Nunta de fructe sau nunta de flori

11 Mar 2015 by Ada

Azi acum patru ani la Opera Română, în jurul orei 11.45 a.m., se întrerupea curentul, fix la timp ca viitorul nostru naș de cununie să ajungă la primărie. N-a fost o cădere scurtă, a fost beznă suficient de multe minute cât Ștefan să vadă în asta un semn, să își ia haina, să găsească un taxi și să ajungă exact înainte de ceremonie. Ceremonia a fost scurtă, ca la primăriile românești. Cetățene, o iei pe cetățeana? Da. Cetățeană, îl iei pe cetățeanul? Da. Statul român ocrotește familia… restul îl știți, probabil, din proprie experiență.

Felicitările și masa au avut loc acasă la Maman în cerc foarte restrâns, cu promisiunea ca în aprilie anul următor să dansăm pe bune, la nunta noastră de poveste.

Se zice că a patra aniversare e nunta de fructe și/sau flori.

Într-o lume ideală ne-am fi reîntâlnit cu nașii la o masă încărcată cu fructe și flori și poate am fi apucat să ne spunem lucrurile pe care mirii, în România nu și le spun la ceremonii. Nunțile românești se fac cu miri aproape muți.

Ce-aș fi spus, nu știu, n-am un speech, nu mi-am scris jurămintele. Spun, să rămână aici amintire, că-s recunoscătoare pentru toate momentele în care nu eziți să te duci cu mine unde-mi tună, că așa mi s-a năzărit mie, că-mi trebuie cutare sau cutare mărunțiș, fără de care viața nu mai are poezie. Mai spun că mă bucur de toate prilejurile noastre de a ne sărbători unul pe altul și că sunt fericită că ne putem crește fetele într-un loc mai potrivit decât cel în care am pornit la drum.

Mulțumesc pentru primii patru ani. Sper la încă minim patruzeci.