Mucenici

9 Mar 2011 by

În dimineața asta, în mod straniu, pe borcanul cu dulceață de căpșuni ardea o lumânărică. Am văzut-o și m-am zbârlit instant. Vedeam cu ochii minții copilul-cel-mare-dar-nu-suficient-de-mare umblând cu FOCUL și toate imaginile apocaliptice din Cartea Junglei, cu satul cuprins de flăcările florii roșii, îmi dansau prin spatele pleoapelor (ok, ok a durat fix două secunde, dar a fost de-ajuns).

– Ce-i cu lumânarea asta? De ce arde? Cine a aprins-o!?

– Eu, s-a auzit o voce nu foarte mică.

M-am liniștit brusc. Deci n-o aprinsese copilul, ci bărbatul. Bon. Dar… Mmmm.. De ce aprinde bărbatul lumânări? S-a săturat, în sfârșit, de zilele mele de Marți cu Autografe și s-a apucat de Voodoo ca să-ndepărteze fanclubul?

– Da’ de ce?

– E ziua Maicii Domnului! și-a dat cu părerea Miss.

– Nu e, mamă.

– E ziua sfinților fără sfânt, a zis Laur.

Am râs, credeam că glumește.

– De ce râzi? Sunt mucenicii! E 9 martie.

Mucenici! Nuca, mierea, zahărul, vanilia, coaja de lămâie, zeama dulce, toate au năvălit în creierul meu, amintindu-mi de singurele femei din viața mea care se ocupau serios cu pregătitul mucenicilor, cu sfințenia care se datorează acestei zile mari în calendarul ortodox: Ioana și Buni. N-aș vrea să-mi sară în cap comunitatea mamelor ortodoxe practicante, să știți că pentru mine 9 martie e la fel de important în alt calendar, cel al amintirilor din copilărie și cum n-am suficiente cu bunica mea Ioana, nu câte aș vrea, mă agăț și eu ca înecatul de pai.

Ioana mea nu mai e, dar azi a stat cu noi la masă. Pentru că așa năvălește câteodată peste mine, dintr-o amintire, dintr-un miros, dintr-o imagine sau dintr-o vorbă, semn că tot mai există pe undeva pe vreun nor și mă privește de sus și ce bine că face asta.

Pe Buni încă n-am sunat-o, nici ieri, să-mi fie rușine. Dar azi o sun. S-o întreb dacă are mucenici și pe urmă să miorlăi că n-am cum să ajung până în Militari.

Dar știți până unde aș putea să ajung, dacă chiar mi s-ar pune pata? Până la Băcănia Veche. Unde ia priviți ce se pregătește (nu, acesta nu este un post sponsorizat de Băcănia Veche):

Eh? Nu-s ca ăia făcuți de Ioana ori de Buni. Dar sunt făcuți de mama lui Marius Tudosiei, care e preoteasă, doamnelor și domnilor, știți voi cum gătesc preotesele?

Și-acum, după cum am observat de ieri că ține, să facem o galerie:

Mu-ce-nici! Haideți, toată lumea, mâinile în aer. Mu-ce-nici! Și voi, acolo în spate, Mu-ce-nici!

Căci gravidele supraviețuiesc plictiselii din ultimele săptămâni doar cu mici plăceri, ca de exemplu baclavale sau… Mu-ce-nici!

Alo, Băcănia Veche? Livrați și la domiciliu?

 

LE: vine sfârșitul Lumii, vă zic. Buni n-a făcut mucenici…

LE2: Pentru cine nu știe ce e cu mucenicii ăștia, iată aici povestea lor. Puțin creepy, după părerea mea. Despre sărbătoarea laică găsiți info aici.

 

(Sursa pozei)

Related Posts

Share This

20 Comments

  1. Madalina

    Tu traiesti intr-un basm Ada! Multumesc pentru zambetul cu cafea 🙂 Mucenici pe aici n-am pe unde sa gasesc…:( Va pupi cu mult drag!

  2. ceska777

    Eu de mucenici nu stiu, e o traditie pe care nu o cunosc. Probabil se fac si in Banat dar n-am avut bunica sa ni-i faca… Poate vinovat e calendarul catolic dupa care traiam? Parca as incerca si eu mucenici de la Bacania veche dar eu n-am scuza ca as fi gravida…

  3. orianna

    Nici eu nu stiu cum e cu mucenicii. La noi ziua sfintilor fara sfinti e de fapt ziua tuturor sfintilor si e la 1 noiembrie. Sa vezi atunci dezmatz.
    Cu toate astea intru in galerie sa ajut 🙂
    O zi frumoasa

  4. Ralucutza

    Eu am facut mucenici, dar din cei cu zeama, adica zahar, nuca, coaja de lamaie, scortisoara si bolindeti facuti de mine in casa( adica 8-uri micute din aluat). Sunt mortali!!! Mucenicii mari,fara zeama sunt facuti mai mult in Moldova.
    Si sa stii ca Laur are dreptate, azi se sarbatoresc toti cei care nu au un nume de sfant pe care sa poti sa il serbezi in restul anului.

  5. Ralucutza

    Da, am si e super bun, chiar daca e din plastic. Intr-o ora am facut 4 tavi mari de bolindeti asezati soldateste unul langa altul.Eu am luat de la un magazin de cartier din Ploiesti care are cam de toate cu 6 lei. Am luat mai multe sa am daca cumva se strica, daca vrei pot sa iti trimit si tie unul.

  6. Aaaa, merci, dar eu la prajituri si la aluaturi dulci nu ma pricep deloc, deloc.

  7. Ioana

    Aluatul e cel mai simplu cu putinta : faina, apa calduta, sare; il framanti si il intinzi in foaie subtire, apoi decupezi si lasi sa se usuce, a doua zi – adica azi – ii fierbi intr-un sirop cu zahar si coaja de lamaie; dupa ce se raceste putin, pui nuca si scortisoara, zahar in plus daca mai trebuie.
    Da’ ce voiam sa-ti spun e despre aluat: cand il framanti, arata si miroase intr-un fel care te face sa intelegi de ce vad taranii fata lui Dumnezeu in paine si in boabe de grau.
    PS: Chiar ma intrebam dimineata cu cine sa-i impartim. Cu voi, deci, fie si doar in gand.

  8. Ralucutza

    Eu usuc bolindetii la cuptor pana devin putin aurii si atunci cand ii fierb au un gust mai special.

  9. Liv

    Atunci, ” astazi e ziua meaaa, zi frumoasa ca mine…” Nici au n-am sfant, sa chefuim deci!

  10. Wow, ce pofta mi s-a facut! De astia copti in cuptor ca de-astia n-avem. Bine, anul asta nu avem nici din cei in zeama, dar mi-am propus sa nu ma gandesc la asta, iar la anul, daca ma tine mintea si cuptorul sa fac eu dupa cum spune Ioana mai sus. Doamne ajuta!

    • Nu pot sa-ti spun decat ca azi noapte, un soricel fara doi dinti din fatza s-a strecurat in bucatarie si a ros jumatate din ultimul mucenic, asa, pe intuneric, iar dimineata a batut din gene a nevinovatie.

  11. Hahaha, in cazul asta nu te vaieti ca nu mananca copilul, nu?

  12. mirela

    Buna,va rog cine ma poate ajuta si pe mine ma intereseaza neaparat un aparat de facut mucenici,pentru ca eu caut demult si nu se mai gasesc si eu ii fac an de an nu-mi plac aceia cumparati nu stiu parca se sfarama,cine are si poate sa-mi trimita unul contracost le-as ramane indatorata. Va multumesc!

css.php Privacy Policy