Nu-mi plac

15 Jul 2013 by Ada

nu-mi plac adolescenţii care scriu cu spray-uri pe zidurile caselor abia zugrăvite. Mâzgălelile lor sunt ca o flegmă în ochiul proprietarului ce şi-a investit o mulţime de bani într-o faţadă, pentru că vrea ca locul lui să fie curat şi luminos, nu gri-jegos. Şi nici n-apucă bine să se usuce tencuiala proaspătă, că vine un nimeni d-ăsta să-şi marcheze locul ce nu-i aparţine, să se ştie că el, viermele, a trecut pe acolo şi ceilalţi viermi asemeni lui să ia aminte. Dar ceilalţi viermi fac şi ei ce face animalul ce e musai să-şi marcheze teritoriul, iau alt spray şi pac, mai lasă o flegmă… De-aş avea casa mea aş pune camere video la poartă şi un bec cu senzor de mişcare şi aş trimite filmarea la poliţie, să identifice viermii şi să-i pună la niscai muncă în folosul comunităţii. La strâns rahaţii de câini sau la plantat panseluţe. 

nu-mi plac adolescenţii ce scriu cu markere pe locurile de joacă tot felul de înjurături şi de obscenităţi, mi-e milă de mamele copiilor ce trebuie să le citească zilnic şi groază de întrebările Irinei, care ştie să citească şi, probabil, se miră de ce ar scrie cineva că radu e un tâmpit oligofren cretin labagiu cum adică labagiu, mami, are labe? Ce-nseamnă labagiu?

nu-mi plac suporterii echipelor de fotbal care trec în hoarde pe sub ferestrele mele şi urla muie steaua, mi-e silă de ei, le-aş turna smoală în cap şi pe urmă i-aş tăvăli prin pene. 

nu-mi plac motocicliştii ce-şi ambalează motoarele sub ferestrele mele, în fiecare noapte pe la 23.45, suficient de mult cât să trezească toţi câinii şi toţi copiii din cartier. Nici nu mă mir că-şi rup gâtul, probabil îi ajung blestemele mamelor ce abia îşi adormiseră copiii.

nu-mi plac spărgătorii de seminţe ce lasă  în urmă covoare de coji. I-aş trimite un pic la munca de jos, la câmp, la prăşit şi la arat şi la semănat, cu sapa, în soare, să le treaca pofta de spart seminţe, i-aş pune să cureţe cu periuţa de dinţi şanţurile din pavaj, să spele pe jos cu şampon şi să usuce cu evantaiul locul pe care l-au găsit curat şi l-au lăsat mizer, scăldat în balele lor.

nu-mi plac fumătorii de lângă groapa de nisip . I-aş condamna la luni de zile de cernut nisipul în care îşi sting ţigările şi la inhalat nicotină direct dintr-un difuzor de nicotină, aşa, ca să înţeleagă că eu şi copiii mei n-ar trebui să înghiţim fumul lor, vor să fumeze, n-au decât, dar nu lângă groapa de nisip, nu lângă copii. 

nu-mi plac turiştii care mănâncă pe plajă şi lasă în urmă coceni de porumb şi mucuri îngropate în nisip şi pahare de plastic şi şerveţele. I-aş pune să cureţe plajele un sezon întreg, ca pedeapsă pentru mizeria şi lipsa lor de civilizaţie. Nu-mi plac nici cei ce fac grătare în pădure şi lasă ciozvârte de carne şi coji de roşii în urmă, nu-mi plac, le-aş da câte o ţepuşă şi i-aş pune să cureţe pădurile, să nu mai rămână urmă a trecerii omului pe acolo.

nu-mi plac proprietarii de câini care nu curăţă după patrupedul lor. şi pentru ei aş găsi o pedeapsă exotică, dacă aş sta bine să mă gândesc. 

nu-mi plac femeile incapabile să folosească o budă fără să o murdărească dincolo de imaginaţie. 

nu-mi plac bărbaţii care se pişă în public, pentru că nu se mai pot ţine. Aşa i-a învăţat mămica lor, să facă la copac, precum câinii. Aş vrea să fie arestaţi şi puşi să văruiască toţi pomii pe care i-au murdărit. 

nu-mi plac nespălaţii din transportul în comun.

nu-mi plac concitadinii mei.

I am sorry. E din ce în ce mai greu de trăit cu ei. 

Păcat de clădirile frumoase şi de parcurile grozave, păcat de oraşul ăsta ce avea potenţial, ar fi putut fi frumos măcar pe ici, pe colo, dacă n-ar fi fost locuit de cei pe care i-am pomenit mai sus. Copiii lor cresc tot ca ei şi din păcate, eu pe ai mei nu îi pot încuia într-o colivie de sticlă, nu există bule de bine în care să te retragi, oricât de frumos ar fi la tine acasă, mai devreme sau mai târziu trebuie să ieşi, măcar să iei o gură de aer şi atunci dai de toate: de grafitti-urile fără sens, de obscenităţi, de cojile de seminţe, de rahaţi, de mucurile de ţigări îngropate în nisip, de paharele de plastic şi sticlele aruncate aiurea, de toate aceste ingrediente ale mizeriei noastre cotidiene, de care nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu cum vom mai scăpa vreodată.