Mozart Rocks 2010

13 Apr 2010 by

Am aşteptat concertul ăsta cu nerăbdare. Pentru că anul trecut am avut ocazia să mă bucur de muzică clasică şi de chitară electrică în acelaşi timp, după foarte mult timp de neieşit în lume. Anul ăsta am fost unul dintre spectatorii educaţi. Cam ştiam la ce să mă aştept. Asta nu înseamnă că nu am avut şi surprize.

Prima surpriză a fost să aflu că Tiberiu Soare e foarte apreciat pentru fundul său sexy. Cel puţin, aşa scria anul trecut pe bloguri, zice Constantin Teodorescu. Nu ştiu cât la sută din appeal-ul lui Tiberiu Soare stă în fundul lui, asta cu fundul sexy al bărbaţilor cred că e o gogoriţă scoasă de prin filmele americane. Ce ştiu este că duminică seara am avut ocazia să-l văd pe domnul Tiberiu Soare în frac, dirijând orchestra Operei Române, iar astăzi am avut ocazia să-l văd pe acelaşi domn, dirijând Filarmonica George Enescu şi o gaşcă de chitarişti. E tot un domn, şi când stă cu spatele la mine din fosa Operei, şi când reuşesc să-i văd chipul la câte un Mozart Rocks. Ce îl face pe Tiberiu Soare spectaculos – cel puţin pentru cei ce nu au absolvit Conservatorul, este felul în care trăieşte muzica pe care o dirijează. Sau să spun că mie mi se pare că e de-ajuns să-i urmăreşti limbajul trupului, ca să ştii cu o fracţiune de secundă mai devreme în ce direcţie o va lua muzica. Pentru mine, Tiberiu Soare interpretează, nu doar dirijează. Faptul că reuşeşte să ţină în mână nu doar orchestre de muzicieni educaţi în Conservator, ci şi chitarişti rock, e un atu.

A doua surpriză, neplăcută, a fost că am aflat – tot de la Constantin Teodorescu – că unii dintre membrii Filarmonicii au primit mesaje în care li s-a spus că e sub demnitatea lor să cânte cu nişte bărboşi. Asta – dacă e adevărat – m-a ofensat, pentru că mi se pare că am depăşit epoca în care muzica exista doar spre încântarea divinităţii. Mie îmi place muzica. Îmi place Mozart, îmi place Bach, îmi place Saint-Saens, îmi place Rossini, îmi place Offenbach, îmi place Beethoven, chiar dacă nu am absolvit Conservatorul. Dar am avut o profesoară de muzică destul de dedicată meseriei ei cât să ne deschidă gustul şi pentru altceva decât Sandra şi CC Catch, care erau la modă în copilăria mea. Şi am avut acasă discuri LP, viniluri cu muzică clasică interpretată de mari orchestre ale lumii, aşa că am învăţat să recunosc muzica de bună calitate, nu după sonoritatea numelui compozitorului, ci, mai ales, după felul în care este cântată. Atunci când este interpretată cu bucurie – aşa cum am simţit de fiecare dată la Mozart Rocks, muzica nu poate fi decât înălţătoare. Aceşti oameni sunt capabili să interpreteze bucăţi clasice cu aceeaşi dedicaţie şi la Ateneu şi pe scena Sălii Palatului, când rolul lor e să pună în valoare un instrument ce nu exista atunci când au fost compuse piesele despre care vorbim. Să le spui acestora că e sub demnitatea lor să cânte cu Tiberiu Soare şi chitariştii, mi se pare de aceeaşi factură cu a linge o lămâie în faţa unei soprane înainte de concert. Josnic. Artiştii Filarmonicii au cântat PRO BONO în seara asta. Sper din tot sufletul că imaginea cu cei aproape 3500 de oameni aplaudându-i în picioare minute în şir  poate şterge gustul amar al unui asemenea mesaj josnic din partea cine ştie cărui confrate…

Cât despre chitarişti… Mi-a lipsit George Pătrănoiu, dar m-am bucurat să-i revăd pe Călin Grigoriu, pe Remus Carteleanu, pe Cezar Popescu şi pe Horia Crişovan, oameni ale căror nume sunt pentru mine legate de Mozart Rocks, altfel poate n-aş fi aflat niciodată cum îi cheamă. Cred sincer că un chitarist de talia lui Călin Grigoriu se naşte rar, cel puţin în România. Aici aveţi dovada:

Nadine – pe care am auzit-o prima oară la Mozart Rocks în 2009 – are o voce pe care nu o poţi ignora. Şi unde aş fi avut eu altă ocazie s-o ascult?

Cezar Popescu:

Remus Carteleanu

Ce alte surprize am avut:

Dan Helciug este un tip foarte înalt, faţă de ce impresie aveam eu despre el. Şi chiar are voce, poate să cânte. Chapeau.

Gyuri Pascu a slăbit foarte tare, dar asta nu l-a împiedicat să ne delecteze cu Ţara Arde, Babele se piaptănă, prezentată drept cireaşa de pe tort.

N-am să vă mint, văzut a doua oară Mozart Rocks e ca Lacrima lui Ovidiu. Ştii la ce să te aştepţi, nu? Doar e un vin licoros ce lasă urme pe sticlă când îl torni în pahare. Dar e posibil să nu mai aibă CHIAR acelaşi gust, deşi parfumul e tot ăla, deşi dinainte să-l pui pe limbă îi poţi anticipa dulceaţa, ori poate că tocmai acesta e lucrul care îl face plăcut, faptul că poţi anticipa senzaţia… Şi ca să-l citez pe un necunoscut de pe twitter: @davidpripas: Mozart Rocks este o experienţă prin care oricine ar trebui să treacă măcar o dată în viaţă. Corect. Măcar o dată.

Anul trecut, Carmina Burana m-a lăsat fără respiraţie.

Anul ăsta, ceea ce m-a lăsat fără respiraţie a fost Saint-Saens interpretat la bas. Sper să îl pună Teo pe net. Nu am ştiut că o chitară bas poate fi atât de mângâietoare. Adrian Ciuplea, mulţumesc.

Mi-a plăcut. Mâine vă povestesc de ce e bine să mergi cu un copil de cinci ani la un concert Mozart Rocks care începe la ora 20 şi se termină la ora 23, într-o zi cu grădi.

Later edit: Le mulţumesc tuturor celor ce au pus clipurile pe youtube.

Related Posts

Share This

6 Comments

  1. e, asta nseamna ca cel putin pe la vita de vie mai trebe sa treci…

  2. mariusm

    personal, experienta de aseara o doresc repetata macar odata pe an! a fost fabulos! cat despre “surpriza neplacuta”… sunt convins ca artistii filarmonicii au simtit caldura din sufletele spectatorilor. ai vazut doar ca toata sala a fost in picioare aplaudand in a doua secunda dupa mesajul respectiv!

    • Marius, ba da, am vazut, am fost in picioare in secunda doi si noi. Tocmai asta ziceam, sper ca si pe ei i-a mangaiat.

  3. oana

    sa ne mai zici cand mai e concertul asta din nou, ca ne-a placut foarte mult anul trecut… si n-am ramas insensibila nici la privelistea oferita de “pantalonii” domnului dirijor… eu credeam ca numai eu am observat si pacatuiam prin holbare, dar ma bucur sa aud ca si altii sunt de aceeasi parere… frac, hmmm trist :))

  4. Calin a fost genial. pe mine m-a cucerit combinatia de orchestra si atatea chitari. merci de linkurile pe youtube le transfer si la mine 🙂

css.php
Privacy Policy