Muzică pentru nervii capului

13 Sep 2009 by

Acum câţiva ani am început un blog numit Mici Istorii.

Acolo voiam să scriu ce nu intra pe “injoaca”. Poveşti de maturitate, amintiri ale femeii, nu ale mamei. O vreme am postat texte scrise înainte să devin mama Ei. Scriam foarte frumos în tinereţe. Aşa de frumos că prin 2004 mai multe persoane au început să copieze textele scrise de mine şi să le posteze pe forumuri ca fiind poveştile lor. N-am avut habar până ieri. O singură doamnă (în adevăratul sens al cuvântului) a scris “hello, nu e frumos ce faci“. Îi mulţumesc aici, deşi şansele să citească acest blog sunt mici.

A fost amară descoperirea. Dar Dragoş spune că a fi copiat e o măsură a succesului. Pentru mine a fost doar ocazia să-mi amintesc ce bine scriam când rândurile mele nu aveau aromă de vanilie şi scorţişoară, ca laptele de dimineaţă al Irinei.

M-a întrebat multă lume de ce m-am mutat de pe blogspot. Pentru că scriu de prin 1998 şi ce am scris e împrăştiat în patru vânturi. Şi-acum am găsit pe cineva dispus să adune la un loc munca de ani de zile, să o pună pe capitole, s-o lege cu funde roşii, să mute mai la stânga sau mai la dreapta, să scuture de praf. Şi toată treaba asta se face în ore multe, care au ca răsplată doar zâmbete şi promisiuni că într-o zi, când am să mă fac mare, am să pot plăti cu adevărat voluntariatul prezent.

Sâmbătă, la Verde Cafe, Ajnanina m-a întrebat dacă acum o să aibă acces şi la micile istorii. A fost o vreme în care în loc de poveşti postam muzică. Un clip adus de pe youtube, cu trei rânduri care motivau de ce l-am pus acolo. Ei îi plăceau. Aşa că, din când în când, am să mai pun şi muzică pentru nervii capului. Azi v-o prezint pe Kathy. Ea e din Canada şi cântă pe o Yamaha, fără note în faţă. Ce urmează să vedeţi e ceea ce aş vreau eu să aud din camera Irinei, peste vreo 10 ani, când Irina va avea camera ei şi Yamaha ei. Enjoy, merge cu cafea.

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. alina downunder

    stii ca eu mereu ma intrebam cum dumnezeu o fi putut madama aia, acum celebra (si bogata, huh) sa scrie atata harry potter cu niste copii (mici) pe cap? 🙂

    eu nu am/resping conflicte intre fatetele mele – mama, femeie, nu-sh-mai-ce. dar adevarul e ca unele din capul meu n-ar prea merge pe blogul actual. ce sa zic insa … deocamdata nu-s in stare sa duc un blog, darmite doua.

    dar din partea ta mi-ar placea mult sa prinzi timp sa pui si dinspre coloratura de mici istorii. 🙂

  2. Da, stai sa-mi gasesc jumatatea, sa rasuflu si eu…

  3. ajnanina

    gata, scuze pentru rasucirea suplimentara a nervilor capului 🙂

    iri tin pumnii sa-i iei Irinei cat mai repede scula necesara…
    iar daca va avea ea chef sa cante, asta-i treaba ei… 🙂

  4. Te invit la un concert de pian mini cu winnie the pooh. Ia-ti dopuri pentru urechi.

css.php Privacy Policy