi-a zis ceva de genu’: Pai tu ce crezi? Si ii stiam privirea si reactiile si m-am prins ca nu exista, dupa care am inceput sa-i pun intrebari: dar cum de a venit mosu aici, dar cine a venit, brusc totul avea sens. Bine, aveam si vreo 12 ani, deci nu mai era socul atat de mare. Desi acum sansele ca Irina sa afle mai devreme sunt mai mari. Bafta!

  9. Uf, pe mine ma chinuie de vreo 2 ani intrebarea, si tot exersez.
    http://talentedenazdravani.ro/blog/2009/11/19/adevaruri-despre-mos-craciun/

    Ieri tocmai am reevaluat-o, caci al meu pitic abia a lasat din mana Jurnalul unui pusti. Am luat-o si eu, sa vad cu ce se mananca senzatia anului, si am cam pufait la capitolul dedicat Craciunului. Cadourile erau laute de membrii familiei… nu spunea explicit ca Mosul nu exista, dar se cam intelegea printre randuri. Piticul nu a intrebat nimic, dar ma astept sa pice bomba…

  10. Fetita mea cea mare e doar cu cateva luni mai mica decat a ta, inca a ramas la gradinita anul acesta, dar sunt aceeasi generatie. Ea a venit deja spunandu-mi ce grozavie a putut sa spuna un copil. A fost atat de draguta. Mi-a spus in soapta, spunea ca nici nu vrea sa rosteasca asa ceva. i-am spus si eu ca mosul vine numai la copiii care cred in el si evident ca mi-a spus ca ea crede si-l asteapta.
    dar varianta b mi se pare excelenta pentru la anul sau la celalalt an. Si e o varianta complementara cu ceea ce eu chiar cred. Cred ca mos craciun exista. mos craciun e bunatatea din oameni.

  11. Irinuca

    Mie mi-au dat lacrimile citind varianta B.Eu sunt tot Irina si-mi inchipuiam ca vorbesti cu mine.
    Eu sunt hotarata sa nu recunosc nimic si sa o lungesc asa cat s-o putea.Si eu am adoptat varianta cu crezutul in Mos.Crezi cu adevarat- exista.Nu crezi- se milostivesc parintii si pun ei ceva acolo.
    Uita-ti-va la filmul Polar Expres in apropierea Craciunului.Pentru noi a fost ca un balsam.

  12. nicoletag

    Of, si eu am aceasta dilema: “cum voi face fata intrebarilor?”. Si Andrei a citit Jurnalul unui pusti si intuitia mea imi spune ca stie adevarul insa nu vrea sa recunoasca, de teama ca nu va mai primi nimic. 🙂
    Anul trecut, scrisorile de la Mos pentru noi au fost printre cele care n-au ajuns la destinatie si ma tot intreb daca e cazul sa insist anul asta (in contextul de mai sus, doar la asta ma refer). Tu ce zici Ada? Putem incerca cu un mesaj adecvat de la mos?

  13. nicoletag

    super!!!!!!!!! dar nu despre asta era vorba, ci daca Mos Craciun poate in scrisoare sa transmita un mesaj astfel incat sa indulceasca putin trecerea de la poveste la realitate. Asa, cu vorbele lui sa ma ajute pe mine in explicatii.Cumva, nu stiu cum, dar stiu eu ca Mosul se descurca cu vorbele mai bine ca mine 🙂 Ce zici?

  14. nicoletag

    ok, atunci trimit pe mail.
    mii de multumiri mosului!!!!!!!!

  15. dori

    La noi, raspunsul ref. la existenta lui Mos Craciun se dezvolta in jurul variantei: Mos Craciun exista pentru copiii care cred in el. Cand copiii nu mai cred in Mos,atunci nu mai primesc cadouri de la el; primesc doar de la parinti, bunici etc.

  16. Maria

    Mie parintii nu mi-au recunoascut niciodata ca nu exista. Sau, ma rog, ca ei ar fi implicati cu ceva in asta…

    Cred ca asa o sa procedez si eu cu etita mea.

