Nu, acesta nu este sistemul solar
Nu este nici un mobil menit să mascheze suportul pentru perfuzie. Este un mod de a-i exemplifica unei gravide aflate în travaliu la ce dilatație se află. Vedeți dumneavoastră biluța mică din dreapta sus? Aceea este dilatația unu. Vedeți cercul verde? Aceea este dilatația 10. Restul se subînțelege, mai ales dacă ați trecut pe acolo.
Eu am ajuns doar la cercul albastru închis. De acolo, am ajuns pe masa de operație. Într-un spital de stat, cu un medic bun și cu asistente ca la spitalele de stat, unele mai miloase, altele mai puțin miloase. După prima naștere mi-am jurat că eu într-un spital de stat nu mai nasc cât oi trăi. De frică și de rușine, de spaima acului uitat în coloană după epidurală, de nevoia de a fi tratată ca-n filme.
N-a fost să fie. Maternitățile private din România încă practică prețuri prohibitive, cel puțin pentru nivelul familiei mele. Am născut în același spital, cu același doctor, cu – probabil – aceleași asistente. N-am murit. N-a fost rău. Dar nici ca-n filme. Am născut, nu-i bai, suntem bine, am ajuns acasă, copiii mei sunt deja mari. Dar m-am bucurat sincer pentru toate prietenele mele care mi-au spus că merg să nască într-un spital privat, pentru că am știut că vor fi tratate bine, fără să mai fie nevoie să îndese bancnote în buzunare. Mie îmi este cumplit de jenă de momentul acela în care trebuie să strecor bancnote în mâna cuiva.
Ceea ce citiți acum nu este un post plătit, ci este o scrierepentru informarea voastră (FYI), nu vând nimic și nici nu încerc să vă conving că TREBUIE să mergeți în acest loc, dar am avut ocazia să stau de vorbă cu un medic neonatolog și cu un chirurg de primă mână, cu un director de rețea privată de sănătate și cu câțiva pacienți. Am avut privilegiul ca sănătoasă fiind să merg prin acest spital nou, încă neinaugurat oficial, dar care are deja pacienți, mi s-au deschis uși care în mod normal nu s-ar deschide și mi s-a arătat pe îndelete ce și cum.
Noul spital Băneasa din rețeaua privată Regina Maria a fost gândit să integreze aproape toate serviciile de care femeile și copiii ar putea avea nevoie. Nu este doar o maternitate privată, în care dacă nașteți înainte de termen sau copilul are probleme de sănătate veți fi redirecționați către Grigore Alexandrescu sau către Marie Curie. E un spital cu medici de toate specializările, dotat cu aparatură de ultimă oră, capabil să rezolve cele mai multe urgențe ce pot interveni la o naștere.
Desigur, nu-nseamnă că nu veți mai vedea campanii umanitare menite să strângă bani pentru a transporta câte un copil la Viena sau în cine știe ce alt centru universitar, cel puțin pentru operații de inimă. Spitalul acesta nu are o secție de chirurgie cardiovasculară, dar poate face operații in utero, ceea ce mi se pare fabulos pentru România.
Ghidul nostru a fost dr. Hadi Rahimian.
Pe lângă faptul că ne-a deschis toate ușile posibile (era gata să ne arate și morga, deși morga lor e goală), a fost suficient de amabil să ne ducă în vizită la o pacientă care s-a bucurat tare să ne vadă. Eram un grup de vreo zece persoane iar ea era una singură cu doi bebeluși într-o burtică de 27 de săptămâni. Bucuria mare a fost că stă la pat în spital de la 19 săptămâni, și ar vrea să stea cât mai mult, așa încât copiii ei să aibă șanse cât mai multe să supraviețuiască. Am fost impresionată că doctorul, în vreme ce ne spunea povestea ei, o mângâia pe burtică. Doamna a spus că dacă totul e bine, pe băiețelul ei îl va chema ca pe domnul doctor. Mi-a plăcut gândul ăsta. Am văzut și sălile de operație, săli de travaliu, săli de terapie intensivă, salonul pentru nou născuți și o rezervă tipică. E frumos, curat, nou. Scump. Dar frumos, curat, nou.
