O idee genială şi o reclamă extraordinară
Abia mi-am şters ochii. De înduioşare şi de bucurie că există locuri pe lume unde se întâmplă şi chestii de-astea.
Ce veţi vedea e o Bucurie cu scop, desigur. Dar rămâne o Bucurie, un Random Act of Kindness, ceva ce nu cred că veţi vedea prea curând pe Otopeni dar care ar merita să fie luat în considerare, pentru că, până la urmă, compania care face o chestie de genul ăsta rămâne de neuitat. Habar nu aveam că exista West Jet, acum mă gândesc că mi-ar plăcea să lucrez cu cei ce au gândit tărăşenia asta.
Enjoy!
Bună dimineaţa!
Related Posts
Tags
Share This
Si eu mi-am sters ochii de lacrimi de bucurie! Ce frumos! Multumesc Ada! Am inceput ziua frumos:)
Cu placere, de-asta am si postat:)
Ia sa fiu eu un pic de Grinch, asa: iti dai seama ca cel care a cerut sosete si esarfa regreta ca nu a cerut big screen TV :-).
Iar parintii baietelului care voia trenulet trebuie sa schimbe pe ultima suta de metri cadoul-trenulet pregatit si sa gaseasca altceva 🙂
PS Asta pt ca sunt la birou si lucrez intr-un department in care, daca multumesti o persoana, vei nemultumi automat cel putin 50 🙂 🙂
De fapt mi-a placut mult momentul. Nu stiu daca e datorita montajului, dar chiar emana… magie.
Maria ma gandesc ca daca omul purta ciorapi uzi din diferite motive, in clipa aia chiar visa la nise sosete calduroase…
Ei bine … canadienii sunt un pic alta specie, din cate inteleg de la mai multe persoane care sunt sau au fost pe acolo … 🙂
Recunosc, si mie mi-ar placea sa lucrez cu asemenea oameni, si pt o treaba dinasta nu m-ar deranja sa fac chiar si ore suplimentare, din cand in cand 🙂 Bucuria e mult mai mare decat efortul depus, chiar si daca esti in postura celui ce ofera (sau mai ales), nu neaparat a celui ce primeste.
Si ca sa fiu anti-Grinich (ne jucam doar Maria, nu te superi, da? 🙂 ) nenea care a cerut sosete sper ca avea o viata destul de multumitoare in rest, de care se bucura tot timpul, si a zis si el de niste sosete doar pt ca trebuia sa spuna ceva, pe cand cei cu TV-ul erau destul de frustrati ca n-au, sper ca obiectul nu va fi cauzator de stresuri si mai mari :))
Parintii copilului cu trenuletul … sper ca au avut inteligenta sa nu-l schimbe, pt ca ce poate fi mai interesant decat un trenulet? Exact: doua trenulete :))
Si sper sa invatam sa ne bucuram de bucuria altora si mai ales de bucuria noastra interioara, care ar trebui sa fie constanta, indiferent de contextul in care traim. Asta nu-i referitor la Maria ci asa in general. Stiu ca ce spune ea, din pacate, caracterizeaza foarte bine tara asta, si vremuri grele tare ne asteapta si de acum inainte.
Da. 🙂
Da, da, doua trenulete! Minunat!
Super clip, e tare bine sa te bucuri de bucuria altuia si sa te emotionezi pana la lacrimi de ceva pozitiv.
minunat, multumesc Ada!
Ada, chiar plang, nu stiu daca de emotie ca exista asa ceva sau de bucuria oamenilor alora…e minunat. Multumesc ca ai impartasit acest filmulet!
Ooo da si mie mi-ar placea sa lucrez cu asa oameni !
Cu un ochi am plans si cu unul am ras cand le-am vazut fetele la final 🙂
Multumesc.