Noaptea, când copiii dorm… (reloaded)

29 Nov 2011 by

Sunt convinsă că am mai scris o dată un post despre cum ne umplem noi nopțile. Poate vă așteptați la o poveste picantă, cu foșniri de satin (ok, care are lenjerie de pat din sat, mâna suuuus) și lumânărele și vinuri în pahare de cristal. Am să citez un clasic: Ain’t that cute? But it’s wrong!

Aseară ne-am uitat la Changeling. Îl mai văzusem, dar eu am această sublimă calitate că uit filmele. Cărțile nu le uit, dar filmele mi se șterg relativ repede din cap, ceea ce îmi permite să le tot văd și să fie ca și cum nu le-aș mai fi văzut, ori dimpotrivă, să mă uit cu alt ochi la ele, amintindu-mi eu doar bucăți bucățele din ce se joacă acolo pe ecran.

Și după ce ne-am uitat la Changeling, n-am plâns. N-am apucat, că plângea Lia în dormitor. Așa că ne-am repezit amândoi la bebeluș și-n timp ce eu îi potoleam setea, taică-său se pierduse în admirarea aprofundată a degețelelor ei, pe întuneric. O mângâiam sincron. Eu pe o parte, el pe cealaltă. Ea săraca ar fi dormit, poate, dar avea doi adulți pe cap, căzuți în extaz, încă sub impresia ororii din filmul pe care tocmai îl văzusem.

Am lăsat, în cele din urmă, bebelușul în pace. Ne-am năpustit peste Sora cea Mare. ScM se dezvelește mereu. Și mereu o suspectăm că uită să-și pună ceasul. Așa că, iată-ne (cred că era spre unu noaptea) în camera ei. Eu o înveleam, Laur trăgea biroul – să nu blocheze căldura caloriferului – eu bodogăneam că mi se pare frig, el tot călca pe chestii mici cu roți și mai mici care sunau ca și cum s-ar fi strivit de parchetul care scârțâie, pe urmă amândoi încercam să ne dăm seama prin bezna beznelor dacă butonul de la ceasul deșteptător e în poziția corectă și râdeam pe înfundate, cât pe ce să trezim școlărița. Și când să ieșim și-a amintit că n-a pupat-o, așa că s-a-ntors, a mai făcut cinci pași scârțâitori. Am ieșit ca vântoasele din camera ei.

E frumos să ai copii, îi poți bântui noaptea și te poți bucura de ei când habar n-au, că-s adormiți.

Mai am de zis, dar a sosit Mama Lui. Time for gym, baby!

Related Posts

Share This

5 Comments

  1. Frumosilor 🙂
    Imi place de voi, bantuitori 🙂

  2. Nora Cosmin

    Ce dragut:-)!

    Victor al nostru se face mic-mic intr-un colt al patului asa ca avem amandoi loc sa ne bagam langa el, sa-l iubim; Andrei ocupa tot patul, dar tot toarce ca o pisica atunci cand il luam in brate. Mor de dragul lor:-)

    Changeling e un film de groaza, un big-big dislike

  3. LIV

    Lenjerie de pat din satin? Pat??? de prosop de plaja asezat la repezeala, de-a dreptul pe covor, ciulind urechile, ca nu cumva sa… ai auzit? Doamne, ce spun eu aici?! Mi-e si rusine!
    Asaaa, deci: copii avem dar ai nostri nu prea dorm. Cand adoarme in sfarsit fratele cel mare, se trezeste sora cea mica…si tot asa.
    Pupam copiii care dorm!

  4. ceska777

    Si noi ne impartim rondul de noapte dar eu in mod definitiv si cert nu ma uit la filmi di groaza. Copilu stie sa vina spre dimineata tinta la noi in dormitor dar de cand a dat sotul peste o stire cum un gandacel de trei ani a incaltat cizmele lui tati si apornit-o noaptea pé strazi in cautare de nu stiu ce ferecam usa apartamentului si pe cea a balconului si ne intrebam reciproc daca am verificat lacatele……

  5. Ce frumos 🙂

css.php Privacy Policy