Am coborât apoi la etajul la care funcționează spitalul de pediatrie. Țineți minte că am fost foarte entuziasmată și de spitalul de la Medlife, dar termenul meu de comparație era Grigore Alexandrescu, salonul cu 20 de paturi-cușcă și mame ce dormitau pe scaune de fier puse lângă pat, cel cu gândaci pe perete. Poate vi se va părea nedrept să compar o experiență unică, nerepetată în urmă cu un an, când tot la Grigore Alexandrescu am operat-o pe Irina de polipi cu ce am văzut ieri și nu spun că nu e așa, e cel puțin inegală comparația. Am să spun doar că am fost impresionată și că dacă, prin absurd, unul din copiii mei ar avea nevoie de spitalizare, mi-aș dori din tot sufletul să îi pot duce într-un astfel de spital. Desigur, aceasta nu este o promisiune pe care mi-o fac mie, ci un “ce bine ar fi dacă s-ar putea”.
Oamenii care ne-au plimbat prin spital, dr. Rahimian și o foarte drăguță doamna dr. neonatolog Mădălina Dobrescu, plus vreo patru domnișoare de la PR-ul spitalului și al agenției ce se ocupă de imaginea rețelei de sănătate n-au spus nici o clipă nimic despre costuri. N-au încercat să ne vândă serviciile lor, nici să ne fidelizeze în vreun fel. La plecare am primit fiecare câte o punguță cu pliante, reviste informative, stickere, un voucher pentru o consultație la pediatrie și una la ginecologie, gratuite.
Am întrebat-o pe Cristiana ce așteaptă Spitalul de la noi. “Nimic. N-aveți nici o obligație. Am vrut doar să vă aratăm ce treabă extraordinară am făcut.”
Și pentru că aș vrea ca și voi să câștigați ceva din vizita mea la Regina Maria, v-am provocat la o ghicitoare capcană, era puțin probabil să vă dați seama despre ce e vorba în poză, dar am putut să fac o tragere la sorți.
Participantele la ghicitoare:
1. Monica
2. Sabina
3. Lunna
4. Ozana
5. Ceska
6. Nora
7. Loredana
Câștigătoarea voucher-ului este Loredana. Felicitări, am să te rog să îmi dai adresa ta să ți-l trimit.
Related Posts
Tags
Share This
Frumos, bravo lor! Seamănă mult cu spitalul (minunat) din Belgia unde l-am născut pe kid nr2 😉
Nu seamănă deloc cu cel din România unde am devenit mămica lui kid nr1!
Născând o data aici ș-odată in Ro, mi-a fost ușor sa compar…e mare diferența…dacă acest spital din Băneasa va sterge aceasta diferența, ar fi minunat. Nu știu cât e de scump si cine si-l poate permite.
Anyway, dragut masuratorul de dilatatie, seamana cu sistemul solar 😉
Nora, e scump, dar oameni cu bani sunt in Romania. Ma rog, nu stiu in ce masura ma citesc ei pe mine, dar…
Știu ca sunt oameni cu bani in Ro, sigur ca știu. D-aia exista spitale private si e foarte bine ca exista.
Interesant e ca pe mine, datorită asigurărilor de sănătate, m-a costat mult mai puțin nasterea din Be decât cea din Ro… E o utopie, desigur, dar n-ar fi frumos ca si in Ro asigurările de sănătate sa ajute orice mămica sa poată naște la un spital ca cel prezentat de tine ?
eh.
Doamna doctor neonatolog Mădălina Dobrescu 🙂
Asa, merci, Simona!
nu stiu ce inseamna in perceptia voastra oameni cu bani, eu am nascut la privat si nu mi se pare ca ma scald in carduri :))
Maria, din cate stiu eu o nastere normala e peste 5000 de lei iar o cezariana urca la in jur de 8000 de lei – cel putin astea erau preturile cand a trebuit sa ne hotaram noi. Sumele sunt destul de mari in raport cu salariile de la stat sa zicem, si stii si tu asta foarte bine.
corect, dar era vorba despre oameni bogati, nu despre salariile de la stat.
si eu voi naste la o clinica privata…
nastere usoara.
Tocmai ma pregateam sa te refuz politicos, gandindu-ma sa dai cuiva din Bucuresti cadoul tau sa-l pota folosi, dar apoi am vazut ca au deschis clinica si in Cluj.
Adresa de mail sau de corespondenta o doresti?
Ah, Loredana din pacate voucherul e pentru acest spital din Bucuresti 🙁
Atunci fa-l si tu cadou mai departe. Stii tu, dar din dar se face rai.
Cel mai cel e holul apoi imi plac vanitele cu bebelusi. Intai pentru ca erau cu bebelusi deja apoi fiindca au pozitia aia la 45grade. Ii iei, ii aliniezi la geamul sectiei si cand dau din manute ai impresia ca iti fac cu mana toti, sincron…..
Frumos! Sper numai ca standardul ridicat de la Regina Maria si din reteua lor privata sa nu creasca falia intre privat si de stat ci sa aduca “de stat” mai aproape de privat…