    Culmea e ca nu i-am “prins” niciodata, desi ani de zile am facut tot ce am stiut noi (eu si fratele mai mic), dar cumva cadourile alea apareau sub brad… E adevarat, pe la 13-14 ani am inceput sa fiu complice si sa provoc surpriza, mai stateam juma’ de ora la dus, mai vorbeam la telefon din camera mea…

  17. Of, Ada, de ce nu am citit postarea aceasta in urma cu un an? :)) La noi atunci s-a declansat criza, cand avea Irina 8 ani. Am incercat sa ii prezint cumva mascat adevarul, ceva gen varianta B a ta si nu a vrut sa accepte ideea, voia de fapt doar o confirmare din partea mea ca Mosul chiar exista, desi multi altii incercau sa o convinga ca nu. Anul acesta o vad mai relaxata, nu mai e atat de incrancenata. Totusi, as dori tare mult si eu o scrisorica de la Mosul pentru Irina mea, care sa ne indulceasca un pic “trecerea”. Ai tu, “Mos Ada”, un talent de a povesti si de a indulci, care mie imi merge la suflet… Seara buna!

  18. noa

    inot contra curentului 🙂 ce tragedie se poate intampla daca le spunem adevarul copiilor de la varste mici? poate capata incredere ca parintii nu ii mint. poate ca daca afla la un moment dat ca MC nu exista, se vor intreba “despre ce, oare, m-or mai fi amagit Mami si Tati”, intrebare asezonata cu o fatuca trista cum numai un copil cu asteptarile inselate poate avea

    • Noa, perioada in care ei cred in zane elfi mos craciun si fapte bune e relativ mica. Imediat ce-i inhata scoala, isi schimba panoplia de personaje in care cred. Mie mi se pare important pentru dezvoltarea lor emotionala si a imaginatiei lor sa aiba un start bun. Asta insemnand un start populat de personaje pozitive. Ingeri, eroi, zana maseluta, mos craciun si fratele lui mai mic, mos nicolae. Pentru ca au nevoie sa se simta aparati de armate intregi, pentru ca tu ca parinte ai nevoie de instrumente care sa-i tempereze copilului tantrumurile (oare ce crede mosul despre felul in care te porti), sa-i ofere siguranta pe-ntuneric (dar nu esti singur, e ingerasul langa tine) si sa-l faca sa viseze frumos chiar si cand isi pierde dintii (oare ce-ti lasa zana maseluta in schimbul dintelui tau?). Au o viata intreaga inainte in care sa le spunem adevarul, sa le oferim date stiintifice, sa le bagam pe gat axiome si sa le impunem reguli care incep cu “pentru ca asa spun eu”. Pana la urma nu e vorba de a-i trada copilului asteptarile sau increderea ci de a te juca putin cu el si de a te bucura de bucuria lui. Nu e nimic rau in asta. Desigur, poti sa-i spui de la inceput ca adevarul e ca ne nastem singuri si murim singuri si ca relatiile in general cu ceilalti oameni sunt dictate majoritar de ce-mi dai in schimb, dar e o varsta pentru toate. Si-apoi, Mos Craciun chiar exista. Eu sunt mos Craciun. Pe cuvant. Pentru toata familia mea sunt Mos Craciun si pentru inca vreo doi, trei prieteni si pentru cativa copii carora le scriu infiecare an . Asta e adevarul. Meu.

  19. noa

    realitatea e, oricum, mult mai frumoasa, dar cine o mai baga in seama? sau cine mai crede in ea? lumea iluziilor de tot felul e la mare cinste…

  20. noa

    tocmai in panoplie e buba, ca amestecam realitatea (adica ingerii si lumea lor) cu fantezia (zane, spiridusi etc.). pentru mine asa stau lucrurile: armata care imi apara puiutul e sus, in Cer (ma rog, e un sus mai abstract) si e formata din Hristos si Maica Lui, din Ingeri si Sfinti. asta este realitatea cea frumoasa in care prea putini mai cred si la care prea putini mai tind. si nu o pot amesteca cu ceea ce stiu ca nu exista, nu-i pot oferi copilului un fals, pentru o bucurie temporara, cand stiu ca oferindu-i Adevarul are mai mari sanse sa castige o bucurie vesnica.

css.php
Privacy Policy